3ra-258/18 — Contestarea actului administrativ, declararea nulitătii actelor juridice

3ra-258/18 — Contestarea actului administrativ, declararea nulitătii actelor juridice (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 3ra-258/18

Instanța de fond: S. Procopciuc

Instanța de apel: A. Bostan, A. Pahapol, V. Negru

D E C I Z I E

25 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele ședinței, Svetlana Filincova,

Judecători Tamara Chișca-Doneva, Ion Druță,

Luiza Gafton, Nina Vascan,

examinând recursul declarat de către Gheorghe Cornea,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Aurelia

Glușco împotriva Primăriei și Consiliului comunei Vatici, raionul Orhei, Gheorghe

Cornea, Oficiul Cadastral Teritorial Orhei cu privire la repunerea în termenul de

adresare în instanță, constatarea faptului inexistenței deciziei Primăriei Vatici nr.

5/1 din 31 martie 1993, anularea titlului de autentificare a dreptului deținătorului

de teren, anularea extrasului din cartea imobilului din 09 iunie 2009 eliberat de

Primăria comuna Vatici, și cererea reconvențională înaintată de Gheorghe Cornea

împotriva Aureliei Glușco, Primăriei și Consiliului comunei Vatici, raionul Orhei,

Oficiul Cadastral Teritorial Orhei cu privire la constatarea faptului,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 03 octombrie 2017, prin care a

fost respinsă cererea de apel depusă de Gheorghe Cornea și menținută hotărârea

Judecătoriei Orhei din 10 iulie 2015,

co ns tată :

La 06 octombrie 2011, Aurelia Glușco s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva Primăriei și Consiliului comunei Vatici, raionul Orhei,

Gheorghe Cornea, OCT Orhei cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, în baza contractului de donație

nr. 2-6678 din 14 noiembrie 1994 a devenit proprietarul bunului situat în s. Curchi,

r. Orhei, nr. cadastral XXXX. Obiect al contractului de donație a fost casa de locuit

cu mai multe construcții auxiliare, inclusiv două șoproane și lotul de teren cu

suprafața de 1552 m2.

A mai indicat reclamanta că, Gheorghe Cornea a devenit proprietarul casei de

locuit, situată în s. Curchi, r. Orhei în anul 1990 în baza contractului de vânzare -

cumpărare din 05 decembrie 1990, casa fiind amplasată pe un teren cu suprafața de

658 m2.

Prin decizia Primăriei com. Vatici, r. Orhei nr. 5/1 din 31 martie 1993 lui

Gheorghe Cornea i-a fost transmis în proprietate privată terenul cu suprafața de

0,0906 ha, adică cu 0,0248 ha mai mult decât suprafața specificată în contractul de

vânzare-cumpărare.

Ulterior, Gheorghe Cornea dorind să înregistreze dreptul de proprietate a

comandat măsurările necesare, iar lucrătorul a inclus în sectorul acestuia o parte

din terenul ce aparține Aureliei Glușco, de care se folosește și îl posedă

aproximativ 40 ani.

Reclamanta a afirmat că, temei pentru eliberarea titlului de autentificare a

dreptului deținătorului de teren a servit extrasul din cartea de imobil din 09 iunie

2009 eliberată de Primăria com. Vatici, r. Orhei, în care a fost indicat că șopronul

litigios îi aparține lui Gheorghe Cornea.

Astfel, reprezentanții OCT Orhei au ieșit la fața locului, efectuând măsurări,

întocmind la 14 mai 2009 proiectul planului cadastral al terenului ce-i aparține și

este indicat hotarul de facto dintre gospodăria ei, fiind stabilit hotarul dintre

gospodăria ei și cea a lui Gheorghe Cornea, care se suprapun.

Reclamanta a solicitat în instanță anularea în parte a deciziei Primăriei com.

