2ra-434/18 — partajarea în natură a bunurilor proprietate comună

2ra-434/18 — partajarea în natură a bunurilor proprietate comună (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

prima instanță, Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău dosarul nr. 2ra-434/2018

judecător: G. Moscalciuc

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău

judecători: N. Vascan, V. Clima, E. Palanciuc

D E C I Z I E

25 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, Iulia Sîrcu

judecători Dumitru Visternicean

Iuliana Oprea

Dumitru Mardari

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Ana Burlea (Bojoga) și avocatul Inga

Comanici,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Ana Burlea

(Bojoga) împotriva lui Ivan Burlea, intervenient accesoriu Maria Burlea cu privire

la partajarea averii comune pe cote părți, și

cererea reconvențională înaintată de Ivan Burlea împotriva Anei Burlea

(Bojoga), intervenient principal Maria Burlea cu privire la anularea înscrisurilor

din Registrul bunurilor imobile și evacuarea din imobil,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 01 noiembrie 2017 prin

care s-a respins apelul declarat de Ana Burlea (Bojoga) și avocatul Inga Comanici

și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 30 noiembrie

2016,

c o n s t a t ă :

La 17 iunie 2014, reclamanta Ana Burlea (Bojoga) a depus cerere de

chemare în judecată împotriva lui Ivan Burlea, intervenient accesoriu Maria

Burlea cu privire la partajarea averii comune pe cote părți.

În motivarea acțiunii Ana Burlea (Bojoga) a indicat că, din anul 2001 s-a

aflat în concubinaj cu Ivan Burlea, ulterior acesta a convins-o că este divorțat,

prezentându-i adeverința nr. XXXXX eliberată de OSC 29/18 din s. Brănești la 30

noiembrie 1999. Deoarece Ivan Burlea nu avea unde să locuiască, reclamanta i-a

făcut acestuia viză de reședință în apartamentul nr. XXXXX.

La 01 iulie 2006, Ivan Burlea și Ana Burlea au încheiat căsătorie, care a

fost înregistrată de Primăria or. Durlești cu nr. XXXXX.

A mai indicat reclamanta că, la începutul anului 2007, pârâtul a convins-o

să-și vândă apartamentul nr. XXXXX, pentru a construi o casă pe terenul ce-l

deținea pârâtul, cu suprafața de 0,0642 ha, nr. cadastral XXXXX, urmând să

înregistreze aceste bunuri imobile după ei în cote-părți egale, stabilind regimul

legal al bunurilor ca proprietate comună pe cote-părți.

1

Astfel, reclamanta prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 675 din 22

martie 2007 a vândut apartamentul ce-i aparținea, la prețul de 20 000 dolari SUA,

iar cu acești bani și cu banii pe care-i avea personal în sumă de 16 000 dolari SUA

a construit pe terenul pârâtului de pe XXXXX o casă cu suprafața de 83,4 m.p. și

o bucătărie de vară cu suprafața de 18,9 m.p., imobilele fiind date în exploatare

conform procesului-verbal de recepție finală nr. 117 la data de 09 august 2007,

aprobat prin dispoziția nr. 291 a Primăriei or. Durlești la 09 august 2007, iar la 19

decembrie 2007 imobilul a fost înregistrat la OCT Chișinău după Ivan Burlea și

Ana Burlea (Bojoga).

De asemenea, a mai relevat Ana Burlea (Bojoga) că, după darea în

exploatare a casei, Ivan Burlea a început să-i facă condiții insuportabile de viață în

comun, permanent o bătea și o alunga din casă, pentru ce a fost tras la răspundere

administrativă și penală în baza sentinței din 21 decembrie 2012 emisă de

Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău, în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal.

Totodată, a mai indicat că, prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 24 martie 2014 a fost admisă acțiunea înaintată de Maria Burlea

(prima soție a pârâtului) și a fost declarat nul actul de căsătorie nr. XXXXX din

01 iulie 2006, înregistrat de Primăria or. Durlești între Ivan Burlea și Ana Burlea

(Bojoga).

Ana Burlea (Bojoga) a afirmat că, Ivan Burlea cu viclenie s-a folosit de

credibilitatea și bunătatea sa, fiind dusă în eroare și-a vândut apartamentul, și

folosindu-se de banii acesteia a construit casa și bucătăria de vară, însă

considerând că este de bună-credință, iar bunurile imobile: casa, bucătăria de vară

și terenul au fost dobândite în timpul căsătoriei sale cu pârâtul, astfel acestea fiind

proprietatea lor comună pe cote părți.

La 01 septembrie 2014, Ivan Burlea a depus cerere reconvențională

împotriva Anei Burlea (Bojoga) cu privire la anularea înscrierilor din registrul

bunurilor imobile și evacuare, care prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 01 septembrie 2014 a fost admisă spre examinare.

În motivarea cererii reconvențională înaintate, Ivan Burlea a solicitat

dispunerea radierii de către OCT Chișinău din Registrul bunurilor imobile cu nr.

XXXXX, înscrierile ce țin cu drept de proprietate înregistrate după Ana Burlea

asupra terenului cu nr. cadastral XXXXX, casei de locuit cu nr. cadastral

XXXXX și a construcției accesorii situate în mun. XXXXX, indicate în

subcapitolul 2.1; a dispune OCT Chișinău să intabuleze în Registrul bunurilor

imobile cu nr. XXXXX, dreptul de proprietate după Maria Burlea în loc de Ana

Burlea, asupra terenului cu nr. cadastral XXXXX, casei de locuit cu nr. cadastral

XXXXX și a construcției accesorii cu nr. cadastral XXXXX, indicate în

subcapitolul 2.1; a dispune evacuarea Anei Burlea (Bojoga) de pe terenul, casa de

locuit și construcția accesorie situate în mun. XXXXX.

