3ra-619/18 — anularea actului administrativ, incasarea salariului mediu pentru lipsa fortata de la serviciu
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administrativ, incasarea salariului mediu pentru lipsa fortata de la serviciu
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
3ra-619/18 — anularea actului administrativ, incasarea salariului mediu pentru lipsa fortata de la serviciu (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
dosarul nr. 3ra-619/18
prima instanță: Judecătoria Centru, mun. Chișinău
Judecător: D. Chistol
instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău
Judecători: L. Bulgac, D. Manole, G. Dașchevici
Î N C H E I E R E
16 mai 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă
Judecătorii Nina Vascan
Tamara Chișca-Doneva
examinând admisibilitatea recursului declarat de către Guzun Chiril,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Guzun Chiril
împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la
anularea actului administrativ, acordarea gradului special, încasarea plăților salariale
și a cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2017, prin care a fost
respins apelul declarat de Guzun Chiril și a fost menținută hotărârea Judecătoriei
Centru, mun. Chișinău din 2 noiembrie 2016,
c o n s t a t ă :
La 22 septembrie 2015 Guzun Chiril a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Ministerului Afacerilor Interne al RM cu privire la anularea actului
administrativ, acordarea gradului special, încasarea plăților salariale și a cheltuielilor
de judecată.
În motivarea cererii a indicat că, este angajat în cadrul Ministerului Afacerilor
Interne al RM în funcția de șef adjunct de tură al Comisariatului de Poliție Transport
Aerian al Direcției Poliție Transport din decembrie 1999.
A comunicat reclamantul că, la 2 februarie 2010, prin ordinul MAI nr. 17 ef.,
i-a fost acordat următorul grad special „locotenent major de poliție”.
A menționat că prin ordinul MAI nr. 292 ef. din 1 octombrie 2010 „Cu privire
la suspendarea de la îndeplinirea obligațiilor de serviciu a angajaților CPT Aerian al
DPT”, a fost suspendat din funcția deținută pe durata soluționării cazului în legătură
cu faptul, că la data de 4 mai 2010 în privința reclamantului a fost intentată cauza
penală nr. 2010036340 în baza indicilor componenței de infracțiune prevăzută de
art. 324 alin. (2) lit. b), с) Cod penal. Temei de drept pentru suspendarea din funcția
deținută, MAI al RM a invocat dispozițiile art. 78 alin. (2) lit. a) Codul muncii,
precum și pct. 32) al Statutului disciplinar al organelor afacerilor interne.
1
A mai relevat că, pe marginea inițierii anchetei de serviciu a dat explicații,
însă până în prezent rezultatele anchetei nu i-au fost comunicate, din funcția deținută
nu a fost concediat, carnetul de muncă nu i-a fost eliberat și astfel, nu s-a putut angaja
la un alt loc de muncă.
Suplimentar reclamantul a invocat că prin decizia Colegiului penal al Curții
de Apel Chișinău din 29 mai 2015, în privința sa a fost încetat procesul penal în
legătură cu expirarea termenului de prescripție a tragerii la răspundere penală.
Ulterior, reclamantul la data de 22 iulie 2015 a depus în adresa pârâtului o
cerere prealabilă, prin care a solicitat anularea ordinului MAI nr. 292 ef. din data de
1 octombrie 2010 „Cu privire la suspendarea de la îndeplinirea obligațiilor de
serviciu a angajaților CPT Aerian al DPT”, în partea suspendării acestuia din funcția
de șef adjunct de tură al CPT Aerian al DPT, achitarea salariului, sporurilor și
adaosurilor stabilite conform legislației în vigoare pentru lipsa forțată de la muncă
începând cu data de 1 octombrie 2010, acordarea concediilor anuale nefolosite,
precum și acordarea gradului special de „căpitan de poliție”.
Prin scrisoarea nr. 22/A/p-6-198/15 din 2 septembrie 2015 lui Guzun Chiril i-
a fost refuzată satisfacerea cererii prealabile, invocându-se că încă nu există o decizie
definitivă și irevocabilă a instanței de judecată pe dosarul penal nr. 1a-55/2014.
Reclamantul a indicat că timp deja de 5 ani nu a fost recunoscut vinovat în
comiterea infracțiunii imputate, iar procesul penal în privința sa a fost încetat, din
care motive consideră că nu este vinovat în comiterea infracțiunii respective, iar
pârâtul este obligat să anuleze ordinul de suspendare din funcția deținută, cu
achitarea plăților salariale.
A susținut că potrivit statelor de personal, funcția de șef adjunct de tură este
de „căpitan de poliție”, iar conform pct. 15 al Regulamentului cu privire la serviciul
în organele afacerilor interne al RM, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 334 din
8 iulie 1991 (în vigoare la acel moment), limita de vechime în gradul de locotenent
major de poliție este de 3 ani. Dat fiind faptul că la data de 2 februarie 2010
reclamantul avea această vechime în muncă, acestuia urma să-i fie acordat gradul
special de „căpitan de poliție”.
A solicitat anularea ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr. 292 ef. din 1
octombrie 2010, acordarea gradului special de „căpitan de poliție”, începând cu data
de 2 februarie 2013, încasarea din contul Ministerului Afacerilor Interne al RM a
salariului, sporurilor și adausurilor stabilite conform legislației în vigoare pentru
lipsa forțată de la muncă pentru perioada 1 octombrie 2010 – până la momentul
adoptării hotărârii și acordarea concediilor anuale de odihnă nefolosite pentru
perioada 2010 – 2015 și încasarea cheltuielilor de judecată.
Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 2 noiembrie 2016
acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2017 a fost respins apelul
declarat de către Guzun Chiril și a fost menținută hotărârea Judecătoriei Centru,
mun. Chișinău din 2 noiembrie 2016.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că potrivit pct. 32 din
Hotărârea Guvernului nr. 2 din 4 ianuarie 1996 cu privire la aprobarea Statutului
2
disciplinar al organelor afacerilor interne și Regulamentului consiliilor de onoare ale
efectivului de trupă și corpului de comandă ale organelor afacerilor interne (în
vigoare la momentul emiterii actului administrativ contestat), colaboratorul care a
comis o încălcare disciplinară poate fi înlăturat de la îndeplinirea obligațiunilor de
serviciu sau din funcție cu ridicarea legitimației de serviciu și armei din dotare.
Durata înlăturării din funcție nu poate depăși termenele stabilite pentru soluționarea
cazului în regim disciplinar sau pe cale penală.
Conform art. 78 alin. (2) lit. a) din Codul muncii, contractul individual de
muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului pe durata anchetei de serviciu,
efectuate în condițiile prezentului cod.
Materialul probatoriu anexat la dosar atestă cu certitudine faptul că, prin
decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 mai 2015 s-au admis
apelurile acuzatorului de stat Sergiu Catan, avocaților Petru Coșleț, Dragoș Bogatu
respectiv în numele inculpaților Chiril Guzun și Anatolie Manole, cît și a
inculpatului Piotr Saviuc, casând inclusiv din oficiu, în baza art. 409 alin. (2) CPP,
sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 26 septembrie 2013 cu
pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin
care s-a încetat procesul penal în privința inculpaților Crudu Vadim, Saviuc Piotr,
Guzun Chiril, Ojog Vitalie, Manole Anatolie învinuiți de comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 327 alin. (1) Cod Penal, în legătură cu expirarea termenului
prescripției de tragere la răspundere penală prevăzut la art. 60 Cod penal.
La fel, s-a constatat că decizia Curții de Apel Chișinău din 29 mai 2015 a fost
casată prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 17
noiembrie 2015, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel,
în alt complet de judecată (f. d. 38-42).
Prin urmare, Curtea de Apel Chișinău a considerat relevantă constatarea
primei instanțe asupra faptului că la materialele cauzei nu au fost prezentate probe
care ar confirma că anume cauza penală pornită în privința lui Guzun Chiril, învinuit
de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 327 alin. (1) Cod Penal a fost finalizată.
Iar, în conformitate cu pct. 32 din Hotărârea Guvernului nr. 2 din 4 ianuarie
1996, atât timp cât procesul penal este continuu, colaboratorul afacerilor interne
urmează a fi suspendat din funcția deținută.
Instanța de apel a conchis asupra faptului că celelalte pretenții urmează a fi
respinse, deoarece acestea sunt cerințe accesorii celei de bază.
La 23 martie 2018 Guzun Chiril a declarat recurs împotriva deciziei Curții de
Apel Chișinău din 29 iunie 2017, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei
contestate cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.
În motivarea recursului a indicat că instanțele ierarhic inferioare au aplicat
eronat normele de drept material, nu au constatat și elucidat pe deplin circumstanțele
importante pentru soluționarea pricinii.
A reiterat că, soluția adoptată este una greșită, deoarece nu a fost aplicată
norma de drept material care trebuia aplicată, și anume prevederile art. 60 alin. (1)
lit. b) Cod penal.
3
Totodată, a mai remarcat că potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 18 mai 2016 și deciziei Colegiului lărgit al Curții Supreme de Justiție
din 26 octombrie 2016 a fost liberat de răspundere penală din motivul expirării
termenului de prescripție de tragere la răspundere penală prevăzut de art. 60 Cod
penal.
A susținut că deși a fost suspendat din funcție pentru perioada anchetei penale,
nu a fost găsit vinovat de comiterea infracțiunii imputate, fiind liberat de răspundere
penală, iar în consecință rezultă că a fost ilegal suspendat din funcția deținută.
În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la
data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen
de decădere și nu poate fi restabilit.
La caz se atestă că Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa participanților
la proces copia deciziei motivate din 29 iunie 2017 la 14 august 2017, fapt confirmat
prin scrisoarea de însoțire nr. 13430 (f. d. 196, vol. I), însă date cu privire la
recepționarea acesteia nu se atestă.
Astfel, recursul declarat la 23 martie 2018 împotriva deciziei Curții de Apel
Chișinău din 29 iunie 2017, se consideră a fi depus în termen.
Examinând temeiurile recursului declarat de către Guzun Chiril în raport cu
materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate
la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în
care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul
în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea
drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs
se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Guzun Chiril nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură
civilă.
Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul
recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie
temei de casare a deciziei recurate.
4
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are
caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul
normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură
civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele
de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,
suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului
instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate
interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă
că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant
regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,
din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor
de apreciere a probelor.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în
jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției
Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu
se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,
întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva
sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza
Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie
1995, nr.26561/1995).
În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera inadmisibil recursul declarat de către Guzun Chiril.
În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură
civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție,
d i s p u n e:
Recursul declarat de către Guzun Chiril, se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă
Judecătorii Nina Vascan
Tamara Chișca-Doneva
5