2ra-590/20 — evacuarea fără acordarea altui spațiu locativ, obligarea de a nu crea obstacole în exercitarea dr. de proprietate, radierea vizei de domiciliu

Dosarul nr. 2ra-590/20

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani) C. Vîrlan

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) N. Budăi, A. Pahopol, I. Muruianu

ÎNCHEIERE

8 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Valentina Vezitiu,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Iulia

(Maslici) Collins împotriva Valentinei Vezitiu, intervenient accesoriu Instituția

Publică „Agenția Servicii Publice”, cu privire la evacuare fără acordarea altui spațiu

locativ, obligarea de a nu crea obstacole în exercitarea dreptului de proprietate și

radierea vizei de domiciliu,

împotriva deciziei din 14 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-

a respins apelul declarat de Valentina Vezitiu și s-a menținut hotărârea suplimentară

din 4 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 4 februarie 2014 Iulia (Maslici) Collins, fiind reprezentată de avocatul

Roman Aronov, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Valentinei Vezitiu

cu privire la evacuare fără acordarea altui spațiu locativ, obligarea de a nu crea

obstacole în exercitarea dreptului de proprietate și radierea vizei de domiciliu.

În motivarea acțiunii s-a invocat că reclamanta este proprietara apartamentului

xxxxx, conform hotărârii Judecătoriei sec. Rîșcani, mun. Chișinău din 2 august 2013,

menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 noiembrie 2013, prin care a

fost recunoscut dreptul de proprietate prin succesiune după reclamanta Iulia Maslici

în urma decesului lui Serghei Maslici, decedat la 3 mai 2010, asupra patrimoniului

succesoral - apartamentul la nr. 19, cu suprafața totală de 43.6 m.p..

S-a menționat că în locuința nominalizată continuă să locuiască, în mod ilegal,

Valentina Vezitiu împreună cu persoane necunoscute reclamantei și deoarece la

moment aceasta creează incomodități la exercitarea dreptului de proprietate,

reclamanta solicită evacuarea ei din apartamentul litigios, obligarea de a nu crea

obstacole în folosirea imobilului, retragerea vizei de reședința și radierea din

Registrul bunurilor imobile a înscrierilor ce reiese din hotărârea Judecătoriei

Râșcani, mun. Chișinău nr. 2-3869/11 din 7 iulie 2011.

Totodată, s-a indicat că pârâta se află la evidență în imobilul menționat, care îi

aparține reclamantei cu dreptul de proprietate, motiv pentru care solicită și retragerea

1

vizei de reședință a Valentinei Vezetiu din apartamentul dat, cu radierea ei din

Registrul de la Secția de pașapoarte Rîșcani mun. Chișinău.

S-a specificat că este necesar de a radia din Registrul bunurilor imobile și

înscrierile ce reies din hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău nr. 2-3869/11

din 7 octombrie 2011, indicate în subcapitol III, partea II la nr. 3.2.1, deoarece la

momentul înregistrării hotărârii menționate în Registrul bunurilor imobile la data de

2 ianuarie 2014 această hotărâre nu mai era valabilă deja de 2 ani, fapt confirmat prin

încheierea Curții Supreme de Justiție din 28 martie 2013.

Prin hotărârea din 18 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a

admis acțiunea.

S-a evacuat fără oferirea unui alt spațiu locativ Valentina Vezetiu din

apartamentul xxxxx.

S-a obligat Valentina Vezetiu să nu creeze obstacole Iuliei (Maslici) Collins în

exercitarea dreptului de proprietate asupra apartamentului xxxxx.

S-a dispus retragerea înregistrării (vizei) de domiciliere de care dispune

Valentina Vezetiu în apartamentul xxxxx. (vol. I, f.d. 134, 137-139).

La 13 iunie 2017, Valentina Vezetiu a declarat apel împotriva hotărârii din 18

mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Prin decizia din 30 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Valentina Vezetiu și s-a menținut hotărârea din 18 mai 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani. (vol. I, f.d.167-172)

Prin încheierea din 21 noiembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, s-a

considerat inadmisibil recursul declarat de Valentina Vezetiu. (vol. I, f.d. 236-239)

La 30 iulie 2018, Iulia (Maslici) Collins, fiind reprezentată de avocatul Roman

Aronov, a depus cerere de adoptare a unei hotărâri suplimentare la hotărârea din 18

mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, solicitând să fie evacuați și

chiriașii/locatarii din apartamentul xxxxx, fără acordarea altui spațiu locativ. (vol. I,

f.d. 246-247)

În susținerea cererii privind emiterea hotărârii suplimentare, a menționat că de

fapt prin cererea de chemare în judecată reclamanta Iulia (Maslici) Collins a solicitat

nu numai evacuarea din apartament a pârâtei, dar și a chiriașilor/locatarilor, însă

instanța nu s-a expus asupra evacuării acestora.

Prin hotărârea suplimentară din 4 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani, s-a admis cererea cu privire la emiterea unei hotărâri suplimentare.

S-au evacuat chiriașii/locatarii din apartamentul xxxxx, fără acordarea altui

spațiu locativ (vol. I, f.d. 249-250)

La 4 ianuarie 2019, Valentina Vezetiu a depus cerere de apel împotriva hotărârii

suplimentare din 4 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, solicitând

casarea integrală a hotărârii suplimentare, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în

prima instanță. (vol.II, f.d.3-4)

Prin decizia din 14 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Valentina Vezitiu și s-a menținut hotărârea suplimentară din 4 decembrie

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

În motivarea soluției, instanța de apel a concluzionat că soluția primei instanțe

este întemeiată și legală.

2

Totodată, în opinia instanței de apel, toate argumentele și afirmațiile invocate de

către apelantă, sunt lipsite de suport juridic, sub toate aspectele au fost examinate de

prima instanță.

Colegiul instanței de apel a remarcat și faptul, apelanta, utilizând calea de atac,

nu a prezentat în instanța de apel probe, pe care nu a avut posibilitatea să le prezinte

instanței de fond și care ar fi de natură să combată concluziile expuse în hotărârea

contestată.

La 14 februarie 2020, Valentina Vezetiu a declarat recurs, solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei din 30 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău și a

deciziei din 14 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, cu restituirea cauzei spre

rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului, a invocat că instanța de apel nu a administrat corect

probele anexate la dosar și astfel a admis o constatare eronată care în consecință a

generat respingerea cererii de apel.

Totodată, a menționat că instanța de apel a ignorat faptul ca la materialele

dosarului lipsesc probele care să confirme comunicarea recurentei despre locul, data

și ora ședinței de judecată în schimb a făcut neîntemeiat trimitere la constatările

instanței de fond că nu s-a prezentat la judecată.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Materialele cauzei atestă că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

recepționată de recurentă la 17 decembrie 2019 (vol. II, f.d. 98). Din aceste

considerente, Colegiul consideră că recursul a fost declarat în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

La 27 februarie 2020 în adresa intimaților a fost expediată copia cererii de

recurs depusă de Valentina Vezetiu cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței. Însă, până la data examinării admisibilității recursului,

intimații nu au depus referință, prin care să-și expună poziția cu privire la recursul

declarat.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de

recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

3

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în

cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în

fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141,

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

4

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de

Valentina Vezetiu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Valentina Vezetiu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5