2rac-162/18 — cu privire la declararea nulității actului juridic și repunerea părților în poziția inițială

prima instanță: G. Stratulat dosarul nr. 2rac-162/18

instanța de apel: L. Bulgac, G. Dașchevici, S. Gîrbu

ÎNCHEIERE

25 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Luiza Gafton

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Societatea cu Răspundere Limitată „Cafe Crocus”

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere

Limitată „Cafe Crocus” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Leutis” cu

privire la declararea nulității actului juridic și repunerea părților în poziția inițială

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2017 prin care

a fost respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Cafe Crocus”

și menținută hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 14 decembrie 2016,

prin care a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată

constată:

La 1 iulie 2015, SRL „Cafe Crocus” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „Leutis” cu privire la declararea nulității actului juridic și repunerea

părților în poziția inițială.

În motivarea acțiunii a invocat că la 1 decembrie 2013, între SRL „Cafe

Crocus” și SRL „Leutis” a fost încheiat contractul nr. 501 de locațiune a spațiului

comercial.

Menționează că potrivit pct. 1.1. din contractul menționat, suprafața

închiriată constituie 1060 m.p., perioada de locațiune este până la 1 august 2016,

iar plata pentru locațiune, potrivit pct. 3.1. din contract, constituie suma de 2800

euro lunar, a câte 2,64 euro pentru un metru pătrat.

Relevă că pe parcursul executării prevederilor contractuale, SRL „Cafe

Crocus” în calitate de locatar de bună-credință, a îndeplinit toate obligațiunile

asumate, însă pârâtul mereu a creat piedici în activitatea SRL „Cafe Crocus”,

manifestate prin netransmiterea în folosință a întregii suprafețe contractate,

deconectarea energiei electrice, blocarea ascensorului, interdicția de a intra și a

avea acces la încăperile închiriate atât a colaboratorilor întreprinderii, cât și a

1

clienților acesteia, scrisori cu amenințări de reziliere a contractului, sigilarea

încăperilor etc., prejudiciind astfel activitatea societății.

Susține că sub diferite presiuni, prin inducerea în eroare a administratorului

SRL „Cafe Crocus” și în circumstanțele descrise anterior, întreprinderea a fost

impusă să semneze, la 1 octombrie 2014, un acord adițional la contractul de

locațiune nr. 501 din 1 decembrie 2013.

Declară că potrivit acordului adițional, a fost mărit costul chiriei de la 2800

euro la 5400 euro pentru 540 m. p. pentru încăperea închisă și 4160 euro pentru

520 m. p. pentru suprafața folosită ca terasă deschisă.

Având în vedere prevederile art. 230 alin. (1) Cod civil, consideră că acordul

adițional menționat este lovit de nulitate, încheiat prin leziune, profitând de situația

grea și împrejurările economice în care se află SRL „Cafe Crocus”, de pericolul

pierderii investițiilor, imposibilitatea restituirii creditelor, situații care ar fi dus la

insolvabilitatea întreprinderii.

Remarcă că nu există temeiuri de majorare a prețului chiriei, deoarece nu a

crescut prețul la bunurile imobile, nu sunt circumstanțe economice sau de altă

natură care ar reprezenta un motiv întemeiat pentru SRL „Leutis” de a propune și

insista majorarea chiriei.

Cu referire la prevederile art. 887 Cod civil, menționează că în cazul dat nu

există niciun temei juridic sau o altă circumstanță care ar face posibilă și necesară

modificarea cuantumului chiriei.

Reieșind din prevederile art. 219 Cod civil, remarcă că pârâtul urmează să

restituie, prin repunerea părților în poziția inițială, diferența plătită între suma nouă

a plății chiriei de 5400 euro și suma inițială de 2800 euro, în total suma de 12600

euro, achitați în perioada de 1 octombrie 2014 – 1 mai 2015.

Susține că un alt temei de nulitate a acordului adițional din 1 octombrie 2014

la contractul de locațiune din 1 decembrie 2013, reieșind din prevederile art. 227

Cod civil, constă în eroarea în care a fost indus administratorul SRL „Cafe Crocus”

la semnarea acestuia.

Astfel, în scrisoarea nr. 40 a din 2 septembrie 2014, pârâtul a indicat anumite

condiții de chirie, care însă nu s-au regăsit în acordul adițional, precum ar fi clauza

potrivit căreia chiria pentru terasa cu suprafața de 520 m.p. se achită doar pentru

perioada de 1 mai – 31 octombrie a fiecărui an.

