2ra-789/18 — anularea ordinului, restabilirea în funcție, încasarea salariului

Prima instanța: Judecătoria Chișinău, sediul Centru Dosarul 2ra-789/18

Judecător: E. Palanciuc

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: L. Bulgac, G. Dașchevici, S. Gîrbu

Î N C H E I E R E

16 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecători Galina Stratulat, Ion Druță

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Daud Vasile, prin

intermediul avocatului Vitalie Postolachi,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Daud Vasile

împotriva Agenției Națională pentru Reglementare în Energetică cu privire la

anularea ordinului, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru lipsa forțată de

la muncă, repararea prejudiciului moral, anularea actelor, constatarea faptului

discriminării și repararea prejudiciului moral pentru discriminare,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2017, prin care s-

a respins apelul declarat de către Daud Vasile și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru din 06 iunie 2017,

c o n s t a t ă:

La 20 septembrie 2016, Daud Vasile a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică (în continuare

ANRE) cu privire la anularea ordinului, restabilirea în funcție, încasarea salariului

pentru lipsa forțată de la muncă, repararea prejudiciului moral, anularea actelor,

constatarea faptului discriminării și repararea prejudiciului moral pentru

discriminare.

În motivarea acțiunii a menționat că, la 28 iunie 2016, prin ordinul pârâtului

nr.l74c, a fost încetat raportul de muncă, în calitate de consultant superior al Secției

energie termică, cogenerare și aprovizionare cu apă din cadrul Departamentului

reglementări, în legătură cu expirarea termenului contractului individual de muncă

nr.171 din 13 iunie 2014, încheiat pe perioadă determinată.

Mai indică că anterior, la 13 iunie 2014, a încheiat cu pârâtul contractul

individual de muncă nr. 171 pentru funcția de consultant superior al Secției energie

termică, cogenerare și aprovizionare cu apă și canalizare din cadrul Departamentului

reglementări al ANRE, pe o perioadă determinată, de la 13 iunie 2014 până la 13

septembrie 2014, ulterior acest contract a fost modificat de mai multe ori în sensul

1

prelungirii termenului pe o perioadă determinată și anume, prin actul adițional din

08 septembrie 2014, contractul a fost prelungit până la 31 decembrie 2014, prin actul

adițional din 23 decembrie 2014 până la 31 iunie 2015, prin actul adițional din 23

iunie 2015 până la 31 august 2015, prin actul adițional din 01 septembrie 2015 până

la 31 decembrie 2015, prin actul adițional din 16 decembrie 2015, ce a intrat în

vigoare la 31 decembrie 2015, contractul individual de muncă nr.171 din 13 iunie

2014 a fost încheiat pentru perioada 31 decembrie 2015 - 30 iunie 2016.

Menționează că, la 13 iunie 2014, data angajării acestuia în serviciu la ANRE,

Codul muncii avea o redacție, iar la datele prelungirii contractului - o altă redacție,

astfel invocă că ANRE a neglijat prevederile art. 54 și art. 55 Codul muncii și în loc

să încheie cu reclamantul un contract de muncă pe perioadă nedeterminată, a încheiat

ilegal cu el contract individual de muncă pe perioadă determinată, deși nu au existat

motive și temeiuri legale prevăzute de Codul muncii pentru încheierea contractului

individual de muncă cu reclamantul pe perioadă determinată, iar în contractul de

muncă nu se indică temeiul legal al încheierii acestuia pe durate determinate.

Consideră că nici la data încheierii celor 5 acte adiționale la contractul

individual de muncă nu existau temeiuri legale pentru angajator, prevăzute de Codul

muncii, pentru prelungirea contractului individual de muncă pe o perioadă

determinată, iar angajatorul nu a indicat (motivat) aceste temeiuri legale nici într-un

acord semnat de ANRE cu salariatul, deși art.55 Codul muncii prevede posibilitatea

angajării unui salariat pe o perioadă determinată doar în vederea executării unei

lucrări cu caracter temporar, iar postul de muncă în care a fost angajat nu a avut

niciodată un caracter temporar, ci unul continuu și permanent în cadrul statelor de

personal a ANRE, ce continuă să existe până în prezent în statele ANRE.

Mai indică că funcția deținută nu presupunea un program de muncă mai redus

față de reglementările stabilite de Codul muncii și/sau față de programul de muncă

al altor salariați din cadrul ANRE, ci din contra, corespundea programului de lucru

general al tuturor salariaților care lucrau la acel moment în cadrul ANRE.

Cu trimitere la prevederile pct. pct. 3 și 11 alin. (1) și (3) al contractului

individual de muncă nr.171 din 13 iunie 2014, și art. art. 12, 54 și 55 Codul muncii,

cu referire la durata determinată a contractului individual de muncă, precum și pct.

1 din actele adiționale nominalizate, reclamantul invoca că prin acțiunile pârâtului

s-a înrăutățit esențial situația reclamantului în raport cu condițiile și garanțiile

acordate lui de legislația muncii și aceste clauze sunt nule de drept de la data

semnării, ceea ce denotă că raportul de muncă al salariatului din momentul apariției

și până la încetarea sa a avut loc un caracter nedeterminat.