Vatici, r. Orhei cu nr. 5/1 din 31 martie 1993, prin care lui Gheorghe Cornea i-a

fost transmis în proprietate terenul aferent casei de locuit din s. Curchi, r. Orhei cu

suprafața de 0,0906 ha, în care a fost inclus terenul cu suprafața de 8 m2, pe care

este amplasat șopronul ce-i aparține; anularea extrasului din cartea imobilului din

09 iunie 2009 eliberat de Primăria com. Vatici în care este indicat că Gheorghe

Cornea este proprietarul șopronului litigios; anularea titlului de autentificare a

dreptului deținătorului de teren, cu nr. cadastral XXXX.

Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 19 septembrie 2012, a fost constatat

faptul inexistenței deciziei Primăriei com. Vatici, r. Orhei nr. 5/1 din 31 martie

1993; s-a anulat titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren eliberat lui

Gheorghe Cornea asupra terenului cu nr. cadastral XXXX; s-a anulat extrasul

Primăriei com. Vatici, r. Orhei din 09 iunie 2009; s-a însărcinat OCT Orhei să

radieze dreptul de proprietate a lui Gheorghe Cornea asupra terenului cu nr.

cadastral XXXX, amplasat în s. Curchi, r. Orhei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 05 martie 2013, a fost admis apelul

declarat de Gheorghe Cornea și casată hotărârea Judecătoriei Orhei din 19

septembrie 2012 și restituită pricina spre rejudecare primei instanțe, în alt complet

de judecată.

La 06 decembrie 2013, Gheorghe Cornea a depus cerere reconvențională, în

susținerea căreia a indicat că s-a atribuit legal casa de locuit cu suprafața de 56,4

m2, construită în anul 1963 în s. Curchi, r. Orhei, cu suprafața de 26,9 m2, beciul cu

suprafața de 11,2 m2, garajul cu suprafața de 17,3 m2, veceu, șopronul litigios cu

suprafața de 8 m2.

Gheorghe Cornea a indicat că, la 06 decembrie 1990, a procurat de la Spitalul

de Psihiatrie nr. 2 Curchi casa de locuit, primită anterior în locațiune de la Spitalul

de Psihiatrie nr. 2 Curchi.

A afirmat că, la data punerii în aplicarea a Codului Funciar, el era îndreptățit

să primească fără plată sectoarele de teren ocupate de casă și anexele gospodărești

în limita de 0,12 ha.

Conform deciziei Primăriei com. Vatici, r. Orhei nr. 5/1 din 31 martie 1993 și

titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren lui Gheorghe Cornea i s-a

atribuit în proprietate privată terenul aferent, casei și anexelor gospodăriei cu

suprafața de 0,0906 ha și deține acest drept legal.

Gheorghe Cornea a solicitat constatarea faptului că deține legal dreptul de

proprietate asupra terenului cu suprafața de 0,0906 ha.

Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 10 iulie 2015, s-a admis integral cererea

de chemare în judecată înaintată de Aurelia Glușco; s-a repus în termen cererea de

chemare în judecată a Aureliei Glușco; s-a considerat nul titlul deținătorului de

teren cu nr. cadastral XXXX, eliberat de Primăria com. Vatici, r. Orhei prin decizia

din 31 martie 1993, pe numele lui Gheorghe Cornea, pe suprafața de teren de

0,0906 ha, pe care este amplasat șopronul cu suprafața de 8 m2; s-a considerat nul

extrasul din cartea de imobil a Primăriei com. Vatici, r. Orhei din 09 iunie 2009 din

care rezultă dreptul de proprietate a lui Gheorghe Cornea; s-a obligat OCT Orhei să

efectueze rectificările de rigoare în registrul bunurilor imobile; s-a respins cererea

reconvențională înaintată de Gheorghe Cornea; s-a încasat de la Gheorghe Cornea

în folosul statului taxa de stat în mărime de 100 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 decembrie 2015, a fost respins

apelul declarat de Gheorghe Cornea și menținută hotărârea Judecătoriei Orhei din

10 iulie 2015.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 14 decembrie 2016, a fost admis

recursul declarat de Gheorghe Cornea. S-a casat integral decizia Curții de Apel

Chișinău din 16 decembrie 2015, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată

