2ra-650/18 — inlaturarea obstacolelor in exercitarea dreptului de proprietate, evacuarea fara acordarea altui spatiu locativ

2ra-650/18 — inlaturarea obstacolelor in exercitarea dreptului de proprietate, evacuarea fara acordarea altui spatiu locativ (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-650/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Buiucani (jud. O. Cojocaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, V. Sîrbu, V. Mihaila)

DECIZIE

25 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

Judecători Ala Cobăneanu

Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

Iuliana Oprea

examinând recursul declarat de Pîntea Simion, prin intermediul avocatului Iurie

Chifiac,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Pîntea Valentina,

Pîntea Natalia împotriva lui Pîntea Simion cu privire la înlăturarea obstacolelor în

exercitarea dreptului de proprietate, evacuarea fără acordarea altui spațiu locativ cu

retragerea vizei de reședință,

împotriva deciziei din 06 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La data de 09 februarie 2017 Pîntea Valentina, Pîntea Natalia au înaintat cerere de

chemare în judecată împotriva lui Pîntea Simion cu privire la înlăturarea obstacolelor în

exercitarea dreptului de proprietate și evacuarea pârâtului din apartamentul xxxxx, fără

acordarea altui spațiu locativ, cu retragerea vizei de reședință.

În motivarea acțiunii s-a invocat că prin hotărârea din 27 aprilie 2015 a Judecătoriei

Buiucani mun. Chișinău a fost desfăcută căsătoria dintre Pîntea Valentina și Pîntea

Simion. Comportamentul agresiv al pârâtului a fost motivul desfacerii căsătoriei. Pîntea

Valentina a susținut că, căsătoria a fost desfăcută, însă pârâtul până în prezent locuiește

în apartamentul dat, agresându-și în continuare familia. Odaia în care locuiesc a primit-

o de la serviciu - Regia de Transport și se află în cămin. La privatizarea odăii a participat

ea și copiii, deoarece pârâtul avea viza de reședință la rude, dar locul de trai îl considera

la părinți în sat. Mihaileni, rl Rîșcani. Pensia de întreținere a copilului minor nu o achită.

Prin hotărârea din 29 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani s-a respins

cererea de chemare în judecată înaintată de Pîntea Valentina, Pîntea Natalia împotriva

lui Pîntea Simion cu privire la înlăturarea obstacolelor în exercitarea dreptului de

proprietate, evacuarea fără acordarea altui spațiu locativ cu retragerea vizei de reședință.

Prin decizia din 06 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

depus de Pîntea Valentina, Pîntea Natalia prin intermediul avocatului Gheorghe

Arhiliuc; s-a casat hotărârea din 29 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani

în partea în care a fost respinsă cerința cu privire la obligarea lui Pîntea Simion să nu

1

creeze lui Pîntea Valentina, Pîntea Natalia obstacole în exercitarea dreptului de

proprietate asupra apartamentului xxxxxx și evacuarea lui Pîntea Simion din

apartamentul xxxxx, fără acordarea altui spațiul locativ și a fost pronunțată în această

parte o nouă hotărâre prin care s-a obligat Pîntea Simion să nu creeze Valentinei Pîntea

și Nataliei Pîntea obstacole în exercitarea dreptului de proprietate asupra apartamentului

xxxxx și s-a evacuat Pîntea Simion din apartamentul xxxxx, fără acordarea altui spațiu

locativ, în rest hotărârea instanței de fond a fost menținută; s-a încasat de la Pîntea

Simion în beneficiul Valentinei Pîntea, Nataliei Pîntea cheltuielile de judecată sub formă

de taxă de stat în sumă de 100 lei la depunerea cererii de chemare în judecată și taxa de

stat achitată la depunerea cererii de apel în sumă de 75 lei, iar în total suma de 175 lei.

La 12 februarie 2018, Pîntea Simion, prin intermediul avocatului Iurie Chifeac, a

declarat recurs împotriva deciziei din 06 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea hotărârii instanței de fond.

