2rac-149/18 — cu privire la încasarea remunerației obligatorii
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la încasarea remuneraţiei obligatorii
- Temei legal
- Temeiurile declarării recursului
2rac-149/18 — cu privire la încasarea remunerației obligatorii (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
prima instanță: I. Mânăscurtă dosarul nr. 2rac-149/18
instanța de apel: N. Budăi, I. Muruianu, V. Efros
ÎNCHEIERE
10 mai 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Luiza Gafton
Mariana Pitic
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de
Asociația Obștească „Asociația Națională pentru Protecția Creației Intelectuale” și
recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Teleproiect”,
reprezentată de avocatul Alexandru Luca
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Asociației Obștești
„Asociația Națională pentru Protecția Creației Intelectuale” împotriva Societății cu
Răspundere Limitată „Teleproiect” cu privire la încasarea remunerației obligatorii
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2017 prin care
a fost admis apelul declarat de Asociația Obștească „Asociația Națională pentru
Protecția Creației Intelectuale”, casată integral hotărârea Judecătoriei Ciocana,
mun. Chișinău din 20 noiembrie 2015 și pronunțată o nouă hotărâre, prin care a
fost admisă parțial acțiunea
constată:
La 16 mai 2014, AO „Asociația Națională pentru Protecția Creației
Intelectuale” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Teleproiect”
cu privire la încasarea remunerației obligatorii.
În motivarea acțiunii a invocat că la 21 octombrie 2011, AGEPI, în
conformitate cu prevederile art. 48 din Legea privind dreptul de autor și drepturile
conexe, a avizat AO „Asociația Națională pentru Protecția Creației Intelectuale” cu
dreptul de a activa în calitate de organizație de gestiune colectivă a drepturilor
patrimoniale de autor și conexe ale autorilor, interpreților, producătorilor de
fonograme și organizațiilor de difuziune.
Menționează că la 12 ianuarie 2012, AGEPI a emis decizia nr. 1/57 privind
avizarea AO „Asociația Națională pentru Protecția Creației Intelectuale” în calitate
de organizație de gestiune colectivă pentru următoarele categorii de drepturi – de
autor și conexe și pentru următoarele categorii de titulari – autori, interpreți,
producători, organizații de difuziune.
Susține că prin decizia Curții Supreme de Justiție din 12 septembrie 2012,
definitiv și irevocabil, a fost stabilit faptul că AO „Asociația Națională pentru
1
Protecția Creației Intelectuale” este legal avizată prin decizia AGEPI nr. 1/57 din
12 ianuarie 2012, în calitate de organizație de gestiune colectivă pentru
următoarele categorii de drepturi – de autor și conexe și pentru următoarele
categorii de titulari – autori, interpreți, producători, organizații de difuziune.
Având în vedere prevederile art. 48 alin. (11) din Legea privind dreptul de
autor și drepturile conexe, afirmă că ținând cont de faptul că activitatea în calitate
de organizație de gestiune colectivă presupune eliberarea de licențe din numele
titularilor de drepturi de autor și conexe și încasarea remunerației de autor, AO
„Asociația Națională pentru Protecția Creației Intelectuale” a notificat pârâtul
despre necesitatea primirii licenței din numele titularilor de drepturi, prejudiciind
astfel drepturile și interesele legale ale acestora. Totodată, pârâtul cauzează
prejudicii și creează impedimente în activitatea legală a AO „Asociația Națională
pentru Protecția Creației Intelectuale”.
Evidențiază că activitatea desfășurată de pârât de retransmisie a serviciilor
de programe și emisiuni televizate, cade sub incidența prevederilor art. 11 alin. (1)
lit. h), 48 alin. (13) lit. e) și 37 din Legea privind dreptul de autor și drepturile
conexe. Prin urmare, avea obligația să contracteze cu organizația de gestiune
colectivă pentru primirea licenței, achitarea remunerației echitabile a drepturilor
patrimoniale de autor și conexe, și să prezinte rapoarte cu privire la serviciul de
programe retransmise, pentru a fi distribuită remunerația acumulată către autori,
interpreți și organizații de difuziune de către organizația de gestiune colectivă.
Având în vedere prevederile art. 63 alin. (3) din Legea privind dreptul de
autor și drepturile conexe și pct. 22 din Hotărârea Guvernului a RM nr. 641 din
12 iulie 2011 despre tarifele minime ale remunerației de autor, notează că
remunerația echitabilă constituie 5,6 % din toate sumele încasate de către pârât.
Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor din Legea privind dreptul de
autor și drepturile conexe, art. 8, 10, 11, 14, 15, 301, 667 Cod civil, art. 7, 9, 12,
16, 19, 33, 56, 60, 85-87, 94, 96, 97 alin. (1), 166-167, 174-177, 239-241, 243
CPC.