înaintată de Aurelia Glușco împotriva Primăriei și Consiliului comunei Vatici,

raionul Orhei, Gheorghe Cornea, Oficiul Cadastral Teritorial Orhei cu privire la

repunerea în termenul de adresare în instanță, constatarea faptului inexistenței

deciziei Primăriei com. Vatici nr. 5/1 din 31 martie 1993, anularea titlului de

autentificare a dreptului deținătorului de teren, anularea extrasului din cartea

imobilului din 09 iunie 2009 eliberat de Primăria com. Vatici, și cererea

reconvențională înaintată de Gheorghe Cornea împotriva Aureliei Glușco,

Primăriei și Consiliului comunei Vatici, raionul Orhei, Oficiul Cadastral Teritorial

Orhei cu privire la constatarea faptului, cu trimiterea pricinii spre rejudecare în

Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03 octombrie 2017, a fost respinsă

cererea de apel depusă de Gheorghe Cornea și menținută hotărârea Judecătoriei

Orhei din 10 iulie 2015.

La 23 ianuarie 2018, Gheorghe Cornea a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei Curții de Apel

Chișinău din 03 octombrie 2017 cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea

inițială să fie respinsă, iar acțiunea reconvențională să fie admisă în sensul

formulat.

În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel la rejudecarea cauzei a

ignorat și nu a înlăturat încălcările și omisiunile constatate anterior de către

instanța de recurs, a încălcat esențial normele de drept material și a apreciat arbitrar

probele. În acest context a specificat că instanța de apel nu a aplicat prevederile art.

292 alin. (3) al Codului civil și incorect a aplicat prevederile art. 320 al Codului

civil.

La 16 februarie 2018, Glușco Aurelia a depus o referință la cererea de recurs,

solicitând să fie considerat inadmisibil recursul declarat de Gheorghe Cornea.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 07 martie 2018, recursul

declarat de Gheorghe Cornea a fost considerat admisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Instanța de recurs constată că, decizia recurată a fost pronunțată la 03

octombrie 2017, expediată părților la 22 noiembrie 2017, fără a se cunoaște despre

data recepționării acesteia, iar cererea de recurs a fost depusă la 23 ianuarie 2018,

fapt ce atestă că recurentul Gheorghe Cornea s-a conformat normelor procedurale

legale și a declarat în termen recursul.

În conformitate cu art. 444 al Codului de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces.

În corespundere cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. b) al Codului de procedură

civilă, instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze

integral sau parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe,

pronunțând o nouă hotărâre.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și

care urmează a fi admis cu casarea deciziei recurate și hotărârii instanței de fond în

partea acțiunii inițiale, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii, din

considerentele ce urmează.

Verificând legalitatea deciziei atacate, prin prisma argumentelor invocate în

cererea de recurs, Colegiul lărgit constată că instanța de apel, la examinarea cauzei,

a încălcat normele de drept material și procesual, și anume, nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată, a interpretat în mod eronat legea.

Cu referire la acțiunea inițială intentată la cererea Glușco Aureliei, instanța de

recurs reține următoarele.

În conformitate cu prevederile art. 238 alin. (2) al Codului de procedură

civilă, completul de judecată deliberează, sub conducerea președintelui ședinței,

toate problemele prevăzute de lege care urmează să fie soluționate, apreciază

probele, determină circumstanțele și caracterul raportului juridic dintre

părți, legea aplicabilă soluționării pricinii și admiterea acțiunii.

Art. 239-240 al aceleiași legi prevăd că, hotărârea judecătorească trebuie să

fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărîrea numai pe circumstanțele

constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată.

La deliberarea hotărârii, instanța judecătorească apreciază probele, determină

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinilor, care au fost sau

nu stabilite, caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării

pricinii și admisibilitatea acțiunii. Instanța judecătorească adoptă hotărârea în

limitele pretențiilor înaintate de reclamant.