Relatează că din cauza anumitor împrejurări care au făcut imposibilă

adresarea în instanța de judecată și anularea acordului adițional menționat, fac

posibilă repunerea acțiunii în termen în caz de încălcare a acestuia, deoarece a avut

probleme familiare, cu sănătatea, aflându-se o perioadă îndelungată în concediu,

neavând cine să acționeze din numele întreprinderii.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 219, 230, 233, 272, 279,

857, 887, 572 Cod civil, art. 33, 33/1, 86, 90, 166-182 CPC.

Solicită admiterea acțiunii, declararea nulității acordului adițional din

1 octombrie 2014 la contractul nr. 501 de locațiune a spațiului comercial din

1 decembrie 2013 încheiat între SRL „Cafe Crocus” și SRL „Leutis”, obligarea

pârâtului să înceteze punerea impedimentelor și obstacolelor create la posesia,

2

folosirea și administrarea încăperii închiriate, restituirea sumei de 12600 euro,

achitarea prejudiciului cauzat și a venitului ratat, precum și încasarea cheltuielilor

de judecată în sumă de 10000 lei.

În cadrul ședinței de judecată din 14 decembrie 2016, SRL „Cafe Crocus” a

înaintat cerere de concretizare a acțiunii, prin care a solicitat declararea nulității

acordului adițional din 1 octombrie 2014 la contractul nr. 501 de locațiune a

spațiului comercial din 1 decembrie 2013 încheiat între SRL „Cafe Crocus” și

SRL „Leutis”, repunerea părților în poziție inițială prin restituirea sumei de 12600

euro și compensarea cheltuielilor de judecată în mărime de 10000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 14 decembrie 2016 a

fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2017 a fost respins

apelul declarat de SRL „Cafe Crocus” și menținută hotărârea primei instanțe.

La 5 februarie 2018, prin intermediul Oficiului Poștal, SRL „Cafe Crocus” a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia,

casarea deciziei recurate și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri

de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată,

considerând-o neîntemeiată, lipsită de suport juridic și emisă cu încălcarea

normelor de drept material, aplicarea și interpretarea eronată a normelor de drept

material și procesual, fără aprecierea corectă a tuturor împrejurărilor și

circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei.

Invocând prevederile art. 432 CPC, menționează că instanța de apel a

încălcat și aplicat eronat normele de drept material, deoarece nu a aplicat legea

care trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, a

interpretat eronat legea.

Remarcă că instanța de judecată nu a aplicat prevederile art. 227 Cod civil și

nu a constatat toate circumstanțele cauzei referitor la eroarea în care a fost indus

administratorul SRL „Cafe Crocus” la semnarea acordului adițional.

Or, în scrisoarea nr. 40 a din 2 septembrie 2014, intimatul a indicat anumite

condiții de chirie, care însă nu s-au regăsit în acordul adițional, precum ar fi clauza

potrivit căreia chiria pentru terasa cu suprafața de 520 m.p. se achită doar pentru

perioada de 1 mai – 31 octombrie a fiecărui an, circumstanță care nu a fost stabilită

și analizată de instanța de judecată, care nici nu s-a expus asupra acestui moment

invocat.

Evidențiază că instanța de judecată nu a aplicat prevederile art. 220 alin. (2)

Cod civil și nu a luat în considerație faptul că acest acord prevede condiții

inechitabile de colaborare care contravin ordinii publice și bunelor moravuri în

business, mărind costul chiriei de aproape 4 ori de la 2800 euro la 9560 euro peste

doar 10 luni după ce a investit în reparație.

Notează că instanța de judecată nu a aplicat la soluționarea cauzei

prevederile art. 230 și 887 Cod civil.

La fel, nu au fost aplicate prevederile art. 219 Cod civil, instanța de judecată

nu a anulat actul juridic contestat, ci a aplicat eronat legea și anume, fiind

3

menționat că nulitatea actelor juridice succesive nu are caracter retroactiv, nefiind

indicată nici legea care prevede acest fapt.

Reiterează că nici instanța de fond, nici instanța de apel nu s-au expus asupra

cerințelor de repunere în termen, încălcând astfel prevederile art. 238-241 CPC.

Totodată, instanța de judecată nu a aplicat acestui litigiu nici prevederile

art. 725 Cod civil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul la 5 februarie 2018, în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Cafe Crocus” nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

4

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de SRL „Cafe Crocus”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de SRL „Cafe Crocus” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Cafe Crocus” se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecători Dumitru Mardari

Luiza Gafton

5