Totodată, Ivan Burlea în acțiunea reconvențională a indicat că, căsătoria

între el și Maria Burlea a fost încheiată la 27 februarie 1981, iar terenul situat în

mun. XXXXX a fost dobândit în temeiul deciziei Consiliului or. Durlești nr. 13/3-

4 din 28 decembrie 1994, fapt dovedit prin decizia nr. 5.12.5 din 13 noiembrie

2007, anexată la materialele cauzei, astfel că, terenul dat reprezintă proprietate în

2

devălmășie a soților Maria Burlea și Ivan Burlea, iar casa de locuit situată pe

aceeași adresă a fost construită de către ei până la relația de concubinaj dintre Ivan

Burlea și Ana Burlea (Bojoga) și ultima nu poate pretinde la aceste bunuri.

De asemenea, în cererea reconvențională a mai indicat că, Ana Burlea

(Bojoga) folosindu-se de lipsa Mariei Burlea de la domiciliu, prin înșelăciune a

înregistrat la 01 iulie 2006, căsătoria cu Ivan Burlea, act de căsătorie nr. XXXXX,

astfel generând înscrierea calității de proprietar a Anei Burlea (Bojoga) în

Registrul bunurilor imobile asupra bunurilor a căror partajare se solicită, însă prin

hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău nr. 2-792/2014 din 24 martie

2014, actul de căsătorie seria XXXXX a fost declarat nul, dat fiind faptul că la

momentul încheierii acestei căsătorii Maria Burlea cu Ivan Burlea se aflau în

căsătorie, iar după obținerea actelor ilegale menționate a fost dobândit de la

Primăria or. Durlești, Titlul de autentificare a deținătorului de teren, iar la 09

august 2007 a fost perfectat procesul-verbal de recepție finală a casei de locuit, la

înregistrarea acestor acte fiind prezentat certificatul de căsătorie ilegal, în așa fel

deposedând-o pe Maria Burlea de cota ce-i aparține cu drept de proprietate în

devălmășie.

A mai menționat Ivan Burlea în acțiunea reconvențională că, argumentele

Anei Burlea (Bojoga) privind faptul că casa de locuit a fost construită din banii

dobândiți din vânzarea apartamentului în sumă de 20 000 dolari SUA și 16 000

dolari SUA sumă de bani împrumutată și precum că casa a fost construită în

perioada anului 2007, nu corespunde adevărului, or la materialele cauzei este

anexată copia cărții de imobil în care este indicat că la 26 februarie 2002, casa

respectivă era deja construită, iar Natalia Negru avea viză de reședință, de

asemenea însăși aceasta a recunoscut că, terenul de pe lângă casa aflată în litigiu îi

aparținea lui Ivan Burlea.

Mai mult, Ivan Burlea a indicat că nu sunt probate sumele indicate în

valoare de 36 000 dolari SUA, or conform contractului de vânzare-cumpărare a

apartamentului, la rubrica prețului este indicată suma de 17 000 lei, astfel Ivan

Burlea menționează că chiar dacă a admite faptul că Ana Burlea (Bojoga) a

participat la construcția casei, acest fapt nu-i dă dreptul să pretindă la cotă-parte

din acest bun, or, Ana Burlea (Bojoga) locuiește și se folosește de bunurile

litigioase ilegal și aceasta urmează să fie evacuată din casă în vederea garantării

dreptului de proprietate a Mariei Burlea și lui Ivan Burlea.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 30 noiembrie

2016 Maria Burlea a fost atrasă în proces în calitate de intervenient principal.

Intervenientul principal Maria Burlea a solicit ca OCT Chișinău să fie

obligat să radieze din Registrul bunurilor imobile cu nr. XXXXX, înscrierile

dreptului de proprietate a Anei Burlea (Bojoga) asupra terenului cu nr. cadastral

XXXXX, casei de locuit cu nr. cadastral XXXXX și a construcției accesorii

situate în mun. XXXXX, indicate în subcapitolul 2.1; a obliga OCT Chișinău să

înregistreze în Registrul bunurilor imobile cu nr. XXXXX, dreptul de proprietate

a lui Maria Burlea, asupra terenului cu nr. cadastral XXXXX, casei de locuit cu

nr. cadastral XXXXX și a construcției accesorii cu nr. cadastral XXXXX, indicate

3

în subcapitolul 2.1 și a dispune evacuarea Anei Burlea (Bojoga) din bunul imobil

situat în mun. XXXXX.

În motivarea cererii intervenientul principal Maria Burlea a indicat

aceleași temeiuri de fapt și de drept precum și Ivan Burlea în cererea

reconvențională.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 30 noiembrie

2016 s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de Ana

Burlea (Bojoga) împotriva lui Ivan Burlea, intervenient accesoriu Maria Burlea cu

privire la partajul averii proprietate comună în cote-părți, s-a admis cererea

reconvențională a lui Ivan Burlea, intervenient principal Maria Burlea împotriva

Anei Burlea (Bojoga) cu privire la anularea înscrierilor din Registrul bunurilor

imobile și dispunerea evacuării, s-a radiat din Registrul bunurilor imobile

înscrierile ce țin de dreptul de proprietate înscris după Ana Burlea (Bojoga)

asupra terenului cu nr. cadastral XXXXX, casei de locuit cu nr. cadastral

XXXXX și a construcției accesorii cu nr. cadastral XXXXX, indicate în

subcapitolul 2.1 cu obligarea OCT Chișinău de a rectifica înscrierea în Registrul

bunurilor imobile, s-a obligat OCT Chișinău să intabuleze în Registrul bunurilor

imobile cu nr. cadastral XXXXX dreptul de proprietate după Maria Burlea în loc

de Ana Burlea (Bojoga) asupra terenului cu nr. cadastral XXXXX, casei de locuit

cu nr. cadastral XXXXX și a construcției accesorii cu nr. cadastral XXXXX,

indicate în subcapitolul 2.1, s-a dispus evacuarea a Anei Burlea (Bojoga) de pe

terenul, casa de locuit și construcția accesorie situate în mun. XXXXX și s-a

încasat din contul Mariei Burlea în folosul statului cheltuieli de judecată, sub

formă de taxă de stat în mărime de 300 lei.

La 07 decembrie 2016, Ana Burlea (Bojoga) și reprezentantul acesteia,

avocatul Inga Comanici au declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 30 noiembrie 2016 solicitând admiterea apelului,

casarea hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care să fie

admisă integral cererea de chemare în judecată a Anei Burlea (Bojoga) și să fie

respinsă ca neîntemeiată acțiunea reconvențională a lui Ivan Burlea și

intervenientului principal Maria Burlea.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 01 noiembrie 2017 s-a respins

cererea de apel înaintată de Ana Burlea (Bojoga) și reprezentantul acesteia,

avocatul Inga Comanici și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 30 noiembrie 2016.

