3ra-588/16 — contestarea actului administrativ

3ra-588/16 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță, Judecătoria Orhei dosarul nr. 3ra-588/2016

judecător: S. Procopciuc

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău

judecători: A. Panov, M. Moraru, A. Minciuna

D E C I Z I E

14 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecători Iuliana Oprea, Ala Cobăneanu, Oleg Sternioală, Galina Stratulat

examinând recursul declarat de către Gheorghe Cornea,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Aurelia

Glușco împotriva Primăriei și Consiliului satului Vatici, raionul Orhei, Gheorghe

Cornea, Oficiul Cadastral Teritorial Orhei cu privire la repunerea în termenul de

adresare în instanță, constatarea faptului inexistenței deciziei Primăriei Vatici nr.

5/1 din 31 martie 1993, anularea titlului de autentificare a dreptului deținătorului

de teren, anularea extrasului Primăriei Vatici din 09 iunie 2009, și

cererea reconvențională înaintată de Gheorghe Cornea împotriva Aureliei

Glușco, Primăriei și Consiliului satului Vatici, raionul Orhei, Oficiul Cadastral

Teritorial Orhei cu privire la constatarea faptului,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 decembrie 2015, prin

care a fost respins apelul declarat de Gheorghe Cornea și menținută hotărârea

Judecătoriei Orhei din 10 iulie 2015,

c o n s t a t ă :

La 06 octombrie 2011, Aurelia Glușco s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva Primăriei și Consiliului satului Vatici, raionul Orhei, Gheorghe

Cornea, OCT Orhei cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea cererii reclamanta a indicat că, în baza contractului de

donație nr. 2-6678 din 14 noiembrie 1994 a devenit proprietarul bunului situat în

s. Curchi, r. Orhei, nr. cadastral 647302142. Obiect al contractului de donație a

fost casa de locuit cu mai multe construcții auxiliare, inclusiv două șoproane și

lotul de teren cu S-1552 m.p.

A mai indicat reclamanta că, Gheorghe Cornea a devenit proprietarul casei

de locuit, situată în s. Curchi, r. Orhei în a. 1990 în baza contractului de vânzare -

cumpărare din 05 decembrie 1990, casa fiind amplasată pe un teren cu suprafața

de 658 m.p.

Prin decizia Primăriei com. Vatici, r. Orhei nr. 5/1 din 31 martie 1993 lui

Gheorghe Cornea i-a fost transmis în proprietate privată terenul cu suprafața de

1

0,0906 ha, adică cu 0,0248 ha mai mult decât suprafața specificată în contractul

de vânzare-cumpărare.

Ulterior, Gheorghe Cornea dorind să înregistreze dreptul de proprietate a

comandat măsurările necesare, iar lucrătorul a inclus în sectorul acestuia o parte

din terenul ce aparține Aureliei Glușco, de care se folosește și îl posedă

aproximativ 40 ani.

Afirmă reclamanta că, temei pentru eliberarea titlului de autentificare a

dreptului deținătorului de teren a servit extrasul din cartea de imobil, eliberată de

Primăria Vatici, r. Orhei din 09 iunie 2009 în care a fost indicat că șopronul

litigios îi aparține lui Gheorghe Cornea.

Astfel, reprezentanții OCT Orhei au ieșit la fața locului, efectuând

măsurări, întocmind la 14 mai 2009 proiectul planului cadastral al terenului ce-i

aparține și este indicat hotarul de facto dintre gospodăria ei, fiind stabilit hotarul

dintre gospodăria ei și cea a lui Gheorghe Cornea, care se suprapun.

Reclamanta solicită anularea în parte a deciziei Primăriei Vatici, r. Orhei

cu nr. 5/1 din 31 martie 1993, prin care lui Gheorghe Cornea i-a fost transmis în

proprietate terenul aferent casei de locuit din s. Curchi, r. Orhei cu S-0,0906 ha, în

care a fost inclus terenul cu suprafața de 8 m.p., pe care este amplasată șopronul

ce-i aparține; anularea extrasului Primăriei Vatici din 09 iunie 2009 în care este

indicat că Gheorghe Cornea este proprietarul șopronului litigios; anularea titlului

de autentificare a dreptului deținătorului de teren, cu nr. cadastral 6475302123.

Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 19 septembrie 2012 s-a constat

faptul inexistenței deciziei Primăriei Vatici, r. Orhei nr. 5/1 din 31 martie 1993; s-

a anulat titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren eliberat lui

Gheorghe Cornea asupra terenului cu nr. cadastral 6475302123; s-a anulat

extrasul Primăriei Vatici, r. Orhei din 09 iunie 2009; s-a însărcinat OCT Orhei să

radieze dreptul de proprietate a lui Gheorghe Cornea asupra terenului cu nr.

cadastral 64753202123, amplasat în s. Curchi, r. Orhei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 05 martie 2013 s-a admis apelul

declarat de Gheorghe Cornea cu casarea hotărârii Judecătoriei Orhei din 19

septembrie 2012 și restituirea pricinii spre rejudecare primei instanțe, în alt

complet de judecată.

La 06 decembrie 2013 Gheorghe Cornea a depus cerere reconvențională,

în susținerea căreia a indicat că s-a atribuit legal casa de locuit cu suprafața de

56,4 m.p., construită în anul 1963 în s. Curchi, r. Orhei, cu suprafața de 26,9 m.p.,

beciul cu suprafața de 11,2 m.p., garajul cu suprafața de 17,3 m.p., veceu,

șopronul litigios cu suprafața de 8 m.p.

Indică, Gheorghe Cornea că la 06 decembrie 1990 a procurat de la Spitalul

de Psihiatrie nr. 2 Curchi casa de locuit, primită anterior în locațiune de la Spitalul

de Psihiatrie nr. 2 Curchi.

Afirmă că, la data punerii în aplicarea a Codului Funciar, el era îndreptățit

să primească fără plată sectoarele de teren ocupate de casă și anexele gospodărești

în limita de 0,12 ha.

2

Conform deciziei Primăriei Vatici, r. Orhei nr. 5/1 din 31 martie 1993 și

titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren lui Gheorghe Cornea i s-

a atribuit în proprietate privată terenul aferent, casei și anexelor gospodăriei cu

suprafața de 0,0906 ha și deține acest drept legal.

Solicită Gheorghe Cornea constatarea faptului că deține legal dreptul de

proprietate asupra terenului cu suprafața de 0,0906 ha.

Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 10 iulie 2015 s-a admis integral

cererea de chemare în judecată înaintată de Aurelia Glușco; s-a repus în termen

cererea de chemare în judecată a Aureliei Glușco; s-a considerat nul titlul

deținătorului de teren cu nr. cadastral 64753202123, eliberat de Primăria Vatici, r.

Orhei din 31 martie 1993, pe numele lui Gheorghe Cornea, pe suprafața de teren

de 0,0906 ha, pe care este amplasat șopronul cu suprafața de 8 m.p.; s-a considerat

nul extrasul din cartea de imobil a Primăriei Vatici, r. Orhei din 09 iunie 2009 din

care rezultă dreptul de proprietate a lui Gheorghe Cornea; s-a obligat OCT Orhei

să efectueze rectificările de rigoare în registrul bunurilor imobile; s-a respins

cererea reconvențională înaintată de Gheorghe Cornea; s-a încasat de la Gheorghe

Cornea în folosul statului taxa de stat în mărime de 100 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 decembrie 2015, a fost respins

apelul declarat de Gheorghe Cornea și menținută hotărârea Judecătoriei Orhei din

10 iulie 2015.

La 17 februarie 2016 Gheorghe Cornea a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri prin

care a respinge ca tardivă cererea de chemare în judecată, iar cererea

reconvențională să fie admisă integral.

În motivarea recursului a menționat că, consideră decizia instanței de apel

ca fiind neîntemeiată și pasibilă de a fi casată, deoarece instanța de apel nu a

aplicat prevederile art. 17 alin. (4) - (5), art. 26 din Legea contenciosului

administrativ, art. 292, alin. (3), art. 332, alin. (1) Cod civil, art. 11 Cod funciar și

a aplicat eronat prevederile art. 21, art. 227 Cod civil.

A mai indicat recurentul că, instanța de apel a apreciat arbitrar probele

prezentate, prin ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, în

sensul art. 6 CEDO.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale.