Solicită admiterea acțiunii, încasarea de la SRL „Teleproiect” în beneficiul
AO „Asociația Națională pentru Protecția Creației Intelectuale” a 5,6 % din toate
sumele încasate de pârât, cu titlu de remunerație echitabilă pentru utilizarea
drepturilor de autor și conexe în perioada 20 ianuarie 2012 – 11 aprilie 2014, a
sumei de 50000 lei cu titlu de prejudiciu moral, precum și obligarea pârâtului să
prezinte AO „Asociația Națională pentru Protecția Creației Intelectuale” rapoartele
de valorificare a drepturilor de autor și conexe pentru perioada 20 ianuarie 2012 –
11 aprilie 2014.
Prin încheierea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 23 septembrie 2014
a fost atrasă în proces în calitate de intervenient accesoriu AGEPI și Oficiul
Național al Drepturilor de Autor.
Prin cererea de concretizare a acțiunii, AO „Asociația Națională pentru
Protecția Creației Intelectuale” a solicitat admiterea acesteia, încasarea de la
SRL „Teleproiect” în beneficiul AO „Asociația Națională pentru Protecția Creației
Intelectuale” a remunerației obligatorii în sumă de 2200000 lei pentru perioada
1 ianuarie 2012 – 31 august 2015, a sumei prejudiciului sub formă de compensație
pentru fiecare an pentru încălcarea dreptului de autor și drepturilor conexe în
2
mărime de 915000 lei, repararea prejudiciului moral în mărime de 915000 lei, în
total suma de 4030000 lei, precum și încasarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de concretizare a acțiunii a invocat că reieșind din faptul
neprezentării de către pârât a datelor cu privire la sumele încasate, remunerația
echitabilă și necesară pentru achitarea lunară începând cu anul 2102 ar constitui
suma de 50000 lei lunar, prin urmare, remunerația echitabilă anuală constituie
suma de 600000 lei.
Susține că pentru perioada de 1 ianuarie 2012 – 31 august 2015 remunerația
echitabilă constituie suma de 2200000 lei.
Evidențiază că licența neexclusivă, eliberată de ORDA la
26 septembrie 2013, nu este valabilă și nu poate fi reținută ca probă în respingerea
acțiunii. Totodată, menționează că potrivit scrisorii AGEPI nr. 709 din
11 aprilie 2014, ORDA nu este în drept să elibereze licențe și să colecteze
remunerațiile de autor.
Afirmă că prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 26 decembrie 2012 a
fost suspendată executarea deciziei Comisiei de avizare a organizațiilor de gestiune
colectivă a drepturilor patrimoniale de autor și/sau conexe a ÎS „Agenția de Stat
pentru Proprietatea Intelectuală” nr. 2/2146 din 5 decembrie 2012 privind avizarea
organizațiilor de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale de autor și interzis
ÎS „Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală” să elibereze avizele în baza
deciziei Comisiei de avizare a organizațiilor de gestiune colectivă a drepturilor
patrimoniale de autor și/sau conexe nr. 2/2146 din 5 decembrie 2012, până la
judecarea pricinii în fond.
Prin urmare, licența neexclusivă, eliberată de ORDA la 26 septembrie 2013
este una nevalabilă și emisă contrar prevederilor legale în vigoare.
Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 20 noiembrie 2015 a
fost respinsă acțiunea integral ca fiind neîntemeiată.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2017 a fost admis
apelul declarat de AO „Asociația Națională pentru Protecția Creației Intelectuale”,
casată integral hotărârea primei instanțe și pronunțată o nouă hotărâre, prin care a
fost admisă parțial acțiunea, încasat de la SRL „Teleproiect” în beneficiul
AO „Asociația Națională pentru Protecția Creației Intelectuale” suma de 7000 lei
cu titlu de despăgubire ce cade sub incidența licenței extinse pentru perioada de la
1 august 2012 - 10 decembrie 2012 și 4 octombrie 2013 – 31 decembrie 2013.
În rest, au fost respinse pretențiile ca fiind neîntemeiate.
La 26 februarie 2018, AO „Asociația Națională pentru Protecția Creației
Intelectuale” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând
admiterea acestuia, casarea deciziei recurate în partea încasării din contul
SRL „Teleproiect” a sumei de 7000 lei cu titlu de despăgubire, cu pronunțarea în
această parte a unei noi hotărâri, prin care să fie încasată de la SRL „Teleproiect”
remunerația obligatorie în sumă de 2200000 lei pentru perioada 1 ianuarie 2012 –
31 august 2015, suma prejudiciului sub formă de compensație pentru fiecare an
pentru încălcarea dreptului de autor și conexe în mărime de 915000 lei, repararea
prejudiciului moral în sumă de 915000 lei, în total suma de 4030000 lei, precum și
a cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului a invocat că intimata urma să dețină licența
obligatorie în conformitate cu prevederile art. 11 lit. h), 11 alin. (2), 5 – 8, 28, 37,
3
48 alin. (13) și 49 din Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe, fiind
obligat să achite remunerația echitabilă cuvenită.
