2ra-724/18 — repararea prejudiciului material si moral

prima instanță: D. Gherasim dosarul nr. 2ra-724/18

instanța de apel: S. Procopciuc, E. Grumeza, A. Garbuz

Î N C H E I E R E

25 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Iurie Bejenaru, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

reprezentantul lui Vitali Golodnîi și al lui Igor Tviordîi, avocatul Nina Matveeva,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Corneliu Popovici

împotriva lui Igor Tviordîi și Vitali Golodnîi cu privire la repararea prejudiciului

material și moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 05 decembrie 2017, prin care a

fost respins apelul declarat de către Igor Tviordîi și Vitali Golodnîi, a fost admis

apelul declarat de către Corneliu Popovici, a fost casată parțial hotărârea

Judecătoriei Bălți din 02 august 2017 și a fost emisă în această parte o nouă

hotărâre, iar în rest hotărârea și hotărârea suplimentară din 03 august 2017 au fost

menținute,

c o n s t a t ă:

La data de 14 aprilie 2017 Corneliu Popovici a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Igor Tviordîi și Vitali Golodnîi cu privire la repararea

prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a menționat că la data de 09 octombrie

2016, în jurul orei 02.00, a fost maltratat de către pârâți, fiindu-i cauzată vătămare

corporală ușoară, fapt confirmat prin raportul de constatare medico-legală din 10

octombrie 2016, iar ulterior, a primit tratament medical.

A menționat că pârâții au fost atrași la răspundere contravențională pentru

comiterea contravenției prevăzute de art. 78 alin. (2) din Codul contravențional,

fiindu-le aplicată pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 100 u.c.

A invocat că prin acțiunile pârâților i-au fost cauzate suferințe fizice

insuportabile timp îndelungat, precum și suferințe psihice manifestate prin stări de

frică și neliniște că ar putea fi maltratat în orice moment, ceea ce i-a creat o stare de

umilință.

1

Solicită încasarea în mod solidar de la pârâți în beneficiul său a sumei de

5260 de lei, cu titlu de prejudiciu material și câte 15 000 de lei din contul fiecăruia,

cu titlu de prejudiciu moral.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți din 02 august 2017 a fost admisă parțial

acțiunea și a fost încasată în mod solidar din contul lui Igor Tviordîi și Vitali

Golodnîi în beneficiul lui Corneliu Popovici suma de 5 260 de lei, cu titlu de

prejudiciu material. În rest acțiunea a fost respinsă.

Prima instanță și-a argumentat concluzia prin faptul că, reclamantul este în

drept de a solicita încasarea prejudiciului material având la baza procesele-verbale

cu privire la contravenție din 17 octombrie 2016 întocmite în privința lui Igor

Tviordîi și Vitali Golodnîi, procese-verbale care nu au fost contestate, făcând

trimitere la prevederile art. 14 alin. (1), 1398 alin. (1) și 1418 alin. (1) din Codul

civil.

Respingând cerința cu privire la repararea prejudiciului moral, prima instanță

cu referire la prevederile art. 118 alin. (1) CPC și-a argumentat concluzia prin

faptul că, reclamantul nu a prezentat suficiente probe, care să ateste suma

prejudiciului moral cauzat în mărimea invocată.

Prin hotărârea suplimentară a Judecătoriei Bălți din 03 august 2017 a fost

încasată în mod solidar din contul lui Igor Tviordîi și Vitali Golodnîi în beneficiul

statului taxa de stat în mărime de 157,80 de lei.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 05 decembrie 2017 a fost respins apelul

declarat de către Igor Tviordîi și Vitali Golodnîi, a fost admis apelul declarat de

către Corneliu Popovici, a fost casată hotărârea primei instanțe în partea respingerii

pretenției cu privire la repararea prejudiciului moral și a fost emisă în această parte

o nouă hotărâre, prin care a fost admisă cerința menționată, și au fost încasate în

mod solidar de la Igor Tviordîi și Vitali Golodnîi în beneficiul lui Corneliu

Popovici suma de 3 000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral și cheltuielile de

asistență juridică în sumă de 200 de lei. În rest hotărârea și hotărârea suplimentară

ale primei instanțe au fost menținute.

Instanța de apel și-a argumentat concluzia prin faptul că, în acțiunile lui Igor

Tviordîi și Vitali Golodnîi au fost stabilite comiterea contravenției cu vinovăție,

caz în care, intervine răspunderea materială a acestora pentru cauzarea suferințelor

morale, iar suma de 3 000 de lei este una rezonabilă și reprezintă o recompensă

echitabilă ce ar aduce o satisfacție proporțională suferințelor și trăirilor psihice

suportate de Corneliu Popovici ca urmare a acțiunilor ilegale ale pârâților/apelanți,

or, revendicările de încasare a sumei de 15 000 de lei de la fiecare sunt exagerate,

făcând trimitere la prevederile art. 1422 alin. (1) și 1423 alin. (1) din Codul civil.