În motivarea recursului s-a invocat că, decizia contestată este neîntemeiată și

pasibilă de a fi casată, deoarece instanța de apel la examinarea cauzei nu a aplicat legea

care trebuia să fie aplicată, a interpretat în mod eronat legea.

Recurentul a menționat că, la adoptarea deciziei, instanța de apel a reținut doar

argumentele intimatelor, fără a dispune de probe ce ar demonstra circumstanțele pe care

acestea le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor sale. Mai mult ca atât, instanța

de apel a respins declarațiile recurentului, fără a se expune asupra respingerii lor. În

rezultat, recurentul concluzionează că decizia contestată este ilegală și neechitabilă,

deoarece instanța de judecată s-a expus doar asupra circumstanțelor invocate de către

partea oponentă, fără a da apreciere și argumentelor susținute de către recurent,

pronunțând astfel o soluție contradictorie.

Conform art. 434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se depune în

termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 06 decembrie 2017.

Materialele cauzei atestă că decizia contestată a fost expediată în adresa părților la

07 decembrie 2017, însă date ce ar confirma recepționarea acesteia de către participanții

la proces lipsesc.

Din textul recursului se deduce că recurentul a recepționat decizia contestată la 14

decembrie 2017.

În atare circumstanțe, instanța de recurs menționează că recursul declarat la data de

12 februarie 2018 se consideră a fi în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul este

considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 04 aprilie 2018 a Curții Supreme de Justiție completul din 3

judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond de un

complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs

și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra

noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează fără

înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și procedural

2

aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va respinge recursul declarat de către

Pîntea Simion, prin intermediul avocatului Iurie Chifiac, și va menține decizia instanței

de apel, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, instanța, după

ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia instanței de

apel și hotărârea primei instanțe, precum și încheierile atacate cu recurs.

Conform art. 28 al Constituției Republicii Moldova, statul respectă și ocrotește

viața intimă, familială și privată.

În conformitate cu art. 118 alin. (3) Cod de procedură civilă, fiecare parte trebuie

să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor

sale dacă legea nu dispune altfel. Circumstanțele care au importanță pentru soluționarea

justă a pricinii sunt determinate definitiv de instanța judecătorească pornind de la

pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți la proces, precum și de la normele

de drept material și procedural ce urmează a fi aplicate.

În conformitate cu art. 130 alin. (1), (2), (3) Cod de procedură civilă, instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în

ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Nici un fel de probe nu au

pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor. Fiecare

probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar

toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și suficiența pentru

soluționarea pricinii.

Din materialele cauzei rezultă că prin contractul de vânzare-cumpărare,

transmitere-primire a locuinței în proprietate privată din 31 martie 2005 Departamentul

Privatizării al RM a vândut Valentinei Pîntea apartamentul xxxxx. (f.d. 11-13)

Conform certificatului nr. 034131 din 11 aprilie 2013, eliberat de Direcția Generală

Economie, Reforme și Relații Patrimoniale, la privatizarea apartamentului menționat

supra au participat: Pîntea Valentina, Pîntea Natalia și xxxxx. (f.d. 14)

Prin hotărârea din 27 aprilie 2015 a Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău s-a admis

cererea depusă de Valentina Pîntrea împotriva lui Pîntea Simion cu privire la desfacerea

căsătoriei, fiind desfăcută căsătoria dintre Valentina Pîntrea și Simion Pîntea, încheiată

la 14 ianuarie 2015 de către OSC Buiucani mun. Chișinău; s-a stabilit domiciliul

copilului minor – xxxxx cu mama acestuia Pîntea Valentina și s-a încasat de la Pîntea

Simion în beneficiul Valentinei Pîntea pensia de întreținere a copilului minor în sumă

de 1000 de lei lunar. (f.d. 9)

Înaintând prezenta acțiune, în baza circumstanțelor expuse supra, Pîntea Valentina

și Pîntea Natalia au solicitat înlăturarea obstacolelor în exercitarea dreptului de

proprietate și evacuarea lui Pîntea Simion din apartamentul xxxxx, fără acordarea altui

spațiu locativ, cu retragerea vizei de reședință.