Relatează că, la 16 septembrie 2016, s-a adresat Inspectoratului Muncii privind

încălcările depistate, menționând că un alt motiv de anulare a ordinului contestat este

ignorarea de către pârât la emiterea acestuia a prevederilor art. 55/1 Codul muncii,

deoarece pârâtul, având locuri vacante în cadrul Departamentului reglementări și/sau

în alte Departamente, a acționat cu rea-credință, neinformând reclamantul contra

semnătură până la încetarea contractului individual de muncă despre posibilitatea de

a ocupa o funcție permanentă în cadrul unității în Departament, punându-1 într-o

situație mai puțin favorabilă în comparație cu alți salariați ai ANRE, care aveau

încheiate contracte de muncă pe perioada nedeterminată, prin ce a fost discriminat

2

în raporturile de muncă, susținând că pârâtul dispunea de mai multe departamente,

ce includeau specialități conform calificării profesionale a reclamantului și în care

el ar putea fi angajat eventual în Departamentul Reglementări, Departamentul

Investiții și Calitate, Departamentul juridic și licențiere, Departamentul monitorizare

și control al activităților licențiate.

Afirmă că, la 25 februarie 1980, a absolvit Tehnicumul gospodăriei comunale

din or. Bender, la 26 iulie 1986 - Institutul Politehnic din Chișinău, specialitatea

Alimentarea termică cu gaze și ventilare, la 23 iunie 1995 - Academia de Studii în

Domeniul Administrației Publice pe lîngă Guvernul RM, la 04 iulie 1997 - a primit

certificatul de competență pentru a efectua certificarea utilajului pentru gazoducte

de transportare a petrolului și gazelor, alimentării cu gaze a întreprinderilor și

spațiilor locative din partea Departamentului Standarde, Metrologie și Supraveghere

Tehnică, în anul 2001 a primit certificatul de absolvire a cursului de perfecționare la

Departamentul „Moldova-Standart” în domeniul „Ridicarea calificației în domeniul

standardizării și metrologii”.

Reclamantul Daud Vasile solicită anularea ordinului nr.l74c din 28 iunie 2016,

restabilirea sa în funcție, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la muncă,

repararea prejudiciului moral pentru încetarea rapoartelor de muncă în mărime de 30

588 lei, ce reprezintă șase salarii medii lunare, restituirea cheltuielilor pentru

acordarea asistenței juridice în mărime de 12000 lei.

La 01 decembrie 2016, reclamantul a majorat cuantumul pretențiilor înaintate,

solicitând anularea pct. 3 din contractul individual de muncă nr.171 din 13 iunie

2014, anularea actelor adiționale din 08 septembrie 2014, 23 decembrie 2014, 23

iunie 2015, 01 septembrie 2015, 16 decembrie 2015, la contractul individual de

muncă nr.171 din 13 iunie 2014, constatarea faptului discriminării, repararea

prejudiciului moral pentru discriminare, restituirea cheltuielilor pentru acordarea

asistenței juridice în mărime de 12 600 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 06 iunie 2017,

pretențiile din cererea de chemare în judecată depusă de Daud Vasile împotriva

Agenției pentru Reglementare în Energetică privind anularea pct.3 din contractul

individual de muncă nr.171 din 13.06.2014, anularea actelor adiționale din

08.09.2014, din 23.12.2014, din 23.06.2015, din 01.09.2015, din 16.12.2015 la

contractul individual de muncă nr.171 din 13.06.2014 au fost respinse ca tardive.

Pretențiile din cererea de chemare în judecată depusă de Daud Vasile împotriva

Agenției pentru Reglementare în Energetică, privind anularea ordinului nr.174 c din

28.06.2016, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la

muncă, repararea prejudiciului moral pentru încetarea rapoartelor de muncă,

constatarea faptului discriminării, repararea prejudiciului moral pentru discriminare,

restituirea cheltuielilor judiciare, au fost respinse ca neîntemeiate (f.d.225, f.d.232-

244, volumul I).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2017, s-a respins apelul

declarat de către Daud Vasile și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru din 06 iunie 2017 (f.d.52, f.d.53-61, volumul II).

La 23 februarie 2018, Daud Vasile, prin intermediul avocatului Vitalie

Postolachi (mandat nr.0025639, f.d.65, volumul II), a declarat recurs împotriva

3

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea cererii de recurs, casarea deciziei

Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2017 și a hotărârii Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru din 06 iunie 2017 cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea

înaintată de către Daud Vasile să fie admisă integral, totodată să fie încasat de la

ANRE în beneficiul lui Daud Vasile cheltuielile de judecată.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat că hotărârile instanțelor

judecătorești ierarhic inferioare sunt unele ilegale și neîntemeiate deoarece au fost

emise cu interpretarea eronată a legii, cât și cu aprecierea arbitrară a probelor.

Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Având în vedere că copia deciziei integrale a fost primită, sub semnătură, de

către reprezentantul recurentului la data de 26 decembrie 2017 și ținând cont că

cererea de recurs a fost înaintată la 23 februarie 2018, instanța de recurs ajunge la

concluzia că recursul a fost depus în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul

este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care

se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar

alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie

temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau

ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Daud Vasile, prin intermediul

avocatului Vitalie Postolachi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la

ilegalitatea actelor judecătorești contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra

fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie temei de casare

a actelor judecătorești recurate.

Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII

CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

4

instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu

rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin prisma jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, iar recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele

recursului, invocate în speță, sunt similare celor invocate în cadrul judecării cauzei,

care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Daud Vasile, prin intermediul avocatului Vitalie Postolachi ca

fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Daud Vasile, prin intermediul avocatului Vitalie

Postolachi se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecător Iulia Sîrcu

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță

5