La 02 februarie 2018, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa

participanților la proces copia deciziei motivate (f.d. 35, Vol. III).

Anterior, la 28 decembrie 2017, Ana Burlea (Bojoga) și reprezentantul

acesteia, avocatul Inga Comanici au declarat recurs împotriva deciziei instanței de

apel și hotărârii primei instanțe, solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei

noi hotărâri de admitere a acțiunii înaintate de Ana Burlea (Bojoga) și respingerea

acțiunii înaintate de Ivan Burlea, intervenient principal Maria Burlea.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale.

4

Astfel, prin prisma dispoziției citate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

declarat la 28 decembrie 2017 împotriva deciziei instanței de apel din 01

noiembrie 2017, în termen.

În motivarea recursului Ana Burlea (Bojoga) și reprezentantul acesteia,

avocatul Inga Comanici au indicat că, consideră neîntemeiată și ilegală decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe, deoarece instanțele au aplicat eronat

normele de drept material, au apreciat arbitrar probele anexate la materialele

cauzei.

Susține recurenta că, instanțele ierarhic inferioare, la adoptarea soluției

judecătorești au ignorat prevederile art. 25, 26, 44 Codul familiei, mai mult ca atât

nu au aplicat normele materiale care urmau a fi aplicate la caz, iar ca consecință

au emis hotărâri neîntemeiate.

Potrivit art. 440, alin. (2) Cod de procedură civilă, recursul înaintat de Ana

Burlea (Bojoga) și reprezentantul acesteia, avocatul Inga Comanici a fost

considerat admisibil și transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători.

Potrivit art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează fără

înștiințarea participanților la proces.

Judecând recursul declarat împotriva deciziei instanța de apel și hotărârii

primei instanțe, verificând, în limitele invocate în recurs legalitatea hotărârilor

atacate, Colegiul conchide că recursul declarat urmează să fie admis, pornind de

la următoarele.

În conformitate cu art. 445, alin. (1), lit. b) Cod de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze

integral sau parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe,

pronunțând o nouă hotărâre.

În conformitate cu art. 239 - 240 Cod de procedură civilă, hotărârea

judecătorească trebuie să fie legală și întemeiată. La adoptarea hotărârii, instanța

judecătorească, în limitele pretențiilor invocate, apreciază probele, determină

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii, care au fost sau nu

stabilite, caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării

pricinii și admisibilitatea acțiunii.

În acest sens, Colegiul atenționează că norma de drept indicată impune

instanței de judecată exigențe privind studierea minuțioasă a situației de fapt a

chestiunii supuse judecării și încadrarea corectă de drept.

Potrivit materialelor cauzei cert se denotă că, la 27 februarie 1981 de către

Primăria or. Durlești a fost încheiată căsătoria între Ivan Burlea și Maria Fodor,

fapt ce se confirmă prin certificatul de căsătorie seria XXXXX (Vol. I, f.d. 59).

Ulterior, la 01 iulie 2006, de către Primăria or. Durlești a fost încheiată

căsătoria între Ivan Burlea și Ana Bojoga, fapt ce se confirmă prin certificatul de

căsătorie seria XXXXX (vol. I, f.d. 8).

Tot, actele cauzei atestă că, prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 24 martie 2014 s-a admis integral acțiunea Mariei Burlea și s-a

declarat nul actul de căsătorie nr. XXXXX din 01 iulie 2006, înregistrat de

Primăria or. Durlești între Ivan Burlea și Ana Burlea (Bojoga), s-a anulat

5

certificatul de căsătorie seria XXXXX privind înregistrarea căsătoriei între Ivan

Burlea și Ana Bojoga (vol. I, f.d. 26).

Se mai reține că, prin decizia Primăriei Durlești nr. 13/3-4 din 28

decembrie 1994 lui Ivan Burlea i-a fost dat în folosință lotul de casă nr. XXXXX

(vol. I, f.d. 207).

Ulterior, prin decizia Consiliului or. Durlești nr. 5.12.5 din 13 noiembrie

2007 s-a reconfirmat decizia Primăriei or. Durlești nr. 13/3-4 din 28 decembrie

1994 cu privire la atribuirea lotului pentru construcție locativă lui Ivan Burlea; s-a

autentificat lui Ivan Burlea dreptul de proprietate asupra lotului de pământ cu

suprafața de 600 m.p. de pe str. XXXXX; s-a permis lui Ivan Burlea perfectarea

titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren pe lotul nominalizat.

Totodată, la 24 februarie 2005, Primăria or. Durlești i-a eliberat lui Ivan

Burlea autorizația de construcție nr. 152, pentru executarea lucrărilor de

construcție a casei de locuit de pe str. XXXXX (vol. I, f.d. 208-209).

Ulterior, conform procesului-verbal de recepție finală nr. 117 din 09

august 2007 a fost recepționată casa de locuit lit. „A” din XXXXX, la aceiași dată

de către Primarul or. Durlești fiind emisă dispoziția nr. 291 cu privire la aprobarea

procesului-verbal de recepție finală a casei de locuit lit. „A” din XXXXX, cet.

Ivan Burlea.

Iar, la 14 decembrie 2007 de către Primăria or. Durlești a fost eliberat titlul

de autentificare a dreptului asupra pământului lui Ivan Burlea, în temeiul deciziei

Consiliului or. Durlești nr. 5.12.5 din 13 noiembrie 2007 (vol. I, f.d. 14).

De asemenea, conform cărții de imobil din str. XXXXX în casa de locuit

au domiciliul Ivan Burlea și Ana Burlea (Bojoga), începând cu 19 ianuarie 2008 și

Natalia Negru, începând cu 26 februarie 2008.

Conform adeverinței nr. 1495 din 01 septembrie 2014 eliberată de

Primăria or. Durlești este indicat că pe terenul amplasat pe XXXXX a fost

construită casa de locuit pe parcursul anilor 1997-2000.

