3ra-439/18 — contestarea actului administrativ

prima instanță: A. Procopișina dosarul nr. 3ra-439/18

instanța de apel: S. Procopciuc, E. Grumeza, A. Garbuz

Î N C H E I E R E

25 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Iurie Bejenaru, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Tatiana Bejenari,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Tatianei Bejenari

împotriva Primăriei satului Larga, intervenient accesoriu Direcția Asistență Socială

și Protecție a Familiei Briceni cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 17 octombrie 2017, prin care a

fost respins apelul declarat de către Tatiana Bejenari și a fost menținută hotărârea

Judecătoriei Edineț, sediul Briceni din 20 iunie 2017,

c o n s t a t ă:

La data de 09 martie 2017 Tatiana Bejenari a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Primăriei satului Larga, intervenient accesoriu Direcția

Asistență Socială și Protecție a Familiei Briceni cu privire la contestarea actului

administrativ.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, conform procesului-verbal nr.

1 al ședinței Comisiei multidisciplinare din 04 ianuarie 2017 s-a decis de a propune

Tatianei Bejenari unele servicii alternative pentru depășirea problemelor, și anume,

să beneficieze de serviciile Centrului Comunitar Multifuncțional de Servicii

Integrate (servicii igienico-sanitare, cantină socială) și cazarea pe timp de iarnă la

Azilul din or. Lipcani.

A menționat că fiind invalid de grupa I, anterior, Comisia multidisciplinară

conform procesului-verbal nr. l din 05 februarie 2014 a decis de a-i acorda asistent

personal cu salarizarea de 0,5% din salariul de funcție.

A relevat că a solicitat repetat Direcției Asistență Socială și Protecție a

Familiei acordarea asistentului personal pe un salariu de funcție, în temeiul

Regulamentului-cadru privind organizarea și funcționarea Serviciului social

„Asistență personală” și a Standartelor minime de calitate, aprobat prin Hotărârea

Guvernului RM nr. 314 din 23 mai 2012

1

A susținut că Direcția Asistență Socială și Protecție a Familiei era obligată să

reevalueze necesitățile de asistență personală, să determine eligibilitatea sa pentru

servicii, tipul de servicii de asistență personală de care are nevoie și numărul de ore

pe săptămână necesar pentru fiecare tip de activitate.

Astfel, a invocat că procesul-verbal nr. l al ședinței multidisciplinare din 04

ianuarie 2017 este ilegal și urmează a fi anulat, deoarece a fost emis contrar

prevederilor legii, și anume, ședința Comisiei multidisciplinare din 04 ianuarie

2017 a avut loc în lipsa sa, cu toate că, ea a adresat o plângere Direcției Asistență

Socială și Protecție a Familiei, prin care a solicitat reevaluarea necesităților sale.

Mai mult ca atât, în procesul-verbal nr. l al ședinței Comisiei multidisciplinare din

04 ianuarie 2017 s-a indicat că, ea a refuzat să semneze în procesul-verbal precum

că a luat cunoștință cu propunerile comisiei, însă contrar prevederilor legale, în

procesul-verbal nu au fost indicați 2 martori prin care să se confirme refuzul său de

a semna procesul-verbal.

A menționat că la data de 14 februarie 2017 a aflat despre ședința Comisiei

multidisciplinare din 04 ianuarie 2017, fapt confirmat prin informația nr. 22 a

Primăriei satului Larga, r-nul Briceni din 14 februarie 2017, prin care i-a fost

expediat procesul-verbal nr. l al ședinței Comisiei multidisciplinare din 04 ianuarie

2017.

Consideră că, Comisia multidisciplinară și Direcția Asistență Socială și

Protecție a Familiei prin neîntocmirea planului individualizat de asistență al

beneficiarului au încălcat prevederile Hotărârii Guvernului RM nr. 314 din 23 mai

2012.

Solicită anularea procesului-verbal nr.l al ședinței Comisiei multidisciplinare

din 04 ianuarie 2017 ca ilegal și emis contrar legii și obligarea Comisiei

multidisciplinare de a acorda beneficiarei Tatiana Bejenaru asistent personal cu un

salariu de funcție.

Prin hotărârea Judecătoriei Edineț, sediul Briceni din 20 iunie 2017 a fost

admisă parțial acțiunea și a fost anulat procesul-verbal nr. l al ședinței Comisiei

multidisciplinare din 04 ianuarie 2017 ca ilegal. În rest acțiunea a fost respinsă.