Susține că AO „Asociația Națională pentru Protecția Creației Intelectuale” a
prezentat calculul remunerației echitabile reieșind din prevederile art. 50 din Legea
menționată.
Remarcă că atât instanța de fond, cât și instanța de apel au ignorat existența
probelor pertinente care confirmă activitatea ilegală a SRL „Teleproiect” în
perioada examinată în dosarul dat – 1 ianuarie 2012 – 31 august 2015.
Evidențiază că pentru perioada 1 ianuarie 2012 – 31 decembrie 2012,
intimata nu a dispus de o licență pentru valorificarea dreptului de autor, pentru
perioada 1 ianuarie 2013 – 26 septembrie 2013 – la fel, nu a dispus de o licență
pentru valorificare dreptului de autor, 26 septembrie 2013 – 31 decembrie 2013 – a
dispus de o licență neexclusivă, emisă de ORDA, care însă nu are nicio tangență
sau referință la solicitările și obligațiunile AO „Asociația Națională pentru
Protecția Creației Intelectuale”.
Afirmă că în litigiul dat se examinează activitatea unui canal tv din Federația
Rusă retransmis în RM, iar majoritatea absolută a materialului retransmis se
expune prin contractele și drepturile deținute de AO „Asociația Națională pentru
Protecția Creației Intelectuale” de la asociația VOIS din Federația Rusă. Astfel,
consideră că solicitările AO „Asociația Națională pentru Protecția Creației
Intelectuale” cad sub incidența prevederilor art. 48 din Legea privind dreptul de
autor și drepturile conexe.
Remarcă că instanța de apel, just stabilind lipsa licenței la
SRL „Teleproiect”, a refuzat să se expună asupra sumelor pe care urmează să le
încaseze AO „Asociația Națională pentru Protecția Creației Intelectuale”.
Obiectează că perioada 4 octombrie 2013 – 31 decembrie 2013 nu este
corect calculată, deoarece în conformitate cu decizia AGEPI nr. 3/1566 din
20 septembrie 2013, un an calendaristic, început la data intrării în vigoare a
deciziei AGEPI nr. 3/1566 din 20 septembrie 2013, data publicării în Monitorul
Oficial al RM 4 octombrie 2013, expiră la 3 octombrie 2014. Respectiv, perioada
4 octombrie 2013 – 31 decembrie 2013, urmează a fi modificată cu perioada
4 octombrie 2013 – 3 octombrie 2014.
Consideră că decizia instanței de apel contravine normelor materiale a
dreptului internațional ce reglementează protecția juridică a operelor titularilor de
drepturi.
La 2 martie 2018, SRL „Teleproiect”, reprezentată de avocatul Alexandru
Luca a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea
acestuia, casarea integrală a deciziei recurate cu menținerea hotărârii primei
instanțe.
În motivarea recursului a invocat prevederile art. 432 alin. (2) lit. a), c) CPC,
menționând că instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a
interpretat în mod eronat legea.
Având în vedere prevederile art. 48 alin. (5) lit. a), b) și 48 alin. (13) din
Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe, remarcă că atât timp cât
organizația de gestiune colectivă corespunde cerințelor stabilite de lege (este
înregistrată și dispune de o avizare a AGEPI valabilă și publicată în Monitorul
Oficial al RM), este în drept de a activa, reprezenta membrii săi și încasa
4
remunerația. În caz contrar, lipsa a cel puțin uneia din condițiile menționate, denotă
că activitatea acesteia este ilegală.
Consideră că în situația din speță, atât prevederile legale, cât și
recomandările din hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție din 25 aprilie 2016
au fost neglijate de instanța de apel la soluționarea cauzei în partea admiterii
cerințelor, deoarece prevederile menționate impuneau respingerea acestora.
Evidențiază că prin decizia AGEPI nr. 11/107 din 25 ianuarie 2016 a fost
abrogată decizia AGEPI nr. 1/57 din 12 ianuarie 2012 cu privire la avizarea
AO „Asociația Națională pentru Protecția Creației Intelectuale”, fiind retras avizul
nr. 1-3/1566 eliberat AO „Asociația Națională pentru Protecția Creației
Intelectuale” în baza deciziei nr. 1/57 din 12 ianuarie 2012 și deciziei nr. 3/1566
din 20 septembrie 2013.
Prin urmare, remarcă că lipsa unei avizări imperative, denotă lipsa capacității
juridice, ce o decade pe AO „Asociația Națională pentru Protecția Creației
Intelectuale” din dreptul de a reprezenta membrii săi și de a gestiona drepturile de
autor și conexe ai acestora, indiferent de faptul dacă anterior avea sau nu acest
drept.