Conform art. 1492 Cod cu privire la contravențiile administrative din 29

martie 1985, (abrogat prin Codul Contravențional nr. 218-XVI din 24 octombrie

2008, în vigoare la 31 mai 2009), construcția neautorizată este executarea

construcțiilor de orice categorie, indiferent de tipul de proprietate, a lucrărilor de

modificare, reamenajare, consolidare și reparație capitală a clădirilor și edificiilor

fără certificatul de urbanism și autorizația de construire, precum și a construcțiilor

ce cad sub incidența legislației privind calitatea în construcții fără licența eliberată

în modul stabilit.

De asemenea, art. 41 din Legea privind principiile urbanismului și

amenajării teritoriului nr. 335 din 17 mai 1996 prevede că, amplasarea și

proiectarea construcțiilor și amenajărilor se autorizează prin certificatul de

urbanism, iar executarea lor, prin autorizația de construire, iar potrivit art. 42 alin.

(1) al aceleiași legi, certificatul de urbanism și autorizația de construire se

eliberează de către administrația publică locală.

Conform art. 18 alin. (1) Legea privind calitatea în construcții nr. 721 din

02 februarie 1996, recepția construcțiilor este obligatorie și constituie certificarea

realizării acestora pe baza examinării lor nemijlocite, în conformitate cu

6

documentația de proiect și execuție și cu alte documentele cuprinse în cartea

tehnică a construcției.

Procedura de recepție a construcțiilor este reglementată prin Regulamentul

de recepție a construcțiilor și instalațiilor aferente aprobat prin hotărârea

Guvernului nr. 285 din 23 mai 1996.

Astfel, potrivit p. 1 al Regulamentului supra indicat, recepția constituie o

componentă a sistemului calității în construcții și este actul prin care comisia de

recepție declară că acceptă și preia lucrarea definitivată de construcție și

instalațiile aferente acesteia, cu sau fără rezerve, și că aceasta poate fi dată în

folosință, iar conform p. 8 din acest Regulament, comisiile de recepție a

construcțiilor și a instalațiilor aferente acestora vor fi desemnate de către

investitor într-o componență de cel puțin 5 persoane. în componența lor vor fi

incluși reprezentantul investitorului, reprezentantul administrației publice locale

în teritoriul căreia este situată construcția, specialiști notorii din domeniul vizat.

Conform art. 315 alin. (1) Cod civil, proprietarul are dreptul de posesiune,

de folosință și de dispoziție asupra bunului.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 290 alin. (1) și art. 321 alin.

(2) Cod civil, dreptul de proprietate și alte drepturi reale asupra bunurilor imobile,

grevările acestor drepturi, apariția, modificarea și încetarea lor sunt supuse

înregistrării de stat. în cazul bunurilor imobile, dreptul de proprietate se

dobândește la data înscrierii în registrul bunurilor imobile, cu excepțiile prevăzute

de lege.

Raportând situația de fapt, la prevederile legale ce guvernează speța

dedusă judecății, Colegiul conchide că, dreptul de proprietate asupra casei de

locuit din str. XXXXX a fost dobândit de Ivan Burlea și Ana Burlea (Bojoga) la

19 decembrie 2007, la momentul înregistrării în Registrul bunurilor imobile, în

temeiul procesului-verbal de recepție finală nr. 117 (vol. I, f.d. 13).

Astfel, instanța de recurs consideră ca fiind eronată concluzia primei

instanțe și instanței de apel, precum că casa de locuit a fost construită de Ivan

Burlea și Maria Burlea, până la încheierea căsătoriei între Ivan Burlea și Ana

Burlea (Bojoga).

Or, la materialele cauzei nu a fost prezentat nici un act confirmativ

(certificat de urbanism pentru proiectare, autorizație de construire) care ar

demonstra legalitatea executării lucrărilor de construcție a casei de către Ivan

Burlea și Maria Burlea.

Colegiul consideră necesar a releva că, în speță, însăși declarațiile

martorilor sunt contradictorii, astfel martorii Maria Fodor și Angela Popa au

declarat că Ivan Burlea aproximativ în anii 2000 - 2002 a construit o casă, în care

erau 2 odăi și un coridor, iar martorul Valentina Boțea a menționat că Ivan Burlea

a construit o locuința vremelnică, după ce i-a ars șopronul. În același timp,

martorul Alia Vitcauschene a declarat că, Ivan Burlea și Ana Burlea (Bojoga) au

demolat construcția veche și au construit în anul 2007, casa cu 2 odăi, un antreu,

coridor și baie, iar martorul Svetlana Stăvilă a afirmat că au făcut lucrări de

reconstrucție.

7

Mai mult, declarațiile martorilor Maria Fodor (sora Mariei Burlea) și

Angela Popa (nepoata lui Ivan Burlea) urmează a fi apreciate critic vizavi de

declarațiile martorilor Alia Vitcauschene, Svetlana Stăvilă și Valentina Boțea din

motiv că Maria Fodor și Angela Popa sunt rude cu Maria Burlea, și respectiv cu

Ivan Burlea. Totodată unele declarații ale acestora vin în contradicție cu

materialele cauzei, spre exemplu faptul ce ține de repartizarea lotului de teren lui

Ivan Burlea, martorii nominalizați indică că s-au adresat la Primăria or. Durlești în

anii 1999-2000 pentru a solicita un lot de teren pentru construcția unei case, etc.

Astfel, la caz, chiar dacă ar fi existat vreo construcție care a fost construită

în mod neautorizat de către Ivan Burlea, până la înregistrarea căsătoriei cu Ana

Burlea (Bojoga), și care ulterior ar fi fost reconstruită de către ultimii, Ivan Burlea

și Maria Burlea nu sunt în drept să solicite recunoașterea dreptului de proprietate

după sine, asupra imobilului respectiv, ci numai asupra materialelor de construcție

din care este alcătuit imobilul, deoarece construcțiile neautorizate nu urmează a fi

înregistrate.

Or, după cum s-a menționat supra, procedura de recepție a construcțiilor

este reglementată prin Regulamentul de recepție a construcțiilor și instalațiilor

aferente aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 285 din 23 mai 1996.