Fiind investită cu judecarea cauzei, prima instanță, prin hotărârea din 29 iunie 2017,

a respins cererea de chemare în judecată înaintată de Pîntea Valentina, Pîntea Natalia

împotriva lui Pîntea Simion cu privire la înlăturarea obstacolelor în exercitarea dreptului

de proprietate, evacuarea fără acordarea altui spațiu locativ cu retragerea vizei de

reședință.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat de către Pîntea Valentina,

Pîntea Natalia, prin intermediul avocatului Gheorghe Arhiliuc, instanța de apel, prin

3

decizia din 06 decembrie 2017, a admis apelul depus de Pîntea Valentina, Pîntea Natalia

prin intermediul avocatului Gheorghe Arhiliuc; a casat hotărârea din 29 iunie 2017 a

Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani în partea în care s-a respins cerința cu privire la

obligarea lui Pîntea Simion să nu creeze lui Pîntea Valentina, Pîntea Natalia obstacole

în exercitarea dreptului de proprietate asupra apartamentului xxxxx și evacuarea lui

Pîntea Simion din apartamentul xxxxx, fără acordarea altui spațiul locativ și în această

parte a pronunțat o nouă hotărâre prin care a fost obligat Pîntea Simion să nu creeze

Valentinei Pîntea și Nataliei Pîntea obstacole în exercitarea dreptului de proprietate

asupra apartamentului xxxxx și a fost evacuat Pîntea Simion din apartamentul xxxxx,

fără acordarea altui spațiu locativ, în rest hotărârea instanței de fond a fost menținută; a

încasat de la Pîntea Simion în beneficiul Valentinei Pîntea, Nataliei Pîntea cheltuielile

de judecată sub formă de taxă de stat în sumă de 100 lei la depunerea cererii de chemare

în judecată și taxa de stat achitată la depunerea cererii de apel în sumă de 75 lei, iar în

total suma de 175 lei.

Pentru a concluziona astfel, instanța de apel a reținut că, deoarece Pîntea Simion

nu a prezentat nici un act juridic care să ateste legalitatea instalării și locuirii lui în

apartamentul sus menționat, acțiunea înaintată de Pîntea Valentina și Pîntea Natalia

privind evacuarea pârâtului din apartamentul xxxxx, este întemeiată și urmează a fi

admisă, fără a acorda ultimului un alt spațiu locativ.

Colegiul reține ca fiind corectă concluzia instanței de apel referitor la admiterea

acțiuni înaintate de Pîntea Valentina, Pîntea Natalia privind înlăturarea obstacolelor în

exercitarea dreptului de proprietate asupra apartamentului xxxxx, cu dispunerea

evacuării pârâtului din bunul imobil menționat supra, fără acordarea altui spațiu locativ,

rezultând din următoarele.

Conform art. 46 alin. (1) și (2) din Constituția RM, statul ocrotește proprietatea și

aceasta nu poate fi folosită în detrimentul drepturilor, libertăților și demnității omului.

Dreptul la proprietate privată este garantat și nimeni nu poate pune careva obstacole

proprietarului pentru folosirea proprietății sale.

Conform art. 316 alin. (1), (2) Cod civil, proprietatea este, în condițiile legii,

inviolabilă. Dreptul de proprietate este garantat. Nimeni nu poate fi silit a ceda

proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică pentru o dreaptă și

prealabilă despăgubire. Exproprierea se efectuează în condițiile legii.

Conform art. 320 alin. (2) Codul civil, dreptul de proprietate se poate dobândi, în

condițiile legii, prin ocupațiune, act juridic, succesiune, accesiune, uzucapiune precum

și prin hotărâre judecătorească atunci când aceasta este translativă de proprietate

Din normele precitate supra rezultă că, dreptul de proprietate este acel drept

subiectiv ce conferă titularului exercitarea în putere proprie și în interes propriu a

atributelor de posesie, folosință și dispoziție asupra bunurilor sale în limitele determinate

de lege.