Din actele pricinii este cert faptul că, la 29 decembrie 2015 prin scrisoare

în adresa participanților la proces a fost expediată copia deciziei instanței de apel

din 16 decembrie 2016, însă la materialele cauzei nu se regăsește dovada

recepționării copiei deciziei, motiv din care instanța de recurs consideră recursul

declarat de Gheorghe Cornea la 17 februarie 2016 ca fiind depus în termenul

legal.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție 11 mai 2016 s-a ridicat de la

examinare în ordine de recurs pricina civilă la cererea de chemare în judecată

3

înaintată de către Aurelia Glușco împotriva Primăriei și Consiliului satului Vatici,

raionul Orhei, Gheorghe Cornea, Oficiul Cadastral Teritorial Orhei cu privire la

contestarea actului administrativ, și cererea reconvențională înaintată de către

Gheorghe Cornea împotriva Aureliei Glușco, Primăriei și Consiliului satului

Vatici, raionul Orhei, Oficiul Cadastral Teritorial Orhei cu privire la constatarea

faptului și s-a remis cauza la Curtea de Apel Chișinău pentru examinarea cererii

avocatului Ariadna Dodi, în interesele lui Gheorghe Cornea privind adoptarea

unei decizii suplimentare.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2016 s-a respins

cererea avocatului Ariadna Dodi, în interesele lui Gheorghe Cornea privind

adoptarea unei decizii suplimentare.

În conformitate cu art. 440 alin. (2) Cod de procedură civilă, completul din

3 judecători prin încheierea din 05 octombrie 2016 a considerat recursul admisibil

și a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 441 Codul de procedură civilă în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces.

Examinând argumentele invocate în cererea de recurs în raport cu

materialele cauzei și referința prezentată, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

întemeiat, care urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanței de apel și

trimiterea pricinii spre rejudecare în instanța de apel, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) CPC, judecând recursul declarat

împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs și în

baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a

administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă

recursul este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de

apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în

care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Colegiul reține faptul că, decizia instanței de apel a fost adoptată cu

aplicarea eronată a normelor de drept material, fiind dată o apreciere arbitrală

probelor și circumstanțelor cauzei, motiv pentru care, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit, consideră că urmează a fi casată cu trimiterea

pricinii la rejudecare din considerentele ce urmează.

Conform art. 117 alin. (1) și (2) CPC al RM, probe în pricini civile sânt

elementele de fapt, dobândite în modul prevăzut de lege, care servesc la

constatarea circumstanțelor ce justifică pretențiile și obiecțiile părților, precum și

altor circumstanțe importante pentru justa soluționare a pricinii. În calitate de

probe în pricini civile se admit elementele de fapt constatate din explicațiile

părților și ale altor persoane interesate în soluționarea pricinii, din depozițiile

4

martorilor, din înscrisuri, probe materiale, înregistrări audio-video, din concluziile

experților.

Conform art. 121 alin. (1) CPC al RM, instanța judecătorească reține spre

examinare și cercetare numai probele pertinente care confirmă, combat ori pun la

îndoială concluziile referitoare la existența sau inexistența de circumstanțe,

importante pentru soluționarea justă a cazului.

Conform art. 130 alin. (1), (2) și (3) CPC al RM, instanța judecătorească

apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din

dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Nici un fel de

probe nu au pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără

aprecierea lor. Fiecare probă se apreciază de instanță privitor la pertinența,

admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura

lor reciprocă și suficiența pentru soluționarea pricinii.

În conformitate cu art. 373 alin. (1) CPC, instanța de apel verifică, în

limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt

și aplicarea legii în primă instanță.

Conform art. 373 alin. (4) CPC, instanța de apel nu este legată de motivele

apelului privind legalitatea hotărârii primei instanțe, ci este obligată să verifice

legalitatea hotărârii în întregul ei.

Colegiul reține că conform materialelor cauzei, la 06 octombrie 2011

Aurelia Glușco s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei și

Consiliului satului Vatici, raionul Orhei, Gheorghe Cornea, OCT Orhei, solicitând

anularea în parte a deciziei Primăriei Vatici, r. Orhei cu nr. 5/1 din 31 martie

1993, prin care lui Gheorghe Cornea i-a fost transmis în proprietate terenul

aferent casei de locuit din s. Curchi, r. Orhei cu S-0,0906 ha, în care a fost inclus

terenul cu suprafața de 8 m.p., pe care este amplasată șopronul ce-i aparține;

anularea extrasului Primăriei Vatici din 09 iunie 2009 în care este indicat că

Gheorghe Cornea este proprietarul șopronului litigioase; anularea titlului de

autentificare a dreptului deținătorului de teren, cu nr. cadastral 6475302123.

Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 19 septembrie 2012 s-a constat

faptul inexistenței deciziei Primăriei Vatici, r. Orhei nr. 5/1 din 31 martie 1993; s-

a anulat titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren eliberat lui

Gheorghe Cornea asupra terenului cu nr. cadastral 6475302123; s-a anulat

extrasul Primăriei Vatici, r. Orhei din 09 iunie 2009; s-a însărcinat OCT Orhei să

radieze dreptul de proprietate a lui Gheorghe Cornea asupra terenului cu nr.

cadastral 64753202123, amplasat în s. Curchi, r. Orhei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 05 martie 2013 s-a admis apelul

declarat de Gheorghe Cornea cu casarea hotărârii Judecătoriei Orhei din 19

septembrie 2012 și restituirea pricinii spre rejudecare primei instanțe, în alt

complet de judecată.

Pe parcursul examinării cauzei, la 06 decembrie 2013 Gheorghe Cornea a

depus cerere reconvențională împotriva Aureliei Glușco, solicitând constatarea

5

faptului că deține legal dreptul de proprietate asupra terenului cu suprafața de

0,0906 ha.

Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 10 iulie 2015 s-a admis integral

cererea de chemare în judecată înaintată de Aurelia Glușco; s-a repus în termen

cererea de chemare în judecată a Aureliei Glușco; s-a considerat nul titlul

deținătorului de teren cu nr. cadastral 64753202123, eliberat de Primăria Vatici, r.

Orhei din 31 martie 1993, pe numele lui Gheorghe Cornea, pe suprafața de teren

de 0,0906 ha, pe care este amplasat șopronul cu suprafața de 8 m.p.; s-a considerat

nul extrasul din cartea de imobil a Primăriei Vatici, r. Orhei din 09 iunie 2009 din

care rezultă dreptul de proprietate a lui Gheorghe Cornea; s-a obligat OCT Orhei

să efectueze rectificările de rigoare în registrul bunurilor imobile; s-a respins

cererea reconvențională înaintată de Gheorghe Cornea; s-a încasat de la Gheorghe

Cornea în folosul statului taxa de stat în mărime de 100 lei.

Iar, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 decembrie 2015, a fost

respins apelul declarat de Gheorghe Cornea și menținută hotărârea Judecătoriei

Orhei din 10 iulie 2015.

Verificând legalitatea și temeinicia deciziei instanței de apel, în raport cu

criticele formulate în recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că concluzia instanței

de apel este greșită, rezultată din aprecierea incorectă a materialului probator

propus de părți în raport cu prevederile legale aplicabile raportului juridic litigios.

Colegiul consideră necesar a menționa asupra faptului că, atât prima

instanță cât și instanța de apel, în partea repunerii în termen a acțiunii Aureliei

Glușco nu și-au motivat soluția, nefiind combătute argumentele înaintate de

Gheorghe Cornea.

Or, conform art. 15, alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr.

793-XIV din 10 februarie 2000, cererea prealabilă se examinează de către organul

emitent sau ierarhic superior în termen de 30 de zile de la data înregistrării ei,

decizia urmând a fi comunicată de îndată petiționarului dacă legislația nu prevede

altfel.

Iar, conform art. 17 alin. (1) lit. a) și alin. (4) din aceeași Lege, cererea

prin care se solicită anularea unui act administrativ sau recunoașterea dreptului

pretins poate fi înaintată în termen de 30 de zile, în cazul în care legea nu dispune

altfel. Acest termen curge de la data primirii răspunsului la cererea prealabilă sau

data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluționarea acesteia. Termenul

de 30 de zile specificat la alin. (1) este termen de prescripție.