Astfel, conform pct. 21 subpct. 7 din Regulamentul nominalizat, Comisia

de recepție recomandă amânarea recepției în cazul când obiectul a fost construit

nelegitim (fără certificatul de urbanism, fără proiect, fără autorizație de

construire), iar, conform pct. 22 Comisia de recepție recomandă respingerea

recepției dacă constată vicii care nu pot fi înlăturate și care, prin natura lor,

împiedică realizarea uneia sau a mai multor exigențe esențiale, caz în care se

impun expertize, reproiectări, refaceri de lucrări etc.

Subsecvent, înregistrarea de stat a dreptului de proprietate asupra

imobilului locativ și construcțiilor anexe, de regulă, se efectuează pe numele

persoanei căreia i s-a autorizat construcția sau pe numele persoanei care este

titular nominal al unuia din actele prevăzute de art. 28 alin. (1) din Legea

cadastrului bunurilor imobile.

Totodată, Colegiul consideră necesar a menționa că, în certificatul privind

rezultatele inspectării casei de locuit cu construcțiile gospodărești anexate nr.

0101/07/791 din 10 martie 2007 este indicat că, conform autorizației de

construcție nr. 152 din 24 februarie 2005 s-a permis construcția casei de locuit, iar

în realitate s-a construit casa de locuit lit. XXXXX (vol. I, f.d. 210), anul finisării

construcției fiind indicat anul 2007, cu suprafața de 66,1 m.p. (vol. I, f.d. 210,

verso).

Mai mult ca atât, anul construcției 2007 și suprafața interioară de 66,1

m.p. a fost constată și în raportul de expertiză efectuat de către „Centrul Național

al Experților Judiciari și Specialiștilor de Performanță” SRL nr. 024/11 din 2015,

(vol. I, f.d. 101-211). Raport de expertiză la care au avut acces toți participanți la

proces, inclusiv, intimatul Ivan Burlea și reprezentantul acestuia, care nu au

obiectat asupra constatărilor din raport.

De asemenea, conform cărții de imobil, eliberată la 19 ianuarie 2008 de

către SEDP Buiucani, de pe str. XXXXX, în casa de locuit la adresa menționată

8

au domiciliul Ivan Burlea și Ana Burlea (Bojoga) începând cu 19 ianuarie 2008,

precum și Natalia Negru, începând cu 26 februarie 2008 până la 18 noiembrie

2010.

Or, conform art. 30 alin. (1) Cod civil, domiciliul persoanei fizice este

locul unde aceasta își are locuința statornică sau principală. Se consideră că

persoana își păstrează domiciliul atâta timp cât nu și-a stabilit un altul.

Totodată, potrivit pct. 15 din hotărârea Guvernului nr. 376 din 06 iunie

1995 cu privire la măsurile suplimentare de realizare a Sistemului național de

pașapoarte (în vigoare până la 07 martie 2013) înregistrarea la domiciliu se

efectuează prin aplicarea unei ștampile speciale în fișa de însoțire din buletinul de

identitate sau din permisul de ședere, iar pentru pensionarii și persoanele care

refuză să dețină acte de identitate de tip nou din motive religioase - în pașaportul

de uz intern (modelul anului 1974), cu mențiunile respective, la compartimentul

„Domiciliul”, introducând ulterior informația în Registrul de stat al populației.

Iar, conform pct. 19 și 20 din hotărârea Guvernului precitată, pentru

înregistrare, persoanele fizice vor prezenta următoarele documente: cererea-

chestionar tip „R”; actele de identitate menționate la pct. 15; documentele ce

confirmă dispunerea de spațiu locativ sau acordul autentificat notarial al

proprietarului de a fi înregistrat pe această adresă. În cazul în care locuința

aparține fondului de stat sau obștesc, se va prezenta acordul, în scris, al chiriașului

principal și al membrilor majori ai familiei, care sunt înregistrați la adresa

respectivă. Drept dovadă că persoana fizică dispune de spațiu locativ servește

unul din următoarele documente: actul de proprietate asupra locuinței (contract de

vânzare-cumpărare, certificate de moștenitor sau de legatar); ordinul de repartiție

a locuinței; ordinul de repartiție a camerei în cămin; contractul de locuințe sau de

sub locațiune.

Astfel, prin prisma normelor precitate, Colegiul reține că, persoana poate

fi luată la evidență la domiciliu, doar după ce prezintă actul de proprietate sau

posesie asupra locuinței.

În speță, intimații Ivan Burlea și Maria Burlea nu au deținut asemenea acte

până la recepția finală a casei de locuit nominalizate.

Cât privește adeverința nr. 1495 din 01 septembrie 2014 eliberată de

Primăria or. Durlești, în care este indicat că pe terenul amplasat pe str. XXXXX a

fost construită pe parcursul anilor 1997-2000, o casă de locuit, se constată că

acesta vine în contradicție cu materialele cauzei, nefiind probată cu înscrisuri

suplimentare din perioada respectivă (schițe, planuri, acte, procese-verbale de

ieșire la fața locului - acte ce sunt întocmite de administrația publică locală).

Mai mult, la materialele cauzei nu a fost prezentată nici o dispoziție de

plată, care ar confirma plata impozitului până în anul 2007, pentru casa de locuit

sau terenul din str. XXXXX, de către intimații Ivan Burlea și Maria Burlea.

Conform art. 108 Cod civil (în redacția anului 1964), cetățeanul care a

construit o casă de locuit sau o porțiune a ei, precum și cel ce a zidit orice fel de

anexă, de construcție suprapusă sau care a efectuat o reconstrucție, fără a avea

autorizația stabilită ori un proiect aprobat în modul cuvenit, sau care a încălcat

grav normele și regulile de bază privitoare la construcție, nu are dreptul de a

9

dispune de această casă sau de porțiunea ei (s-o vândă, s-o doneze, s-o închirieze

ș.a.m.d.).

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 2 din Legea cadastrului

bunurilor imobile nr. 1543 din 25 februarie 1998, înregistrare de stat a drepturilor

patrimoniale asupra bunului imobil, denumită în continuare înregistrare a

drepturilor, este înscrierea în registrul bunurilor imobile a bunului imobil, a

dreptului de proprietate și a altor drepturi patrimoniale asupra acestuia, precum și

a titularului de drepturi.