Colegiul lărgit constată că, intimata Glușco Aurelia s-a adresat în instanța de

judecată cu o acțiune, revendicările finale fiind repunerea în termenul de depunere

a cererii de chemare în judecată; anularea titlului de autentificare a dreptului

deținătorului de teren din 20 mai 2009, eliberat lui Gheroghe Cornea; declararea

nulității absolute a extrasului din cartea imobilului din 09 iunie 2009 eliberat de

Primăria com. Vatici, potrivit căruia Gheorghe Cornea este indicat în calitate de

proprietar al șopronului cu suprafața de 8 m2; obligarea OCT Orhei să efectueze

rectificările de rigoare ca efect al nulității actelor contestate (vol. I, f.d. 139).

Deși, din sensul acțiunii formulate, pretențiile reclamantei-intimate Aureliei

Glușco se referă doar la șopronul litigios și porțiunea de teren pe care este amplasat

acesta, care în viziunea acesteia a fost ilegal atribuit lui Gheorghe Cornea la

efectuarea lucrărilor cadastrale, revendicările se răsfrâng asupra anulării titlului de

autentificare a dreptului deținătorului de teren, în întregime.

Ca urmare, instanța de fond a anulat atât titlul de autentificare a dreptului

deținătorului de teren, cât și extrasul din cartea imobilului din 09 iunie 2009

eliberat de Primăria com. Vatici, însă a obligat OCT Orhei să excludă din dreptul

de proprietatea lui Gheorghe Cornea porțiunea de 8 m2 din terenul aferent casei de

locuit pe care se află șopronul litigios. Concluzia contradictorie a instanței de fond

a fost preluată și însușită de către instanța de apel.

Colegiul atestă că, prin admiterea acțiunii în modul formulat și în temeiul

materialului probator prezentat de părți, a avut loc exproprierea lui Gheorghe

Cornea de proprietate, fapt inadmisibil stipulat de art. 1 al Protocolului adițional 1

la CEDO.

În speța dedusă justiției, instanța de recurs ține să menționeze că, nulitatea

actului juridic, ce aduce atingere persoanei interesate, poate fi declarată în tot sau

în parte în dependență de răsfrângerea efectelor actului juridic a cărui nulitate se

solicită. Urmează a fi deosebită nulitatea absolută și relativă, nulitatea totală și

parțială a unui act juridic în cazurile prevăzute de lege de alte acțiuni din

domeniul funciar legate de stabilirea hotarelor, modificarea acestora și a planurilor

cadastrale/geometrice.

Așadar, la speță din esența solicitărilor se distinge că, la efectuarea

măsurărilor necesare comandate de Gheorghe Cornea, specialistul cadastral a

inclus în sectorul recurentului o parte din terenul ce aparține Aureliei Glușco, pe

care se pretinde a se afla șopronul în cauză.

Colegiul lărgit consideră necesar de a reitera prevederile art. 152 al Legii

cadastrului bunurilor imobile, potrivit căruia, la atribuirea terenurilor în proprietate

sau în folosință, cu excepția terenurilor proprietate publică a statului,

reprezentantul autorității administrației publice locale de nivelul întâi stabilește la

fața locului hotarele terenului, cu întocmirea actului de stabilire a hotarelor

de un model aprobat de Agenție. La transmiterea în proprietate a terenurilor în

cadrul înregistrării primare masive, stabilirea hotarelor la fața locului nu este

obligatorie. La cererea titularului de drepturi asupra terenului, punctele de cotitură

ale hotarelor pot fi marcate prin borne în modul stabilit de Agenție. După stabilirea

hotarelor la fața locului și întocmirea actului de stabilire a hotarelor de către

autoritatea administrației publice locale de nivelul întâi, executanții lucrărilor

cadastrale efectuează măsurări pe teren pentru întocmirea planului

geometric. Documentația cadastrală prezentată spre recepție trebuie să permită

identificarea corectă a punctelor de cotitură ale terenului pe teritoriul țării,

verificarea corespunderii hotarelor terenului cu hotarele terenurilor adiacente.

Hotarele terenului se reprezintă pe planul cadastral și pe cel geometric. Actul de

stabilire a hotarelor poate fi atacat în instanța de contencios administrativ.