Obiectează că prin decizia AGEPI nr. 8/3267 din 29 decembrie 2015
(publicată în Monitorul Oficial al RM la 15 ianuarie 2016), a prescris
AO „Asociația Națională pentru Protecția Creației Intelectuale” în termen de 15
zile lucrătoare să informeze toți utilizatorii cu care are contracte de valorificare a
dreptului de autor, referitor la imposibilitatea asociației de a încasa remunerația,
fapt însă ignorat de ultima, care până în prezent, continue să acumuleze
remunerația de autor de la utilizatori.
Susține că o asemenea abordare denotă o aplicare eronată, de către instanța
de apel, a normelor de drept material. Or, Legea privind dreptul de autor și
drepturile conexe expres prevede condițiile imperative pentru activitatea unei
organizații de gestiune colectivă.
Notează că AO „Asociația Națională pentru Protecția Creației Intelectuale”,
contrar prevederilor legale, atât la momentul depunerii cererii de chemare în
judecată, cât și în prezent, nu dispune de o avizare a AGEPI și nu poate reprezenta
membrii săi, nu poate desfășura activitate de gestionare a drepturilor de autor și
conexe, respectiv nu este nici în drept să acumuleze remunerația de autor.
Declară că instanța de apel urma să examineze cauza strict în limitele
cerințelor de fapt și de drept invocate de părți, nefiind în drept să le modifice.
Astfel, reieșind din faptul că pricina urmează a fi examinată strict în limitele
cerințelor invocate, rezultă că instanța de apel eronat a conchis admiterea cerințelor
referitor la încasarea remunerației pentru activitatea pe care SRL „Teleproiect” nu
o desfășoară (retransmisie), în timp ce pentru activitatea pe care o desfășoară
(transmisie) nu au fost înaintate anumite pretenții.
Or, în cerințele sale, AO „Asociația Națională pentru Protecția Creației
Intelectuale” confundă activitatea de retransmisie cu cea de transmisie (difuzare),
care sunt absolut diferite, căci prima este practicată de către operatorii de
retransmisie a canalelor televizate, pe când ultima este practicată nemijlocit de
telecanale.
Reieșind din faptul că retransmisia prezumă existența unor rețele prin care
pachetul de canale tv sunt recepționate de către abonați, susține că
5
SRL „Teleproiect”, în absența rețelelor și abonaților, este în imposibilitate de a
desfășura activitatea de retransmisie.
Reiterează ca fiind lipsit de un suport legal și termenul pentru care a fost
dispusă încasarea remunerației, deoarece SRL „Teleproiect” și-a început activitatea
sa, începând cu anul 2013, în timp ce instanța de apel a dispus încasarea
remunerației, inclusiv pentru perioada 1 august 2012 - 10 decembrie 2012.
La 6 aprilie 2018, SRL „Teleproiect” a depus referință la cererea de recurs a
AO „Asociația Națională pentru Protecția Creației Intelectuale”, solicitând
respingerea acestuia.
La 23 aprilie 2018, AO „Asociația Națională pentru Protecția Creației
Intelectuale” a depus referință la cererea de recurs declarată de SRL „Teleproiect”,
solicitând respingerea recursului ca fiind inadmisibil.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de
2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei motivate a fost expediată
în adresa părților la 14 decembrie 2017, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire
(f. d. 103 Vol. III), careva date care ar confirma recepționarea acesteia de către
recurenți la materialele dosarului lipsesc.
Astfel, se constată că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au
declarat recursuri la 26 februarie 2018 și respectiv, la 2 martie 2018, în termenul
legal.
Examinând temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial și
de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile
sunt inadmisibile din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces
sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate
sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele
indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în
măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii
sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către
instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de AO „Asociația
Națională pentru Protecția Creației Intelectuale” și SRL „Teleproiect”, reprezentată
de avocatul Alexandru Luca nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432
alin. (2), (3) și (4) CPC.
Prin urmare, argumentele recursurilor nu indică la încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural
de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
6
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile
trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate
în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea
de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursurile
declarate de AO „Asociația Națională pentru Protecția Creației Intelectuale” și
SRL „Teleproiect”, reprezentată de avocatul Alexandru Luca, asemenea aspecte nu
se regăsesc.
Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera recursurile declarate de AO „Asociația Națională pentru Protecția
Creației Intelectuale” și SRL „Teleproiect”, reprezentată de avocatul Alexandru
Luca ca inadmisibile.
În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție
dispune:
Recursul declarat de Asociația Obștească „Asociația Națională pentru
Protecția Creației Intelectuale” și recursul declarat de Societatea cu Răspundere
Limitată „Teleproiect”, reprezentată de avocatul Alexandru Luca se consideră
inadmisibile.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Luiza Gafton
Mariana Pitic
7