Prin prisma normelor precitate în coraport cu actele cauzei, Colegiul reține

că, instanțele de judecată prin admiterea cererii reconvenționale a lui Ivan Burlea

și intervenientului principal Maria Burlea nu a făcut distincția dintre construcția

neautorizată care a fost construită pe terenul din str. XXXXX de către Ivan Burlea

și soarta ulterioară a acesteia, și construcția autorizată a casei de locuit lit. „A” și

șurei lit. „1” din adresa nominalizată construită de către Ivan Burlea și Ana Burlea

(Bojoga).

În partea sursei de finanțare a construcție casa de locuit lit. „A” și șura lit.

„1” de pe str. XXXXX, Colegiul consideră că sunt aplicabile prevederile art. 329

alin. (1) Cod civil, care statuează că, construcțiile și lucrările subterane sau de la

suprafața terenului sunt prezumate a fi făcute de proprietarul terenului pe

cheltuiala sa și îi aparțin acestuia până la proba contrară. Prin lucrări se înțeleg

plantarea, precum și amenajările aduse unui teren care nu se încorporează în mod

durabil în acesta.

Dubla prezumție legală instituită are un caracter relativ și poate fi

combătută prin dovedirea de către neproprietarul fondului a faptului că construcția

locativă sau anexele acesteia au fost construite de el și pe cheltuiala sa.

În speță, instanța reține că, la materialele cauzei se regăsește copia

contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului nr. XXXXX din 22 martie

2007, în care în pct. 4 este indicat prețul de vânzare a apartamentului în mărime

de 17 000 lei și confirmarea eliberată de Ioana Arseni care indică, că soțul

acesteia a transmis Anei Burlea (Bojoga) suma de 16 000 dolari SUA.

Totodată din declarațiile martorilor Alia Vitcauschene, Svetlana Stavilă și

Valentina Boțea se constată că, Ana Burlea (Bojoga) procura materialele de

construcție pentru construcția casei din str. XXXXX. De asemenea, martorul Alia

Vitcauschene a menționat că i-a împrumutat Anei Burlea (Bojoga) suma de 3 sau

4 mii dolari; martorul Svetlana Stavilă, vecina nemijlocită a lui Ivan Burlea și

Anei Burlea (Bojoga) care locuiește pe adresa str. XXXXX a indicat că după ce

Ana Burlea (Bojoga) a vândut camerele din cămin s-a început reconstrucția casei.

Deși, martorul Maria Fodor a declarat că, Ivan Burlea a vândut lotul de

teren de la Poltava și a învestit banii în casă, la materialele cauzei nu a fost

prezentat de către acesta un astfel de contract.

Reieșind din cele expuse, atât înscrisurile prezentate de Ana Burlea

(Bojoga), cât și declarațiile martorilor confirmă că construcția casei de locuit lit.

„A” și șura lit. „1” de pe str. XXXXX a fost efectuate din mijloacele financiare

ale Anei Burlea (Bojoga).

10

Prin urmare, analizând materialele cauzei deduse judecăți în raport cu

legislația pertinentă cazului, Colegiul consideră că, casa de locuit lit. „A” și șura

lit. „1” de pe str. XXXXX a fost construită autorizat, conform autorizație de

construcție nr. 152 din 24 februarie 2005, în perioada în care Ana Burlea (Bojoga)

avea inițial relații de concubinaj cu intimatul Ivan Burlea, iar ulterior, din anul

2006 s-a aflat în căsătorie cu acesta, și a fost înregistrată în Registrul bunurilor

imobile, la 19 decembrie 2007, dobândindu-se astfel dreptul de proprietate asupra

bunurilor litigioase în timpul căsătoriei, în mod legal, conform legislației în

vigoare.

Cât privește dreptul de proprietate asupra terenului din str. XXXXX,

conform pct. 1 din decizia Primăriei com. Durlești nr. 13/3-4 din 28 decembrie

1994 lui Ivan Burlea i-a fost dat în folosință, dar nu în proprietate lotul de casă nr.

XXXXX cu suprafața de 600 m.p. pe str. Decebal.

Dreptul de proprietate asupra lotului de teren nominalizat a fost înregistrat

în Registrul bunurilor imobile, abia la 19 decembrie 2007, când a fost prezentat

titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren nr. XXXXX din 14

decembrie 2007.

Mai mult, titlul nominalizat a fost eliberat în temeiul deciziei Consiliului

or. Durlești nr. 5.12.5 din 13 noiembrie 2007, prin care s-a reconfirmat decizia

Primăriei or. Durlești nr. 13/3-4 din 28 decembrie 1994 cu privire la atribuirea

lotului pentru construcția locativă cet. Burlea Ivan.

În aceste sens, urmează a reitera că decizia Consiliului or. Durlești nr.

5.12.5 din 13 noiembrie 2007 a fost adoptată doar după ce a fost recepționată casa

de locuit lit. „A” și șura lit. „1” din XXXXX, conform procesului-verbal de

recepție finală nr. 117 din 09 august 2007 și emiterea de către Primarul or.

Durlești la 09 august 2007 a dispoziției nr. 291 cu privire la aprobarea procesului-

verbal de recepție finală a casei de locuit lit. „A” din or. XXXXX, cet. Ivan

Burlea.

Conform art. 44 alin. (1), (2) și (3), lit. a) Codul familiei, căsătoria

declarată nulă de către instanța judecătorească se consideră ca atare din ziua

încheierii ei și nu dă naștere la drepturi și obligații între soți, cu excepțiile

prevăzute de prezentul articol. Bunurile procurate în comun de către persoanele a

căror căsătorie a fost declarată nulă aparțin acestora cu drept de proprietate în

diviziune, iar contractul matrimonial se consideră nul. în cazul în care căsătoria

este declarată nulă: instanța judecătorească, la cererea soțului de bună-credință,

este în drept să-l oblige pe celălalt soț la plata pensiei de întreținere, să aplice, la

împărțirea bunurilor dobândite în comun până la declararea nulității căsătoriei,

regulile stabilite de art.20, 25, 26, precum și să recunoască valabil, total sau

parțial, contractul matrimonial.

