3ra-566/18 — anularea actului administrativ

3ra-566/18 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 3ra-566/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani

Judecător: V. Muntean

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Simciuc, I. Țurcan, I. Cotruță

Î N C H E I E R E

16 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Justiției al

Republicii Moldova,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de executorul

judecătoresc Boțan George împotriva Colegiului disciplinar al executorilor

judecătorești pe lângă Ministerul Justiției al Republicii Moldova cu privire la

contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 ianuarie 2018, prin care a

fost respins apelul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și a fost

menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 10 aprilie 2017,

c o n s t a t ă :

La 20 ianuarie 2017 executorul judecătoresc Boțan George a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Colegiului disciplinar al executorilor judecătorești pe

lângă Ministerul Justiției al RM cu privire la anularea actului administrativ.

În motivarea acțiunii executorul judecătoresc Boțan George a indicat că la 23

iulie 2015, în rezultatul examinării de Colegiul disciplinar al executorilor

judecătorești a petițiilor depuse de Inspectoratul General al Poliției al MAI și

Ministerul Finanțelor privind tragerea la răspundere disciplinară a executorului

judecătoresc Boțan George, s-a decis: ,,a admite petițiile depuse de Inspectoratul

General al Poliției al MAI și Ministerul Finanțelor privind tragerea la răspundere

disciplinară a executorului judecătoresc Boțan George și a constata în acțiunile

executorului judecătoresc Boțan George elementele abaterilor disciplinare prevăzute

de art. 21 alin. (2) lit.b1), f) din Legea privind executorii judecătorești nr. 113 din 17

iunie 2010. A aplica executorului judecătoresc Boțan George sancțiune disciplinară,

sub formă de amendă, în mărime de 6 000 de leiʼʼ.

A menționat că, potrivit deciziei Colegiului disciplinar, ca temei faptic de

aplicare a sancțiunii disciplinare față de executorul judecătoresc Boțan George a

servit intentarea neîntemeiată a procedurii de executare și neepuizarea termenului de

1

executare benevolă de 6 luni stabilit de art. 361 din Legea nr. 847 din 24 mai 1996

privind sistemul bugetar și procesul bugetar.

La 21 decembrie 2016 secretariatul Colegiului disciplinar a expediat

executorului judecătoresc Boțan George decizia Colegiului disciplinar din 23 iulie

2015, aceasta fiind recepționată la 22 decembrie 2016.

A susținut că decizia de constatare a abaterii disciplinare și aplicare a

sancțiunii disciplinare sub formă de amendă față de executorul judecătoresc Boțan

George este neîntemeiată și contrară prevederilor legale și pasibilă anulării din

următoarele considerente.

A remarcat că Colegiul disciplinar al executorilor judecătorești la examinarea

sesizării UNEJ a neglijat principiile obligatorii stabilite de pct. 36 din Regulamentul

de activitate a Colegiului disciplinar, or, din conținutul deciziei rezultă că la

examinarea petițiilor depuse de Inspectoratul General al Poliției a MAI și Ministerul

Finanțelor în privința executorului judecătoresc Boțan George a fost neglijată

prezumția nevinovăției și cerințele de proporționalitate și celeritate a procedurii.

A invocat că, Colegiul disciplinar al executorilor judecătorești și-a depășit

competențele acordate prin lege și regulamentul de activitate și a examinat o

solicitare ce ține de competența instanței de judecată și altor organe sau instituții.

Articolul 161 alin. (1) și (2) din Codul de executare indică expres că, actele de

executare întocmite de executorul judecătoresc pot fi contestate de către părți și de

alți participanți la procesul de executare, precum și de terții care consideră că prin

actele de executare le-a fost încălcat un drept recunoscut de lege.

A evidențiat că la emiterea încheierii din 18 decembrie 2014 privind intentarea

procedurii de executare nr. 065-977/14 executorul judecătoresc Boțan George s-a

bazat pe prevederile Codului de executare.