Totodată, în corespundere cu prevederile art. 16 al aceleiași legi, identificarea

bunului imobil se efectuează prin confruntarea datelor din cadastru cu datele

constatate pe teren. Identificarea bunului imobil se legalizează printr-un act de

constatare pe teren, care va conține informații referitoare la gradul de

corespundere a datelor despre componența, suprafața și despre alte caracteristici

ale bunului imobil cu datele din cadastru. În cazul constatării de modificări în

componența bunului imobil, precum și al divizării terenului sau comasării de

terenuri, în afara lucrărilor de identificare se vor efectua și alte lucrări cadastrale

necesare.

Planul cadastral și/sau geometric pot fi modificate numai în cazul: acordului

scris al tuturor titularilor de drepturi asupra bunurilor imobile ale căror interese

sunt atinse, în condițiile ca această modificare să fie conformă normelor tehnice

caracteristice pentru bunurile imobile respective, să fie necesară pentru o mai bună

administrare a acestor bunuri și să nu contribuie la tăinuirea tranzacțiilor cu

suprafețele de teren; emiterii unei hotărîri a instanței de judecată privind

modificarea lor; necesității corectării erorilor care nu influențează hotarele

terenului sau nu ating alte interese ale titularilor de drepturi asupra bunurilor

imobile; deciziei proprietarului privind formarea bunului imobil; actului de

stabilire a hotarelor prevăzut la art. 19 alin. La modificarea planului cadastral

și/sau geometric în cazul prevăzut la alin.(4) lit. a), specialistul de lucrări

cadastrale, va întocmi actul de constatare pe teren, de un model aprobat de

Agenție, în care vor fi descrise modificările efectuate în plan, inclusiv modificările

de suprafață, cauzele necesității de modificare și se va notifica îndeplinirea sau

neîndeplinirea condițiilor prevăzute pentru acest caz. Actul de constatare pe teren,

planul cadastral sau geometric nou și acordul scris al titularilor de drepturi ale

căror interese sunt atinse se anexează la documentul ce confirmă drepturile asupra

bunului imobil, constituind parte componentă a acestuia.

În cazul în care specialistul de lucrări cadastrale constată că nu sunt

îndeplinite condițiile prevăzute la alin. (4) lit. a), organul cadastral teritorial refuză

să modifice planul. Refuzul de a modifica planul poate fi atacat în instanța

judecătorească. Modificarea planului cadastral și/sau geometric în condițiile

prevăzute la alin. (5) constituie temei pentru rectificarea înscrierilor în registrul

bunurilor imobile.

Potrivit art. 19 alin. (6) al Legii cadastrului bunurilor imobile, dacă hotarul

general al terenului reprezentat în planul cadastral sau în cel geometric nu

corespunde cu posesiunea de fapt a terenurilor și lipsește actul de stabilire a

hotarelor, autoritatea administrației publice locale, la cererea proprietarului și din

contul acestuia, stabilește hotarele terenului la fața locului.

În acest context, acțiunea inițială în modul formulat de Aurelia Glușco nu

poate fi admisă, iar instanțele inferioare urmau să judece cauza în limita

pretențiilor înaintate, să verifice și să supună examinării interesul acesteia

(recunoscut de lege, născut, actual) de a anula actul juridic în întregime și să

definească cadrul legal aplicabil speței.

Mai mult ca atât, se atestă că, nici temeinicia anulării titlului de autentificare a

dreptului deținătorului de teren în întregime nu a fost demonstrată în cadrul

examinării cauzei, or Aurelia Glușco solicitând anularea în tot al actului juridic

urma să probeze interesul său precum și efectele negative ce se răsfrâng asupra

drepturilor și libertăților sale.

La caz, s-a stabilit cu certitudine că, argumentul forte în acest sens a fost

inexistența actului administrativ în baza căruia au fost întocmite actele contestate,

fapt ce nu s-a adeverit în realitate, or inexistența fizică al actului administrativ în

arhiva organului emitent și în arhiva raională Orhei nu permite constatarea

inexistenței juridice al acestuia odată ce actul a produs efecte juridice.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție reiterează faptul că, instanțele ierarhic inferioare examinând

legalitatea actului contestat nu au supus verificării temeiul adresării în justiție cu

astfel de acțiune, pretinsul drept vătămat prin actul contestat în raport cu solicitările

formulate, neefectuând astfel cercetarea multiaspectuală, completă a tuturor

probelor din dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.

Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 217 al Codului civil, nulitatea absolută a

actului juridic poate fi invocată de orice persoană care are un interes născut și

actual, însă Colegiul reține că, prin ”orice persoană” nu se înțelege oricine are un

interes oarecare în declararea nulității acestui act, interesul trebuie să îndeplinească

anumite condiții, și anume: să fie recunoscut de lege; nu poate fi invocat un interes

ce contravine legii, ordinii publice și bunelor moravuri; să fie în strânsă legătură cu

cauza nulității, să fie născut și actual, nu poate fi temei pentru declararea nulității

un interes viitor, eventual, incert sau care s-a epuizat către momentul invocării

nulității actului contestat.

În acest context, după cum s-a constatat în cadrul examinării cauzei în

instanțele inferioare, interesul reclamantei-intimate în anularea întregului titlu de

autentificare a dreptului deținătorului de teren, constă în litigiul privind dreptul de

proprietate asupra unei porțiuni de teren pe care se află un șopron cu suprafața de 8

m2, or reieșind din cele relatate supra Gheorghe Cornea nu poate fi lipsit de dreptul

de proprietate asupra întregului teren pe motiv de o presupusă suprapunere a celor

două terenuri vecine.

Sub aspectul nulității absolute a extrasului din cartea imobilului din 09 iunie

2009 eliberat de Primăria com. Vatici, potrivit căruia Gheorghe Cornea este indicat

în calitate de proprietar al șopronului cu suprafața de 8 m2, instanța de recurs atestă

următoarea situație de fapt.

În corespundere cu prevederile art. 216 al Codului civil, actul juridic este nul

în temeiurile prevăzute de prezentul cod (nulitate absolută). Actul juridic poate fi

declarat nul, în temeiurile prevăzute de prezentul cod, de către instanța de

judecată sau prin acordul părților (nulitate relativă).

Totodată, din prevederile art. 218 al aceleiași legi rezultă că, nulitatea relativă

a actului juridic poate fi invocată doar de persoana în al cărei interes este stabilită

sau de succesorii ei, de reprezentantul legal sau de creditorii chirografari ai părții

ocrotite pe calea acțiunii oblice. Instanța de judecată nu poate să o invoce din

oficiu.

Ca temei de nulitate a extrasului din cartea imobilului din 09 iunie 2009

eliberat de Primăria com. Vatici, intimata Aurelia Glușco a indicat eroarea comisă

de funcționarii autorității publice locale.

Conform art. 227 alin. (1) al Codului civil, actul juridic încheiat în baza unei

erori considerabile poate fi declarat nul de instanța de judecată.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție atestă că, din interpretarea corectă al art. 216 în colaborare cu

art. 227 al Codului civil în raport cu speța examinată, de fapt nu s-au stabilit careva

temeiuri de nulitate absolută al extrasului din cartea imobilului din 09 iunie 2009

eliberat de Primăria com. Vatici, iar pretenția reclamantei este neîntemeiată atât

juridic cât și faptic.

La fel, nu poate fi invocată nulitatea extrasului din cartea imobilului din 09

iunie 2009 eliberat de Primăria com. Vatici, odată ce aceasta se referă nu doar la

pretinsele încălcări sesizate de Aurelia Glușco, ci și la dreptul de proprietate a lui

Cornea Gheorghe asupra celorlalte părți a terenului, în situația în care legea

prevede alte modalități de apărare a presupusului drept încălcat.

Totuși, respingerea acțiunii în modul în care a fost formulată nu o privează pe

Aurelia Glușco să-și înainteze pretențiile în modul stabilit de lege cu respectarea

tuturor exigențelor legale.

Cu referire la acțiunea reconvențională intentată la cererea lui Gheorghe

Cornea, instanța de recurs reține următoarele.

