2ra-640/18 — Încasarea datoriei

Dosar nr. 2ra-640/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana

Judecător: Burduh Victor

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: Natalia Simciuc

Ion Țurcan

Viorica Mihaila

Î N C H E I E R E

23 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător: Svetlana Filincova

Judecători: Dumitru Visternicean, Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „GNF Furnizare Energie”, prin intermediul avocatului Burduja Victoria,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu

Răspundere Limitată „GNF Furnizare Energie” împotriva lui Deli Vasili, Deli Victoria

și Albina Zinovia cu privire la încasarea datoriei pentru consumul energiei electrice și

a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2017, prin care a

fost admis apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „GNF Furnizare

Energie”, casată integral hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 27 aprilie

2017 cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea a fost admisă parțial,

c o n s t a t ă:

La data de 1 februarie 2017, Societatea cu Răspundere Limitată „GNF Furnizare

Energie” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Deli Vasili, Deli Victoria

și Albina Zinovia cu privire la încasarea datoriei pentru consumul energiei electrice și

a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, pârâții au beneficiat de energie electrică la locul

de consum nr.2078834, din Xxxxxxxxxxx, str. Xxxxxxxx, xx, ap. xx, care urma a fi

achitată în termen.

Până în prezent, pârâții nu și-au onorat obligațiile contractuale și nu au achitat

facturile pentru consumul de energie electrică nr.2078834035 – 2078834180, devenite

scadente în perioada 4 iunie 2004 – 14 iunie 2016. Suma datoriei constituie 10 596,56

lei.

1

Potrivit fișei a ap. xx din str. Xxxxxxxxx, xx, mun. Xxxxxxxx, Deli Vasili are

viza de domiciliu împreună cu familia sa.

Totodată, potrivit extrasului din Registrul bunurilor imobile, Albina Zinovia a

fost proprietara ap. xx, str. Xxxxxxxxxx xx, mun. Xxxxxxxx, din data de 2 octombrie

2007 până la 20 august 2013, iar pârâta Deli Vitoria este proprietara aceluiași

apartament din 20 august 2013 până în prezent.

Astfel, pentru facturile devenite scadente pentru perioada 2 octombrie 2007 – 1

august 2013, datoria în sumă de 1 785,29 lei urmează a fi încasată de la Albina

Zinovia, care era proprietară la acel moment. Pentru facturile devenite scadente în

perioada 2 septembrie 2013 – 14 iunie 2016, datoria în sumă de 1 178,35 lei, urmează

a fi încasată de la Deli Victoria, proprietară la acel moment.

În adresa pârâților au fost expediate reclamații care au fost recepționate la data de

15 octombrie 2016, 12 noiembrie 2016 și la 13 decembrie 2016, care însă au rămas

fără un răspuns. Până în prezent, pârâții nu au contestat facturile de plată în baza cărora

se pretinde datoria.

Solicită Societatea cu Răspundere Limitată „GNF Furnizare Energie”, prin

cererea inițială și prin cererea de concretizare a acțiunii din 13 februarie 2017,

admiterea integrală a acțiunii, încasarea în mod solidar din contul pârâților datoria

pentru energia electrică consumată în sumă de 1 178,35 lei, încasarea în mod solidar

de la Albina Zinovia și Deli Vasili datoria în sumă de 606,94 lei și de la Deli Vasili

datoria în sumă de 8 811,27 lei, în total suma de 10 596,56 lei. Încasarea de la pârâți

taxa de stat în sumă de 270 lei și de la Deli Vasili taxa de stat în sumă de 47, 90 lei, iar

în total suma de 317,90 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 27 aprilie 2017 acțiunea

a fost respinsă. S-a dispus încasarea de la Societatea cu Răspundere Limitată „GNF

Furnizare Energie” la bugetul public suma de 492,10 lei cu titlu de taxă suplimentară și

85 lei cheltuieli de înștiințare, iar în total suma de 577,20 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2017, a fost admis apelul

declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „GNF Furnizare Energie”, s-a casat

integral hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 27 aprilie 2017 cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea s-a admis parțial. S-a dispus încasarea

de la Deli Vasili în beneficiul Societății cu Răspundere Limitată „GNF Furnizare

Energie” datoria pentru consumul de energie la locul de consum nr.2078834 din mun.

Xxxxxxxxxx, str. Xxxxxxxx, xx, ap. xx pentru perioada iunie 2014 – iunie 2016 în

sumă de 1 078,36 lei. În rest acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 12 februarie 2018, Societatea cu Răspundere Limitată „GNF Furnizare

Energie”, prin intermediul avocatului Burduja Victoria a depus cerere de recurs

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 12

decembrie 2017 în partea respingerii acțiunii cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care

să fie dispusă încasarea din contul lui Deli Vasili datoria pentru energia electrică

consumată în sumă de 9 518,20 lei și cheltuielile de judecată în sumă de 699,09 lei.

2

În motivarea cererii de recurs a indicat că, în partea respingerii acțiunii instanța de

apel a aplicat și interpretat eronat legea deoarece aceasta a fost respinsă ca fiind

neîntemeiată, dar nu ca fiind tardivă. Respingând cerința de încasare a cheltuielilor de

judecată, instanța de apel nu a aplicat legea care urma a fi aplicată.

Examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „GNF Furnizare Energie”, prin intermediul avocatului Burduja Victoria,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

menționează următoarele.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se

decide în lipsa acesteia.

La data de 28 februarie 2018, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimaților copia cererii de recurs, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței. Până la examinarea cererii de recurs, intimații nu au depus referință prin

care să-și expună opinia asupra motivelor invocate în recursul declarat de Societatea

cu Răspundere Limitată „GNF Furnizare Energie”.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție, examinând temeiurile invocate în cererea de recurs declarată de

Societatea cu Răspundere Limitată „GNF Furnizare Energie”, în raport cu materialele

cauzei civile, consideră că acesta este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra

admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

Conform art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din actele cauzei se constată că, decizia Curții de Apel Chișinău din 12

decembrie 2017 a fost expediată în adresa participanților la proces la data de 25

ianuarie 2018 (vol. I, f.d.239). Cererea de recurs a fost depusă la data de 12 februarie

2018 (vol. II, f.d.1).

Astfel, instanța de recurs constată că Societatea cu Răspundere Limitată „GNF

Furnizare Energie” s-a conformat prevederilor legale și a declarat cererea de recurs în

interiorul termenului de două luni.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

3

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată că argumentele invocate de către Societatea cu

Răspundere Limitată „GNF Furnizare Energie” în cererea de recurs nu se încadrează în

limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a, Capitolul XXXVIII

Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în

fapt.

Totodată completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție accentuează că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă

că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa a constatat că, dreptul de acces la instanța

de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că,

4

modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut

cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor

ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva Norvegiei, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot

fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

În asemenea circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Societatea

cu Răspundere Limitată „GNF Furnizare Energie” nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare,

este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „GNF Furnizare

Energie”, prin intermediul avocatului Burduja Victoria, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecător: Svetlana Filincova

Judecători: Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

5