3ra-523/18 — cu privire la obligarea eliberării licenței pentru executarea profesiei de avocat și încasarea cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 3ra-523/18

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău (sediul Buiucani) – V. Chisilița,

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu,

Î N C H E I E R E

25 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru,

judecători Iuliana Oprea, Maria Ghervas,

examinând admisibilitatea recursurilor, declarate de către Eduard Varzari, Roman

Statnîi, Vitalie Gavriliță, Andrei Balan și Viorica Severin,

în cauza civilă la cererile de chemare în judecată înaintate de către Eduard Varzari,

Roman Statnîi, Vitalie Gavriliță, Andrei Balan și Viorica Severin împotriva Ministerului

Justiției, intervenientului accesoriu Comisia de licențiere a profesiei de avocat a Uniunii

avocaților din RM cu privire la obligarea eliberării licenței pentru executarea profesiei

de avocat și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din data de 26 octombrie 2017, prin care

s-au respins apelurile declarate de către Eduard Varzari, Roman Statnîi, Vitalie Gavriliță,

Andrei Balan și Viorica Severin, s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul

Buiucani) din 17 martie 2017,

C O N S T A T Ă:

La 10 mai 2016, 03 iunie 2016, 11 august 2016, 19 august 2016 Eduard Varzari,

Roman Statnîi, Vitalie Gavriliță, Viorica Severin și Andrei Balan s-au adresat cu cereri

de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției, intervenientului accesoriu

Comisia de licențiere a profesiei de avocat a Uniunii avocaților din RM cu privire la

obligarea eliberării licenței pentru executarea profesiei de avocat și încasarea

cheltuielilor de judecată. ( f.d.3-5, 45-47, 101-103, 166-167,vol. I).

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 29 noiembrie 2016

cererile de chemare în judecată înaintate de Eduard Varzari, Roman Statnîi, Vitalie

Gavriliță, Viorica Severin și Andrei Balan împotriva Ministerului Justiției,

intervenientului accesoriu Comisia de licențiere a profesiei de avocat a Uniunii

avocaților din RM cu privire la obligarea eliberării licenței pentru executarea profesiei

de avocat și încasarea cheltuielilor de judecată au fost conexate pentru examinarea într-o

singură procedură.

În motivarea acțiunii reclamanții au indicat, că la 30 martie 2016 și 24 iunie 2016,

având peste 10 ani vechime în muncă în funcția de procuror, judecător, au înaintat în

1

conformitate cu prevederile Legii cu privire la avocatură nr.1260-XV din 19 iulie 2002,

câte o cerere Ministerului Justiției privind eliberarea licenței pentru exercitarea profesiei

de avocat în temeiul art. 22 al Legii cu privire la avocatură. Reclamanții susțin că pentru

eliberarea licenței au îndeplinit cerințele legale prevăzute de art.21 alin.(1) lit. b), f) și

alin.(3) lit. a), b) și art. 22 alin. (5) ale Legii menționate și au depus la Comisia de

licențiere a profesiei de avocat, achitând taxa pentru eliberarea licenței în mărime de 450

lei. Ministerul Justiției în termen de 10 zile urma să le elibereze licența pentru

exercitarea profesiei de avocat, însă pârâtul a remis cererile pentru examinare conform

competenței Comisiei de licențiere a profesiei de avocat.

Reclamanții Eduard Varzari, Roman Statnîi, Vitalie Gavriliță au menționat că la 03

mai 2016 au aflat că prin Hotărârea Comisiei de licențiere a profesiei de avocat a Uniunii

Avocaților din RM din 29 aprilie 2016 nu s-au dat curs cererilor mai multor solicitanți,

prin care li s-a acordat termen de 15 zile calendaristice pentru înlăturarea neajunsului -

achitarea taxei în cuantumul stabilit prin hotărârea Consiliului Uniunii Avocaților din

RM din 01 iulie 2011, atribuție delegată de Congresul Avocaților RM din 25 iunie 2011.

La 15 mai 2016 Vitalie Gavriliță s-a adresat către Ministerul Justiției cu cerere

prealabilă pe faptul refuzului eliberării licenței pentru executarea profesiei de avocat.

Prin răspunsul din 27 mai 2016 pârâtul l-a informat că cererea sa a fost lăsată fără

examinare, din motivul că cererea dată a fost remisă conform competenței spre

examinare către Uniunea Avocaților.

Recurentul Andrei Balan a indicat că odată cu recepționarea informației de la

Ministerul Justiției, potrivit căreia în temeiul art. 9 din Legea cu privire la petiționare și

art. 21 alin. (3) din Legea cu privire la avocatură, cererea a fost remisă pentru examinare

conform competenței Comisiei de licențiere a profesiei de avocat, la 15 iulie 2016,

ghidându-se de prevederile art. 277 CPC și art. 1 și 14 ale Legii contenciosului

administrativ, prin cerere prealabilă a solicitat Ministerului Justiției admiterea cererii

recepționate la 27 iunie 2016 și eliberarea licenței pentru exercitarea profesiei de avocat.

În termenul solicitat, cererea sa nu a fost examinată și nu a fost informat despre

rezultatele examinării.

Reclamanta Viorica Severin a susținut că după remiterea la 02 iunie 2016 a cererii

sale spre examinare după competență Comisiei de licențiere a profesiei de avocat, la 24

mai 2016 prin hotărârea Comisiei respective nu s-a dat curs cererii sale, prin care i s-a

acordat termen de 15 zile calendaristice pentru înlăturarea neajunsului și anume achitarea

taxei în cuantumul stabilit prin hotărârea Consiliului Uniunii Avocaților din RM din 01

iulie 2011, atribuție delegată de Congresul Avocaților RM din 25 iunie 2011.