Astfel, după cum s-a menționat supra dreptul de proprietate asupra bunului imobil

situat în xxxxx, în baza certificatului nr. 034131 din 11 aprilie 2013, eliberat de Direcția

Generală Economie, Reforme și Relații Patrimoniale îl dețin: Pîntea Valentina, Pîntea

Natalia și xxxxx. (f.d. 14)

Concomitent, Colegiul notează că, conform extrasului ÎS „Cadastru” nr. xxxxx din

14 iunie 2017, Pîntea Simion deține două terenuri situate în xxxxx (f.d. 35).

În contextul dat, Colegiul indică că din materialele cauzei nu rezultă că s-ar fi

acordat lui Pîntea Simion dreptul de proprietate asupra bunului imobil alături de

4

reclamante, iar ocuparea imobilului de către pârât a avut loc datorită încheierii căsătoriei

cu Pîntea Valentina, care a fost desfăcută ulterior, în baza hotărârii din 27 aprilie 2015

a Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău.

Drept urmare, criticile formulate de pârât nu justifică respingerea cerinței de

evacuare, întrucât nu conduc nici spre concluzia existenței titlului în baza căruia pârâtul

folosește imobilul (drept pe care nici nu îl contestă) și nici spre concluzia invocării unui

drept propriu de folosință.

Faptul că Pîntea Simion ar fi efectuat pe cheltuiala sa investiții la imobil întru

îmbunătățirea stării acestuia, nu este de natură să îi confere un eventual drept de

proprietate, care i-ar putea fi recunoscut într-o eventuală acțiune de drept comun, având

în vedere că o cerință în acest sens nici nu a fost înaintată.

În același timp, pârâtul nu invocă nici un prejudiciu decurgând din lucrările de

reconstrucție și întreținere efectuate în imobilul pe care îl folosește, din sursele

financiare proprii.

Tot aici, este de menționat că, în condițiile în care pârâtul ar fi realizat anumite

construcții, nu îi conferă un drept locativ în imobil, având posibilitatea de a-și recupera

investițiile pe calea unei acțiuni separate.

Argumentul pârâtului referitor la propriul sau angajament de plată a cheltuielilor

de întreținere, pe lângă faptul că reprezintă o simpla afirmație nesusținută de probe, nu

are nicio influențare asupra cererii de evacuare, fiind la latitudinea proprietarului

imobilului dacă dorește sau nu să mai tolereze prezența pârâtului în locuința sa.

Deci, poziția formulată de pârât conduce spre concluzia că acesta folosește imobilul

prin simpla îngăduință sau toleranță acordată de reclamante.

În aceste condiții, Colegiul consideră că pârâtul nu a invocat un titlu care să justifice

dreptul său de proprietate asupra apartamentului xxxxx.

Față de aceste considerente, instanță de apel corect a apreciat că în speță sunt

întrunite prevederile art. 316 alin. (2) din Codul civil și a fost admisă cererea

reclamanților, or prin respingerea pretențiilor referitor la înlăturarea obstacolelor în

exercitarea dreptului de proprietate asupra imobilului indicat supra ar fi o încălcare a

dreptului de proprietate al Valentinei Pîntea și Nataliei Pîntea protejat atât de normele

naționale, cât și de normele internaționale.

Mai mult, lipsirea de proprietate a Valentinei Pîntea și a Nataliei Pântea ar avea un

caracter ilegal, în condițiile când Pîntea Simion nu dispune de niciun temei de drept

pentru instalarea și locuirea în apartamentul din litigiu, ocuparea imobilului de către

pârât a fost permisă, deoarece Pîntea Simion avea calitatea de soț al Valentinei Pîntea,

calitate ce nu o deține în prezent.