La data de 21 februarie 2018 reprezentantul lui Igor Tviordîi și al lui Vitali

Golodnîi, avocatul Nina Matveeva, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de

apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel, hotărârii și

hotărârii suplimentare ale primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de

respingere a cerinței cu privire la repararea prejudiciului material și încasarea

prejudiciului moral în sumă de 1 000 de lei.

2

În motivarea recursului a invocat că decizia instanței de apel, hotărârea și

hotărârea suplimentară ale primei instanțe sunt ilegale, deoarece au fost emise cu

încălcarea esențială a normelor de drept material, și anume, nu a fost aplicată legea

care trebuia să fie aplicată, a fost aplicată o lege care nu trebuia să fie aplicată și au

fost apreciate arbitrar probele, ceea ce a dus la soluționarea greșită a pricinii și

încălcarea dreptului la un proces echitabil.

A menționat că înscrisurile prezentate de către Corneliu Popovici în

confirmarea prejudiciului material nu pot fi considerate ca probe, deoarece

conform proceselor-verbale cu privire la contravenție întocmite în privința lui Igor

Tviordîi și Vitali Golodnîi, aceștia au fost sancționați pentru cauzarea durerilor

fizice intimatului și nu pentru cauzarea leziunilor corporale sau altui prejudiciu

sănătății care necesită tratament dentar.

Consideră că intimatul nu este în drept de a solicita repararea prejudiciului

material, deoarece nu a demonstrat prin probe legătura cauzală între acțiunile

recurenților și tratamentul suportat de acesta, mai mult, nu a fost prezentată

recomandarea medicului pentru un astfel de tratament.

A relevat că în cazul în care recurenții ar fi deteriorat intimatului 7 dinți,

atunci acțiunile acestora urmau a fi calificate în baza altei legi, dar nu ale

prevederilor art. 78 alin. (2) din Codul contravențional.

A susținut că instanțele de judecată nu au luat în considerare argumentele

enunțate, nu le-au dat nici o apreciere, încălcând, astfel, dreptul la un proces

echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale, precum și dreptul la un recurs efectiv,

garantat de art. 8 al Convenției.

A calificat ca eronată concluzia instanței de apel precum că, lui Corneliu

Popovici i-au fost cauzate vătămări corporale ușoare, determinate generic ca

excoriații și echimoze, deoarece conform proceselor-verbale de contravenție

acestuia i-au fost cauzate dureri fizice, mai mult ca atât, procesele-verbale nu au

fost contestate de intimat, anulate sau modificate într-un alt mod legal.

A notat că instanța de apel la soluționarea cauzei eronat a făcut trimitere la

un raport de constatare medico-legală conform căruia, în rezultatul bătăii

intimatului i-a fost deteriorată coronița dentară, or, acest raport precum și copia

dosarului contravențional nu au fost prezentate și nici cercetate în instanțele de

judecată, mai mult, nu au fost prezentate recurenților pentru a face cunoștință,

fiind, astfel, privați de dreptul la apărare și de a prezenta probe.

De asemenea, consideră că concluzia instanței de apel privind încasarea

prejudiciului moral în sumă de 3 000 de lei nu este bazată pe probe suficiente și

concludente, însă reieșind din gradul de vinovăție a recurenților și consecințele

acțiunilor acestora sub formă de durere fizică, urma a fi încasată suma de 500 de

lei din contul fiecăruia, sumă care este una suficientă.

Mai invocă că hotărârea suplimentară a primei instanțe contravine

prevederilor art. 94 alin. (1) CPC, deoarece prin hotărârea primei instanțe a fost

admisă cerința cu privire la repararea prejudiciului material și respinsă cerința cu

privire la repararea prejudiciului moral, astfel, cheltuielile de judecată urmau a fi

3

repartizate între părți proporțional pretențiilor admise și respinse, dar nu puse doar

pe seama recurenților.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei

integrale.

Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost declarat în termen, or, din

materialele cauzei rezultă că, recurenții au recepționat copia deciziei instanței de

apel la data de 24 ianuarie 2018 și 26 ianuarie 2018 (f.d. 129, 132), iar cererea de

recurs a fost depusă la data de 21 ianuarie 2018 (f.d. 143).

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

4

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către reprezentantul

lui Vitali Golodnîi și al lui Igor Tviordîi, avocatul Nina Matveeva, nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței

CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea

situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta

în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe

când în recursul declarat de către reprezentantul lui Vitali Golodnîi și al lui Igor

Tviordîi, avocatul Nina Matveeva, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului Civil, Comercial

și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de

a considera recursul reprezentantului lui Vitali Golodnîi și al lui Igor Tviordîi,

avocatul Nina Matveeva, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin.(1)

CPC, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către reprezentantul lui Vitali Golodnîi și al lui Igor

Tviordîi, avocatul Nina Matveeva, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Oleg Sternioală

judecătorul

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

5