La 23 iunie 2016, nefiind de acord cu remiterea cererii sale la comisia de licențiere,

a depus o cerere prealabilă la Ministerul Justiției, iar prin răspunsul Ministerului Justiției

din 30 iunie 2016 a fost informată că Ministerul Justiției nu a refuzat eliberarea licenței,

ci în temeiul Legii cu privire la petiționare a remis cererea spre examinare Uniunii

Avocaților. Astfel cererea din 23 iunie 2016 nu întrunește condițiile unei cereri

prealabile și se lasă fără examinare. Recurenții au susținut că art. 43 al Legii cu privire la

avocatură nu prevede printre atribuțiile comisiei de licențiere examinarea cererilor de

eliberare a licenței pentru exercitarea profesiei de avocat înaintate de persoanele ce cad

sub incidența art. 10 alin. (2) din Lege, ci doar atribuții enumerate exhaustiv, această

atribuție revenind Ministerului Justiției.

2

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 17 martie 2017 s-au

respins ca neîntemeiate cererile de chemare în judecată depuse de către Eduard Varzari,

Roman Statnîi, Vitalie Gavriliță, Viorica Severin și Andrei Balan. (f.d.101, 121-129,

vol.II)

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din data de 26 octombrie 2017 au fost respinse

din lipsă de temei apelurile declarate de Eduard Varzari, Roman Statnîi, Vitalie

Gavriliță, Andrei Balan și Viorica Severin, s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău

(sediul Buiucani) din 17 martie 2017. ( f.d. 196-197, 204-224, vol.II)

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 01 martie 2018 și 03 martie 2018

Eduard Varzari, Roman Statnîi, Vitalie Gavriliță, Andrei Balan și Viorica Severin au

contestat-o cu recurs, solicitând admiterea recursurilor, casarea hotărârilor judecătorești,

cu emiterea unei noi hotărâri de admiterea a acțiunii. (f.d 1-8,12-15, vol.II)

În motivarea recursurilor recurenții au indicat, că instanțele de judecată au

interpretat în mod eronat legea și în acest sens au aplicat eronat normele de drept

material. Instanțele de judecată în hotărârile sale nu au aplicat prevederile art.12 alin.(2)

al Legii cu privire la avocatură și nici nu au motivat inaplicabilitatea acestei norme, deși

în acțiuni a fost invocată norma respectivă. Cu toate acestea, instanțele au interpretat

eronat prevederile art.10 alin.(2) al Legii cu privire la avocatură, transformând un termen

de prescripție în decădere, care curge din momentul atingerii unei vechimi de 10 ani în

funcțiile de procuror sau judecător până la expirarea a 6 luni în cazul demisionării din

funcțiile respective, prin aceasta instituind condiții de discriminare pentru procurorii și

judecătorii care activează în domeniul dreptului până la momentul eliberării licenței.

Instanțele de judecată au făcut trimitere și la prevederile Legii nr.3 din 25 februarie 2016

cu privire la Procuratură și ale Legii nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul

judecătorului, care reglementează incompatibilitatea funcțiilor de procuror și judecător,

cu toate că acestea se aplică doar în situația când deja a fost depus jurământul și

înregistrarea formei de organizare a activității de avocat, când devine posibilă

desfășurarea profesiei de avocat și nu la momentul obținerii licenței de avocat, care în

sine nu generează posibilitatea exercitării profesiei de avocat.

În conformitate cu art. 434 alin. 1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată 26

octombrie 2017, expediată participanților la proces prin intermediul oficiului poștal la 07

decembrie 2017, confirmare despre recepționarea acesteia de către părți la materialele

dosarului lipsește. (f.d. 225, vol.II)

În aceste circumstanțe recursurile, depuse de către Eduard Varzari, Roman Statnîi,

Vitalie Gavriliță, Andrei Balan și Viorica Severin la data de 01martie 2018 și 03 martie

2018, se consideră depuse în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursurilor în raport cu materialele

cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursurile declarate de către Eduard

Varzari, Roman Statnîi, Vitalie Gavriliță, Andrei Balan și Viorica Severin sunt

inadmisibile din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recursuri, completul Colegiului atestă, că

Eduard Varzari, Roman Statnîi, Vitalie Gavriliță, Andrei Balan și Viorica Severin au

indicat argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele de judecată au apreciat

3

înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi reținute ca temei de

admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil

în recurs.

Potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a II - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată, că argumentele invocate în recursuri nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin.(1) CPC părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost

arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în

cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede

puterea de a îndrepta în mod direct starea lucrurilor pe când în recursurile declarate de

către Eduard Varzari, Roman Statnîi, Vitalie Gavriliță, Andrei Balan și Viorica Severin

asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursurile în cauză conțin obiecții de

fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de judecată primind

o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurenților la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în instanțele de judecată,

în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recursuri nu pot constitui temei de

admisibilitate a recursurilor, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată

a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum formal invocă Eduard

Varzari, Roman Statnîi, Vitalie Gavriliță, Andrei Balan și Viorica Severin și, respectiv, nu

constituie temei de casare a deciziei recurate.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursurile

declarate de Eduard Varzari, Roman Statnîi, Vitalie Gavriliță, Andrei Balan și Viorica

Severin inadmisibil.

4

Conform celor expuse, în temeiul art. 431 alin.(1), (2), 433 lit. a), 440 alin.(1), (11)

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

D I S P U N E :

Recursurile, declarate de către Eduard Varzari, Roman Statnîi, Vitalie Gavriliță,

Andrei Balan și Viorica Severin, se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecători Iuliana Oprea

Maria Ghervas

5