Sub aspectul dat, Colegiul reține și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor

Omului în aplicarea și interpretarea art. 8 din Convenția Europeana a Drepturilor

Omului, sub aspectul dreptului la domiciliu. În cauza Cosic c. Croației (hotărârea din 15

ianuarie 2009), Curtea a reținut că evacuarea reclamantei din apartament a constituit o

ingerința în dreptul la respectarea domiciliului, chiar dacă hotărârea de evacuare nu a

fost încă pusa în executare (a se vedea mutatis mutandis cauza Stanková c. Slovaciei,

par. 7, hotărârea din 9 octombrie 2007). Pierderea locuinței de către o persoana este o

forma extremă a ingerinței în dreptul la respectarea domiciliului. Orice persoană ce riscă

o restrângere atât de grava trebuie în principiu să poată cere unui tribunal independent

ca să stabilească proporționalitatea și rezonabilitatea măsurii prin prisma art. 8 din

5

Conventie, chiar dacă, potrivit dreptului intern, dreptul sau de a ocupa un imobil s-a stins

(a se vedea McCann c. Regatului Unit, par. 50, 13 mai 2008).

Având în vedere aceste principii, instanța de recurs reține că ingerința urmărește un

scop legitim, de a proteja drepturile reclamantelor - în calitate de proprietare ale bunului

imobil - garantate de art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția Europeană a

Drepturilor Omului. Ingerința este necesară într-o societate democratică, iar în

aprecierea proporționalității acestei masuri cu scopul urmărit instanța va avea în vedere,

situația de fapt și de drept anterior reținută.

La caz, Colegiul relevă că din materialul probator se atestă că pârâtul deține cu

drept de proprietate două terenuri înregistrate pe teritoriul Republicii Moldova. (f.d. 35)

Respectiv, pârâtul Pîntea Simion prin înstrăinarea acestor loturi de pâmânt poate

să-și asigure un bun imobil pentru a beneficia de un domiciliu.

Astfel, este indispensabil de a constata că Pîntea Simion nu este lipsit de un drept

la locuință, în condițiile când acesta poate dispune de un domiciliu prin valorificarea

bunurilor imobile – terenurilor ce îi aparțin cu drept de proprietate.

În consecința, Colegiul consideră corectă ipoteza instanței de apel referitor la

admiterea cerinței formulate de către Pîntea Valentina și Pîntea Natalia cu privire la

evacuarea pârâtului din apartamentul xxxxx, fără acordarea altui spațiu locativ, deoarece

pârâtul nu a justificat niciun titlu care să-l îndreptățească de a ocupa imobilul în litigiu,

întrucât dreptul de proprietate privată este un drept absolut, exclusiv și perpetuu care

conferă titularului prerogativele sale - posesia, folosința și dispoziția - afară de cazul în

care dreptul este dezmembrat prin voința acestuia din urmă, fapt prin ce se conchide de

a aprecia prezenta acțiune ca fiind întemeiată.

În asemenea circumstanțe, nu pot fi reținute criticile recurentului precum că din

anul 2008 și până în prezent singur întreține copilul minor xxxxx și menține atât locuința,

cât și bunurile proprietate comună în stare cuvenită din motiv că Pîntea Valentina se află

peste hotarele țării, deoarece recurentul nu a prezentat probe ce confirmă acesta fapt, or

în conformitate cu art. 118 alin. (1) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească

circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea

nu dispune altfel.

De asemenea, Colegiul va respinge ca irelevante și criticile relatate de Pîntea

Simion referitor la faptul inexistenței unei agresiuni permanente din partea acestuia în

privința copiilor minori, deoarece la materialele cauzei este anexat în copie înscrisul

eliberat de Direcția pentru protecția drepturilor copilului Buiucani mun. Chișinău din

29.09.2014, prin care solicită Centrului de asistență psihologică a copilului și familiei

„Amicul” CNPAC implicarea acestuia pentru asistența psihologică a minorului xxxxx,

a.n. xxxx. (f.d. 68)

Cu referire la argumentul recurentului precum că instanța de apel a reținut doar

argumentele intimatelor, fără a dispune de probe ce ar demonstra circumstanțele pe care

acestea le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor sale, iar declarațiile expuse de

către recurent au fost respinse fără a se expune asupra respingerii lor, Colegiul la fel le

consideră neîntemeiate.