A reiterat că încheierea privind intentarea procedurii de executare nu este

definitivă și poate fi contestată în conformitate cu prevederile art. 161 din Codul de

executare. Iar, prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 24 aprilie 2015

a fost respinsă contestația înaintată de Inspectoratul General al Poliției al MAI asupra

încheierii executorului judecătoresc Boțan George din 18 decembrie 2014 privind

intentarea procedurii de executare nr. 065-977/14.

Ulterior, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 iunie 2015 a fost anulată

încheierea executorului judecătoresc Boțan George din 18 decembrie 2014 privind

intentarea procedurii de executare nr. 065-977/14.

A afirmat că acțiunile executorului judecătoresc Boțan George exprimate prin

emiterea încheierii din 18 decembrie 2014 privind intentarea procedurii de executare

nr. 065-977/14 au fost obiect al examinării în instanța de judecată, iar constatarea

Colegiului disciplinar privind încălcarea gravă a legislației nu este întemeiată.

A mai indicat că, din decizia Colegiului disciplinar nu este clar care sunt

faptele executorului judecătoresc Boțan George care au dus la încălcarea art. 4 din

Codul deontologic.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 10 aprilie 2017 a

fost admisă acțiunea și a fost anulată decizia Colegiului disciplinar al executorilor

judecătorești pe lângă Ministerul Justiției din 23 iulie 2015 prin care executorului

2

judecătoresc Boțan George i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară – amendă în

mărime de 6 000 de lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17 ianuarie 2018 a fost respins apelul

declarat de Ministerul Justiției al RM și a fost menținută hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani din 10 aprilie 2017.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că potrivit dispozițiilor art. 21

alin. (2) lit. b1) și lit. f) din Legea nr. 113 din 17 iunie 2010 privind executorii

judecătorești, executorul judecătoresc va fi tras la răspundere disciplinară pentru

acțiuni sau omisiuni care contravin dispozițiilor stabilite de lege, cum ar fi:

încălcarea gravă și sistematică a obligațiilor profesionale stabilite de lege și

încălcarea gravă a Codului deontologic.

Prin urmare, analizând conținutul deciziei contestate, instanța de apel a

constatat că, deși se invocă nerespectarea de către reclamant a Codului de executare,

în conținutul deciziei nu sunt identificate omisiuni ale executorului care ar fi dus la

încălcarea Codului deontologic al executorului judecătoresc.

Astfel, deși pârâtul a invocat intentarea neîntemeiată a procedurii de executare

și neepuizarea termenului de executare benevolă de 6 luni stabilit de art. 361 din

Legea nr. 847 din 24 mai 1996 privind sistemul bugetar și procesul bugetar, în

conținutul deciziei Colegiului disciplinar al executorilor judecătorești din 23 iulie

2015 nu este clar care sunt faptele executorului judecătoresc Boțan George care au

dus la încălcarea art. 4 din Codul deontologic.

De asemenea, instanța de apel a stabilit că, constatarea faptului de intentare

neîntemeiată a procedurii de executare este irelevantă și contrar prevederilor legale

în acest sens, or potrivit art. 60 alin.(4) al Codului de executare, încheierea privind

intentarea procedurii de executare poate fi contestată doar de debitor. Drept de care

s-au folosit petiționarii Inspectoratul General al Poliției al MAI și Ministerul

Finanțelor, în confirmare venind hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din

24 aprilie 2015 prin care a fost respinsă contestația înaintată de Inspectoratul General

al Poliției al MAI asupra încheierii executorului judecătoresc Boțan George din 18

decembrie 2014 privind intentarea procedurii de executare nr.065-977/14 și decizia

Curții de Apel Chișinău din 11 iunie 2015 prin care a fost anulată încheierea

executorului judecătoresc Boțan George din 18 decembrie 2014 privind intentarea

procedurii de executare nr.065-977/14.

Este relevant faptul că intentarea neîntemeiată a unei proceduri de executare

nu atrage după sine răspundere, or acesta conform art. 60 alin. (4) al Codului de

executare este de competența exclusivă a instanței de judecată.