Prima instanță anulând procesul-verbal nr.1 al ședinței Comisiei

multidisciplinare din 04 ianuarie 2017 ca ilegal și-a argumentat concluzia prin

faptul că, la domiciliu reclamantei pentru evaluarea necesităților solicitantei au fost

Tatiana Ciornaia și reprezentantul Direcției Asistență Socială și Protecție a

Familiei Briceni, Iulia Bernic, iar ceilalți membrii ai comisiei nu au fost prezenți,

fiind încălcat pct. 9 din Anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 314 din 23 mai

2012 cu privire la aprobarea Regulamentului-cadru privind organizarea și

funcționarea Serviciului social „Asistență personală” și a Standardelor minime de

calitate.

Respingând cerința cu privire la obligarea Comisiei multidisciplinare de a

acorda reclamantei asistent personal cu un salariu de funcție, prima instanță și-a

argumentat concluzia prin faptul că, angajarea asistentului personal beneficiarilor

nu este de competența Comisiei multidisciplinare de pe lângă primărie, cererile

2

respective se examinează de către Comisia multidisciplinară de specialitate de pe

lângă Direcția Asistență Socială și Protecție a Familiei Briceni.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 17 octombrie 2017 a fost respins apelul

declarat de către Tatiana Bejenari și a fost menținută hotărârea primei instanțe.

La data de 05 ianuarie 2018 Tatiana Bejenari a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței

de apel și hotărârii primei instanțe în partea respingerii acțiunii și emiterea în

această parte a unei noi hotărâri, prin care să fie obligată Comisia multidisciplinară

de pe lângă Direcția Asistență Socială și Protecție a Familiei Briceni de a-i acorda

asistent personal cu un salariu de funcție.

În motivarea recursului a indicat că atât decizia instanței de apel, cât și

hotărârea primei instanțe în partea respingerii acțiunii sunt ilegale, deoarece au fost

emise cu încălcarea și aplicarea eronată a normelor de drept material, și anume, au

fost apreciate arbitrar probele, iar concluziile instanțelor de judecată sunt în

contradicție cu circumstanțele cauzei și contravin Codului de procedură civilă și

legislației internationale.

A menționat că este invalid de grupa I, țintuită la pat, iar conform pct. 40 din

Regulamentul-cadru privind organizarea și funcționarea Serviciului social

„Asistență personală” și a Standardelor minime de calitate, aprobat prin Hotărârea

Guvernului RM nr. 314 din 23 mai 2012, este în drept să beneficieze de un asistent

personal permanent cu un salariu de funcție lunar de 40 de ore săptămânal, pentru

îngrijirea personală, și anume, igienă personală, alimentație, îmbrăcare și

dezbrăcare, deplasare în cadrul locuinței și în afara acesteia, ridicare și așezare,

suport pentru pregătirea hranei, curățenie, spălatul hainelor, procurarea alimentelor

și produselor.

Cu referire la prevederile art. 67 alin. (1) și (3) CPC a invocat că instanța de

apel eronat a concluzionat că Direcția Asistență Socială și Protecție a Familiei

Briceni nu are calitatea de pârât, or, în art. 68 CPC sunt indicate drepturile și

obligațiile procedurale ale intervenientului accesoriu.

În acest sens, a mai indicat că cererea de chemare în judecată nu a fost

întocmită de avocat, dar de o persoană fizică, care nu cunoștea că în calitate de

pârât urma a fi indicată și Direcția Asistență Socială și Protecție a Familiei Briceni.

Mai mult ca atât, avocatul desemnat pentru a-i acorda asistența juridică garantată

de stat nu i-a întocmit cererea de chemare în judecată și nu a informat-o despre

necesitatea prezentării la dosar a unor probe care lipsesc.

A susținut că la data de 15 noiembrie 2016, 25 iulie 2017, 17 octombrie

2017 și 24 noiembrie 2017 a depus la Direcția Asistență Socială și Protecție a

Familiei Briceni cereri, prin care a solicitat reevaluarea necesităților de asistență

personală, însă acestea nu au fost executate.

Prin referința depusă la data de 13 aprilie 2018 Direcția Asistență Socială și

Protecție a Familiei Briceni a solicitat declararea recursului ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei

integrale.

3

Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost declarat în termen, or, din

materialele cauzei rezultă că, recurenta a recepționat copia deciziei instanței de

apel la data de 04 decembrie 2017 (f.d. 137), iar cererea de recurs a fost depusă la

data de 05 ianuarie 2018 (f.d. 150).

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Tatiana Bejenari

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

4

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței

CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea

situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta

în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe

când în recursul declarat de către Tatiana Bejenari asemenea aspecte nu se

regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului Civil, Comercial

și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de

a considera recursul Tatianei Bejenari ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin.(1)

CPC, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Tatiana Bejenari se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Oleg Sternioală

judecătorul

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

5