Corespunzător, la împărțirea imobilului locativ și anexelor acestuia

proprietate comună în devălmășie se va lua în considerare dispozițiile art. 373

Cod civil și art. 25, 26 Cod familiei.

În conformitate cu art. 373 Cod civil, în cazul împărțirii bunurilor

proprietate comună în devălmășie a soților, părțile lor se consideră egale.

Bunurilor proprietate comună în devălmășie a soților pot fi împărțite atât la divorț,

11

cât și în timpul căsătoriei, împărțirea bunurilor comune în timpul căsătoriei nu

afectează regimul juridic al bunurilor care vor fi dobândite în viitor.

Totodată, conform art. 25 alin. (1)-(4) Codul familiei, împărțirea

proprietății în devălmășie a soților poate fi făcută atât în timpul căsătoriei, cât și

după desfacerea ei, la cererea oricăruia dintre soți. Proprietatea în devălmășie

poate fi împărțită în baza acordului dintre soți, în caz de neînțelegere,

determinarea cotei-părți a fiecărui soț în proprietatea în devălmășie, precum și

împărțirea acesteia în natură, se face pe cale judecătorească. La împărțirea

proprietății în devălmășie, instanța judecătorească, la cererea soților, stabilește

bunurile ce urmează să fie transmise fiecăruia dintre ei. Dacă unuia dintre soți îi

sunt transmise bunuri care depășesc cota ce-i revine, celuilalt soț i se poate stabili

o compensație bănească sau de altă natură.

Iar, potrivit art. 26 Codul familiei, la împărțirea proprietății în devălmășie

a soților și determinarea cotelor-părți din aceasta, părțile soților sunt considerate

egale dacă contractul matrimonial nu prevede altfel. Instanța judecătorească este

în drept să diferențieze cotele-părți în proprietatea în devălmășie a soților, ținând

cont de interesele unuia dintre soți și/sau de interesele copiilor minori. La

împărțirea proprietății în devălmășie a soților, datoriile comune se împart între ei

proporțional cotelor-părți ce le-au fost repartizate.

Or, dreptul de proprietate constituie o realitate juridică garantată de art. 46

alin. (1) din Constituția RM, art. 316 alin. (2) Cod civil și protejată de art. 1 din

Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale.

Dreptul de proprietate privată asupra imobilelor cu destinație de locuință

și construcțiilor auxiliare acestora alcătuiește o valoare materială preponderentă în

cadrul patrimoniului unei persoane.

Colegiul consideră necesar a mai relata că conform jurisprudenței CtEDO

noțiunea de „bunuri”, în sensul articolului 1 al Protocolului nr. l, poate cuprinde

atât „bunuri actuale“ cât și valori patrimoniale, inclusiv creanțe, pe baza cărora un

reclamant poate pretinde că are cel puțin o „speranță legitimă” de a obține

beneficiul efectiv al unui drept de proprietate, § 26, cauza Ziaunys c. Republicii

Moldova din 08.04.2014, Cererea nr. 42416/06.

Totodată, în cauza Balan vs. Republicii Moldova din 29.01.2008, cererea

19247/03, § 31, 32, „Bunurile” pot fi fie „bunuri existente”, fie bunuri, inclusiv

pretenții, în privința cărora reclamantul poate susține că are cel puțin o „speranță

legitimă” că va obține dobândirea efectivă a unui drept de proprietate. Per a

contrario, speranța că va fi recunoscut un drept de proprietate care nu a putut fi

exercitat în mod efectiv nu poate fi considerată un „bun” în sensul articolului 1 al

Protocolului nr. 1, la fel ca și în cazul unei pretenții condiționate care poate apărea

ca rezultat al neîndeplinirii unei condiții” Conceptul de „bun”, la care se face

referire în prima parte a articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție, are un

sens autonom care nu se limitează la proprietatea asupra unor bunuri materiale și

este independent de clasificarea formală din dreptul național: unele drepturi și

interese care constituie patrimoniu pot fi, de asemenea, privite ca „drepturi de

proprietate” și, astfel, ca „bunuri” în sensul acestei prevederi. Chestiunea care

12

trebuie examinată în fiecare cauză este dacă circumstanțele cauzei, examinate în

ansamblu, ofereau reclamantului un drept asupra unui interes material protejat de

articolul 1 al Protocolului nr. 1.

Raportând situația de fapt, la prevederile legale ce guvernează speța

dedusă judecății, Colegiul conchide că cererea de recurs înaintată de Ana Burlea

(Bojoga) este una întemeiată, care urmează a fi admisă, prin partajarea în natură a

bunurilor imobile litigioase conform expertizei tehnico-cadastrale privind

partajarea casei și a terenului aferent cu nr. cadastral XXXXX efectuată de SC

„Geomar Grup” SRL.

Prin urmare, ținând cont de modalitățile de partaj a averii determinate prin

expertiza tehnico-cadastrală privind partajarea casei și a terenului aferent din 10

octombrie 2016, Colegiul consideră ca fiind echitabil atribuirea în proprietatea

Anei Burlea (Bojoga) a Părții 2, iar lui Ivan Burlea a Părții 1 din averea supusă

partajării, cu încasarea din contul Anei Burlea (Bojoga) în beneficiul lui Ivan

Burlea a recompense adăugătoare.

Din considerentele sus-menționate și având în vedere faptul că

circumstanțele cauzei au fost constatate pe deplin de către prima instanță și

instanța de apel, însă normele de drept material și procedural au fost aplicate

eronat, nefiind necesară verificarea suplimentară de dovezi, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de Ana Burlea (Bojoga) și

avocatul Inga Comanici, a casa decizia instanței de apel și hotărârea primei

instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care a admite acțiunea Anei Burlea

(Bojoga) și a respinge cererea reconvențională înaintată de Ivan Burlea și

intervenientul principal Maria Burlea.

În conformitate cu art. 94 alin. (1) Cod de procedură civilă, instanța

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părții

care a avut câștig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea reclamantului a

fost admisă parțial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporțional

părții admise din pretenții, iar pârâtului – proporțional părții respinse din

pretențiile reclamantului.