Instanța de apel a considerat relevant și faptul că potrivit Hotărârii Curții

Constituționale nr. 32 din 17 noiembrie 2016 au fost declarate neconstituționale

sintagmele: ,,doar după rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreștiʼʼ și ,,în baza

unei hotărâri judecătorești irevocabileʼʼ de la alineatele (1) și (2) ale articolului 68

din Legea finanțelor publice și responsabilității bugetar-fiscale nr. 181 din 25 iulie

2014.

În atare circumstanțe, întrucât au fost declarate neconstituționale prevederile

privind neepuizarea termenului de executare benevolă de 6 luni stabilit de lege,

3

presupusa încălcare de lege nu-i poate fi imputată executorului judecătoresc George

Boțan, actul Colegiului disciplinar fiind contestat în termenul legal.

La 15 martie 2018 Ministerul Justiției al RM a declarat recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 ianuarie 2018, solicitând admiterea acestuia,

casarea deciziei contestate cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel eronat a interpretat și a

aplicat art. 21 a Legii nr. 113 din 17 iunie 2010 cu privire la executorii judecătorești,

dispozițiile căruia reglementează că executorul judecătoresc poartă răspundere

disciplinară pentru încălcarea obligațiilor sale profesionale, în cazul acțiunilor sau

omisiunilor care contravin dispozițiilor stabilite de lege.

A reiterat că decizia Colegiului disciplinar al executorilor judecătorești din 23

iulie 2015 prin care s-a aplicat sancțiunea disciplinară lui Boțan George este emisă

în limita prevederilor legale de către organul competent.

A mai menționat că, intentarea procedurii de executare în lipsa unei hotărâri

judecătorești irevocabile este neîntemeiată, ori executorul judecătoresc prin emiterea

încheierii din 10 decembrie 2014 a ignorat și norma legală cuprinsă la art. 89 alin.

(1) din Codul de Executare care statuează că nu pot fi urmărite bunurile din domeniul

public al statului sau al unităților administrative-teritoriale, acestea urmează a fi

încasate doar în baza unei hotărâri judecătorești irevocabile potrivit art. 361 din

Legea nr. 847 din 24 mai 1996 privind sistemul bugetar și procesul bugetar.

A susținut că executorul judecătoresc Boțan George a încălcat prevederile

imperative ale legii atunci când a dispus intentarea procedurii de executare silită a

documentului executoriu, ori potrivit informației prezentate, hotărârea instanței

privind încasarea de la debitor în favoarea creditorului a unui salariu mediu lunar, a

fost executată benevol, nefiind necesară inițierea procedurii de executare silită.

Mai mult că, la 11 iunie 2015 Curtea de Apel Chișinău prin decizia sa a

constatat ilegale acțiunile executorului judecătoresc Boțan George de ignorare a

cerințelor art. 15 alin. (5) Cod de executare, care prevede că termenul de executare

benevolă a documentului executoriu este de 6 luni, după rămânerea irevocabilă a

hotărârii judecătorești și art. 361 din Legea nr. 847 din 24 iunie 1996 privind sistemul

bugetar și procesul bugetar și a dispus anularea încheierii nr.065-977/14 din 18

decembrie 2014 de intentare a procedurii de executare.

A invocat că art. 26 alin. (7) din Legea cu privire la Curtea Constituțională

prevede că hotărârile Curții Constituționale produc efecte numai pentru viitor. Prin

urmare, actul normativ declarat de către Curtea Constituțională ca fiind

neconstituțional nu produce efecte retroactive, ci doar pentru viitor.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen

de decădere și nu poate fi restabilit.

Astfel, recursul declarat la 15 martie 2018 împotriva deciziei Curții de Apel

Chișinău din 17 ianuarie 2018, se consideră a fi depus în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Ministerul Justiției al

Republicii Moldova în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului

4

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Ministerul Justiției al

Republicii Moldova nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

5

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii

Moldova.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

6