Astfel, din materialele dosarului rezultă că, la 18 iulie 2011 Aurelia

Glușco s-a adresat cu cerere prealabilă către Consiliul și Primăria com. Vatici, r-

nul Orhei privind anularea deciziei Primăriei Vatici nr. 5/1 din 31 martie 1993

prin care i-a fost atribuit lui Gheorghe Cornea în proprietate privată terenul cu S-

0,0906 ha (f.d. 4, Vol. I)

Materialele cauzei mai atestă că, la 25 iulie 2011 Aurelia Glușco a

recepționat răspunsul Primăriei Vatici nr. 42, fapt confirmat de însăși petiționară

prin cererea de concretizare a cerințelor acțiunii din 05 iunie 2013 (f.d. 87, Vol. I),

6

astfel, fiind cert faptul că, reclamanta recepționând răspunsul datat cu 25 iulie

2011, urma să înainteze, în instanța de contencios administrativ, cerere de

chemare în judecată în termen de 30 de zile de la data recepționarii acesteia, adică

până la data de 24 august 2011, acțiunea fiind depusă în instanță abia la 06

octombrie 2011, fapt ce se confirmă prin încheierea Judecătoriei Orhei de

repartizare a acțiunii (f.d. 1, Vol. I).

În aceste ordine de idei, Colegiul notează că, instanțele ierarhic inferioare

aplicând normele procedurale în vederea repunerii în termen, neîntemeiat și cu

încălcarea prevederilor legale au admis acțiunea înaintată de Aurelia Glușco,

deoarece termenul de prescripție a fost omis fără careva temei justificativ, fapt

invocat de către recurent încă pe parcursul judecării cauzei în instanțele inferioare.

Or, o eventuală admitere a acțiunii civile depuse cu încălcarea termenului

de prescripție ar fi incompatibilă cu principiul securității raporturilor juridice și ar

duce la violarea art. 6 interpretat prin prisma jurisprudenței Convenției Europene

privind Drepturile și Libertățile Omului.

Aici, Colegiul mai menționează că, legislatorul a stabilit prescripția

extinctivă în scopul păstrării unei stabilități în raporturile juridice dintre părți,

contrar persistării unei incertitudini în raporturi pentru o perioadă îndelungată de

timp, în care apar, se derulează și se modifică o complexitate de relații dintre părți

sub egida unor norme de drept diferite, iar examinarea unei acțiuni depusă în afara

termenului legal constituie o încălcare a principiului legalității și securității

raporturilor juridice și respectiv, o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Mai mult ca atât, instanța de recurs reține că Aurelia Glușco solicitând

repunerea în termenul de adresare nu a indicat motivele de omitere a termenului și

nu a prezentat careva probe în acest sens.

Or, în conformitate cu art. 116 alin. (1), (3) CPC, persoanele care, din

motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi

repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se anexează

probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat

actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie

prezentate documentele respective etc.).

Colegiul consideră necesar a menționa că, instanțele inferioare la

adoptarea hotărârilor nu au reținut spre examinare prevederile art. 292 alin. (3)

Codul civil, care stabilește că, bunul accesoriu urmează situația juridică a bunului

principal dacă părțile nu convin altfel, în cazul în care materialele cauzei atestă că

saraiul litigios, cu suprafața de 8 m.p., este o construcție auxiliară, care se află în

curtea recurentului Gheorghe Cornea și care a fost transmis în folosință

recurentului, de către proprietarul inițial - Spitalul de Psihiatrie nr. 2 din s. Curchi,

concomitent transmiterii dreptului de folosință asupra casei de locuit, fapt atestat

prin actul întocmit de Biroul de Inventariere Tehnică din Orhei, la 16 iulie 1990,

conform căruia la 16 iulie 1990, saraiul litigios, se afla în folosința lui Gheorghe

Cornea.

Tot materialele cauzei atestă că, la 06 decembrie 1990 Gheorghe Cornea a

cumpărat casa de locuit, în baza contractului de vânzare-cumpărare, încheiat între

7

Spitalul de Psihiatrie nr. 2 din s. Curchi, în calitate de Vânzător, și Gheorghe

Cornea, în calitate de Cumpărător, care nu conține nici o mențiune referitoare la

construcțiile auxiliare, accesorii casei de locuit, iar instanțele de judecată nu au

reținut nici o probă care să demonstreze că saraiul litigios, cu suprafața de 8.m.p.

ar fi fost ulterior transmis de Spitalul de Psihiatrie nr. 2 din s. Curchi în posesia

sau în proprietatea Aureliei Glușco.

Astfel, instanța de recurs constată că, instanțele de judecată au dat o

apreciere eronată materialului probator, deoarece nu s-a dat nici o apreciere probei

care atestă aflarea bunului litigios în posesia lui Gheorghe Cornea, și anume: actul

Biroului de Inventariere Tehnică din Orhei, întocmit la 16 iulie 1990, reținând

drept probă contractul de donație nr. 2-6678 din 14 noiembrie 1994, care, însă în

realitate, nu probează că bunul litigios s-ar afla în proprietatea Aureliei Glușco.