Prin prisma normei precitate și urmare a admiterii acțiunii înaintate de

Ana Burlea (Bojoga), Colegiul consideră necesar a încasa în beneficiul acesteia

din contul lu Ivan Burlea cheltuielile de judecată, conform înscrisurilor

prezentate, formate din achitarea taxei de stat la depunerea apelului și recursului,

în sumă totală de 1 000 lei.

Cu referire la taxa de stat care urmează a fi achitată de către părți, Colegiul

menționează că cuantumul acesteia urmează a fi determinat din valoarea averii

supuse partajării.

Din expertiza tehnico-cadastrală privind partajarea casei și a terenului

aferent din 10 octombrie 2016, rezultă că valoarea bunului imobil supus partajării

Partea I constituie 441 591 lei, iar Partea II constituie 481 409 lei, valoarea totală

a averii supuse partajului constituind 923 000 lei.

13

Astfel, prin prisma art. 98, alin. (1) Cod de procedură civilă și art. 3 al

Legii taxei de stat nr. 1216-XII din 03 decembrie 1992, Ivan Burlea urmează să

achite taxa de stat în mărime de 3 % din valoarea pretențiilor admise.

În conformitate cu art. 445, alin. (1), lit. b) Cod de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție,

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Ana Burlea (Bojoga) și avocatul Inga

Comanici.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 01 noiembrie 2017 și

hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 30 noiembrie 2016, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Ana Burlea (Bojoga)

împotriva lui Ivan Burlea, intervenient accesoriu Maria Burlea cu privire la

partajarea averii comune pe cote părți, și cererea reconvențională înaintată de Ivan

Burlea împotriva Anei Burlea (Bojoga), intervenient principal Maria Burlea cu

privire la anularea înscrisurilor din Registrul bunurilor imobile și evacuarea din

imobil, și se pronunță o nouă hotărâre după cum urmează:

Se admite cererea de chemare în judecată înaintată de Ana Burlea

(Bojoga) împotriva lui Ivan Burlea, intervenient accesoriu Maria Burlea cu privire

la partajarea averii comune pe cote-părți.

Se partajează și se atribuie în natură averea comună aflată în proprietatea

lui Ivan Burlea și Anei Burlea (Bojoga), după cum urmează:

Se atribuie în natură, conform Părții II a Expertizei tehnico-cadastrale

privind partajarea casei și a terenului aferent cu nr. cadastral XXXXX din 10

octombrie 2016, întocmită de SRL „Geomar Grup”, Anei Burlea (Bojoga) ½ cotă-

parte din terenul cu nr. cadastral XXXXX, în hotarele 1:2 - 19,93 m, 2:3 – 5,54 m,

3:4 – 2,90 m, 4:5 – 1,22 m, 5:6 – 3,02 m, 6:7 – 1,71 m, 7:8 – 0,37 m, 8:9 -3,11 m,

9:12 – 8,24 m, 12:13 – 4,15 m, 13:14 – 4,60 m, 14:15 – 15,45 m, 15:16 – 0,92 m,

16:17 – 14,25 m, 17:18 – 16,60 m, 18:1 -3,50 m și ½ cotă-parte din casa de locuit

cu nr. cadastral XXXXX, și anume parterul cu încăperea nr. 2a, cu suprafața de

1,6 m.p., încăperea nr. 3, cu suprafața de 2,4 m.p., încăperea nr. 4, cu suprafața de

11,9 m.p., încăperea nr. 5, cu suprafața de 8,9 m.p., încăperea nr. 9, cu suprafața

de 6,4 m.p., încăperea nr. 10, cu suprafața de 6,7 m.p., cu valoarea totală de 481

409 (patru sute optzeci și unu mii patru sute nouă) lei.

Se atribuie în natură, conform Părții I a Expertizei tehnico-cadastrale

privind partajarea casei și a terenului aferent cu nr. cadastral XXXXX din 10

octombrie 2016, întocmită de SRL „Geomar Grup”, lui Ivan Burlea ½ cotă-parte

din terenul cu nr. cadastral XXXXX, în hotarele 1:2 - 19,93 m, 2:3 – 5,54 m, 3:4 –

2,90 m, 4:5 – 1,22 m, 5:6 – 3,02 m, 6:7 – 1,71 m, 7:8 – 0,37 m, 8:9 -3,11 m, 9:10

– 6,08 m, 10:11 – 13,40 m, 11:1 – 16,22 m și ½ cotă-parte din casa de locuit cu

nr. cadastral XXXXX, și anume parterul cu încăperea nr. 1, cu suprafața de 13,7

m.p., încăperea nr. 2, cu suprafața de 2,7 m.p., încăperea nr. 6, cu suprafața de 3,7

m.p., încăperea nr. 7, cu suprafața de 6,7 m.p., cu veranda deschisă, cu valoarea

totală de 441 591 (patru sute patruzeci și unu mii cinci sute nouăzeci și unu) lei.

14

Se respinge ca neîntemeiată cererea reconvențională înaintată de Ivan

Burlea împotriva Anei Burlea (Bojoga), intervenient principal Maria Burlea cu

privire la anularea înscrisurilor din Registrul bunurilor imobile și evacuarea din

imobil.

Se încasează de la Ana Burlea (Bojoga) în beneficiul lui Ivan Burlea 19

909 (nouăsprezece mii nouă sute nouă) lei cu titlu de recompensă adăugătoare a

părții repartizate în proprietate.

Se încasează de la Ivan Burlea în beneficiul Anei Burlea (Bojoga)

cheltuielile de judecată formate din achitarea taxei de stat la depunerea apelului și

recursului în sumă de 1 000 (una mie) lei.

Se încasează de la Ivan Burlea în beneficiul statului taxa de stat în sumă

de 14 442 (paisprezece mii patru sute patruzeci și doi) lei, 27 bani.

Prezenta decizie servește temei de înregistrare a modificărilor

corespunzătoare în Registrul bunurilor imobile.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, Iulia Sîrcu

judecători Dumitru Visternicean

Iuliana Oprea

Dumitru Mardari

Galina Stratulat

15