La acest capitol, Colegiul apreciază ca fiind pertinente prevederile art. 117 alin. (1)

Cod de procedură civilă, conform cărora probe în pricini civile sunt elementele de fapt,

dobândite în modul prevăzut de lege, care servesc la constatarea circumstanțelor ce

justifică pretențiile și obiecțiile părților, precum și altor circumstanțe importante pentru

justa soluționare a pricinii.

6

În conformitate cu art.121 Cod de procedură civilă, instanța judecătorească reține

spre examinare și cercetare numai probele pertinente care confirmă, combat ori pun la

îndoială concluziile referitoare la existența sau inexistența de circumstanțe, importante

pentru soluționarea justă a cazului, iar în conformitate cu art. 122 alin. (2) Cod de

procedură civilă, admisibilitatea probelor se determină în conformitate cu legea în

vigoare la momentul eliberării lor.

În atare circumstanțe, Colegiul consideră irelevant argumentul recurentului Pîntea

Simion precum că i-au fost respinse neîntemeiat obiecțiile formulate în susținerea

respingerii acțiunii înaintate de Valentina Pîntea și Natalia Pîntea, întrucât din cumulul

de probe anexate la dosar rezultă cert că instanța de apel a dat apreciere tuturor

înscrisurilor prezentate de părți și examinând speța a combătut toate circumstanțele

cauzei în coraport cu actele prezentate întru justificarea pretențiilor invocate.

În contextul celor expuse, Colegiul apreciază ca fiind întemeiată concluzia instanței

de apel și în partea încasării cheltuielilor de judecată de la Pîntea Simion în beneficiul

Valentinei Pîntea și Nataliei Pîntea în sumă de 175 de lei, deoarece art. 94 alin. (1) Cod

de procedură civilă prevede că instanța judecătorească obligă partea care a pierdut

procesul să plătească, la cerere, părții care a avut câștig de cauză cheltuielile de judecată.

Iar, în conformitate cu art. 82 Cod de procedură civilă, cheltuielile de judecată se

compun din taxa de stat și din cheltuielile de judecare a pricinii.

În consecință, Colegiul conchide că instanța ierarhic inferioară corect a

concluzionat asupra temeiniciei pretențiilor din cererea de chemare în judecată depusă

de Valentina Pîntea și Natalia Pîntea rezultând din probele administrate la speță în raport

cu circumstanțele pricinii și normele de drept material și procedural aplicabile litigiului

dedus judecății.

Alte argumente invocate de recurent, în susținerea poziției sale, nu pot fi reținute

de către instanța de recurs, deoarece se combat cu cele invocate supra și se axează pe

circumstanțele care au fost constatate și elucidate pe deplin de instanțele ierarhic

inferioare, având la bază cumulul de probe, care au fost administrate și apreciate cu

respectarea normelor de drept procedural și susținute de normele de drept material.

De asemenea, Colegiul reține că în cadrul judecării pricinii, instanța de apel a creat

participanților la proces, condiții obiective și echitabile, pentru exercitarea drepturilor și

obligațiunilor procedurale, fapt ce se încadrează în asigurarea părților dreptului la un

proces echitabil, garantat și asigurat prin art.6 CEDO.

În circumstanțele de fapt și de drept menționate și avînd în vedere faptul că instanța

de apel la adoptarea actului de dispoziție contestat a aplicat și interpretat corect normele

de drept material și procedural, cu verificarea și aprecierea probelor administrate în

conformitate cu art. 130 Codul de procedură civilă și verificarea suplimentară a anumitor

dovezi nu este necesară, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție va respinge recursul declarat și va menține decizia instanței

de apel.

În conformitate cu prevederile art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. a), (3) Cod de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de Pîntea Simion, prin intermediul avocatului Iurie

Chifiac.

7

Se menține decizia din 06 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău adoptată în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Pîntea Valentina, Pîntea

Natalia împotriva lui Pîntea Simion cu privire la înlăturarea obstacolelor în exercitarea

dreptului de proprietate, evacuarea fără acordarea altui spațiu locativ cu retragerea vizei

de reședință.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecători Ala Cobăneanu

Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

Iuliana Oprea

.

8