Deși instanțele inferioare just au ajuns la concluzia de a respinge acțiunea

reconvențională, Colegiul lărgit atestă că, motivele pe care este fundamentată

această soluție sunt în contradicție cu legislația aplicabilă speței.

Legislația în materie civilă reglementează expres modul și momentul

dobândirii dreptului de proprietate. Așadar, în corespundere cu prevederile art. 321

alin. (2) al Codului civil, în cazul bunurilor imobile, dreptul de proprietate se

dobândește la data înscrierii în registrul bunurilor imobile, cu excepțiile

prevăzute de lege.

Reiterând cele expuse supra, instanța de recurs evidențiază faptul că, titlul de

autentificare a dreptului deținătorului de teren cu suprafața de 0,0906 ha, a fost

înregistrat în Registrul bunurilor imobile la 18 iunie 2009, ca urmare Gheorghe

Cornea din acel moment este proprietarul terenului cu nr. cadastral XXXX.

Conform art. 282 alin. (1) lit. b) al Codului de procedură civilă, instanța

judecătorească constată faptul cu valoare juridică în cazul în care: petiționarul nu

are o altă posibilitate de a obține sau de a restabili documentele care ar certifica

faptul juridic a cărui constatare o solicită.

Imposibilitatea de a obține sau primi documentele care confirmă faptul care

are valoare juridică a cărui constatarea o solicită petiționarul, reprezintă lipsa

ordinii de înregistrare a faptului posesiei asupra bunului mobil în cauză.

În ordinea procedurii speciale pot fi constatate doar faptele care au valoare

juridică: acțiuni, evenimente, stări. În acest sens, cererile privind constatarea

faptelor în ordinea stabilită de art. 281 al Codului de procedură civilă trebuie

delimitate de acțiunile civile privind constatarea unor drepturi sau a unor raporturi

juridice contestate.

În această ordine de idei, Legea cadastrului bunurilor imobile prevede expres

procedura legală de obținere a documentelor ce ar constata un fapt, la speța

înregistrarea dreptului de proprietate asupra unui bun imobil.

La fel, instanțele judecătorești constată posesiunea, folosința și dispoziția unui

bun imobil în drept de proprietate numai în cazul în care petiționarul a avut un

document care confirmă dreptul de posesiune asupra acestui imobil, însă actul este

pierdut și restabilirea lui este imposibilă.

Prin urmare, solicitarea lui Gheorghe Cornea de a constata faptul deținerii

legale a dreptului de proprietate asupra terenului aferent casei de locuit este

neîntemeiată și lipsită de logică, deoarece recurentul deține atât dreptul de

proprietate cât și documentele confirmative, fără a fi necesară constatarea acestora.

Astfel, din considerentele arătate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursul, de a casa decizia Curții de Apel Chișinău din 03 octombrie 2017 și

hotărârea Judecătoriei Orhei din 10 iulie 2015 în partea acțiunii inițiale, cu

emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

Având în vedere cele expuse și în conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) al

Codului de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Gheorghe Cornea.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 03 octombrie 2017 și hotărârea

Judecătoriei Orhei din 10 iulie 2015 în partea acțiunii inițiale, cu emiterea unei noi

hotărâri prin care:

Se respinge cererea de chemare în judecată depusă de Aurelia Glușco

împotriva Primăriei și Consiliului comunei Vatici, raionul Orhei, Gheorghe

Cornea, Oficiul Cadastral Teritorial Orhei cu privire la repunerea în termenul de

adresare în instanță, constatarea faptului inexistenței deciziei Primăriei com. Vatici

nr. 5/1 din 31 martie 1993, anularea titlului de autentificare a dreptului

deținătorului de teren, anularea extrasului din cartea imobilului din 09 iunie 2009

eliberat de Primăria com. Vatici.

În rest, în partea respingerii acțiunii reconvenționale, decizia instanței de apel

și hotărârea primei instanțe se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței Svetlana Filincova,

Judecători Tamara Chișca-Doneva,

Ion Druță,

Luiza Gafton,

Nina Vascan