Totodată, Colegiul consideră prematură concluzia instanțelor de judecată

și în partea anulării titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren, din

motiv că ar fi fost eliberat lui Gheorghe Cornea printr-o decizie care nu există,

deoarece în arhiva raională Orhei nu se păstrează un astfel de înscris, în cazul în

care intimata nu a solicitat, iar instanțele de judecată nu au constatat nulitatea

deciziei Consiliului Vatici nr. 5/1 din 31 martie 1993, prin care s-a dispus

transmiterea în proprietate privată - către toți locuitorii comunei respective,

printre care și Gheorghe Cornea a loturilor de teren aferente caselor de locuit,

conform explicațiilor reprezentantului primăriei, date în cadrul ședinței de

judecată, astfel, decizia Consiliului Vatici nr. 5/1 din 31 martie 1993 a existat și a

generat consecințe juridice, față de toți locuitorii comunei Vatici.

Astfel, Colegiul retine că instanța de apel, contrar prevederilor art. 241

alin. (5) CPC, a motivat defectuos actul de procedură contestat, și anume, nu a

indicat motivele care au determinat concluziile acesteia și legea guvernantă,

inclusiv probele prezentate de părți care urmau a fi apreciate de către instanță, cu

expunerea asupra acestora în cadrul actului de procedură.

În contextul dat, instanța de recurs reține că cele descrise, incontestabil

indică la examinarea superficială a apelului, fără a fi supusă controlului temeinicia

și corectitudinea soluției date de prima instanță prin prisma prevederilor legale.

În concluzie și în sensul art. 6 alin. (1) al Convenției, instanța de recurs

ține să menționeze că instanțele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă

claritate motivele pe care-și întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul

determinant al concluziilor sale să precizeze noțiunile, ce implică o apreciere a

faptelor supuse examinării.

De asemenea, noțiunea de proces echitabil impune ca instanța de judecată

să nu-și motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele

esențiale care-i sunt supuse aprecierii.

În speță, prezintă relevanță și faptul că folosirea criteriilor pentru

determinarea corectă a naturii juridice a litigiului dat, reieșind din specificul

acestuia, presupune prin sine lămurirea completă și pe bază de dovezi certe a

situației de fapt, care, este diferită de la caz la caz.

8

Sub aspectul celor relatate se constată că, soluția instanței de apel nu

conține o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării și adoptării

soluției la care s-a ajuns, astfel instanța de recurs fiind în imposibilitatea să

exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluții și să verifice temeinicia și

legalitatea hotărârii atacate.

Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că decizia instanței de

apel urmează a fi casată cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanța de apel.

La rejudecarea pricinii, instanța urmează să țină cont de omisiunile

indicate în prezenta decizie, să verifice toate circumstanțele ce prezintă

importanță pentru soluționarea corectă a litigiului, să aprecieze sub toate

aspectele, complet și obiectiv, conform exigențelor art. 130 CPC, probele

administrate în dosar și, în dependență de situația stabilită, să adopte o hotărâre

legală și întemeiată.

În conformitate cu 445 alin. 1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Gheorghe Cornea.

Se casează integral decizia Curții de Apel Chișinău din 16 decembrie

2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Aurelia

Glușco împotriva Primăriei și Consiliului satului Vatici, raionul Orhei, Gheorghe

Cornea, Oficiul Cadastral Teritorial Orhei cu privire la repunerea în termenul de

adresare în instanță, constatarea faptului inexistenței deciziei Primăriei Vatici nr.

5/1 din 31 martie 1993, anularea titlului de autentificare a dreptului deținătorului

de teren, anularea extrasului Primăriei Vatici din 09 iunie 2009, și cererea

reconvențională înaintată de Gheorghe Cornea împotriva Aureliei Glușco,

Primăriei și Consiliului satului Vatici, raionul Orhei, Oficiul Cadastral Teritorial

Orhei cu privire la constatarea faptului, cu trimiterea pricinii spre rejudecare în

Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecători Iuliana Oprea

Ala Cobăneanu

Oleg Sternioală

Galina Stratulat

9