3ra-394/18 — cu privire la anularea procesului-verbal și eliberarea ordinului de repartiție, evacuarea forțată din imobil

3ra-394/18 — cu privire la anularea procesului-verbal și eliberarea ordinului de repartiție, evacuarea forțată din imobil (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

prima instanță: C. Roșca dosarul nr. 3ra-394/18

instanța de apel: Iu. Cimpoi, A. Danilov, I. Secrieru

ÎNCHEIERE

18 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Dumitru Visternicean

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Inspectoratul General pentru Situații de Urgență al Ministerului Afacerilor Interne

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Anton Coica împotriva

Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor

Interne cu privire la anularea procesului-verbal și eliberarea ordinului de repartiție

și la cererea reconvențională a Serviciului Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne împotriva lui Anton Coica cu privire

la evacuarea forțată din bunul imobil

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 31 octombrie 2017, prin care a

fost respins apelul declarat de către Inspectoratul General pentru Situații de Urgență

al Ministerului Afacerilor Interne și menținută hotărârea Judecătoriei Centru

mun. Chișinău din 19 decembrie 2016, prin care acțiunea inițială a fost admisă, iar

acțiunea reconvențională a fost respinsă

constată:

La 16 iulie 2015, Anton Coica a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor

Interne cu privire la anularea procesului-verbal și eliberarea ordinului de repartiție.

În motivarea acțiunii a invocat că a fost angajat și a activat mai mult de 20 ani

în cadrul Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului

Afacerilor Interne.

Indică că s-a adresat în repetate rânduri către Serviciul Protecției Civile și

Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne, cu solicitarea a-i elibera

ordinul de repartiție la apartamentul nr. XXXXX din str. XXXXX mun. XXXXX,

pentru a putea beneficia de dreptul la privatizarea acestuia, însă nu a primit niciun

răspuns.

1

Menționează că la 1 iunie 2015, în baza procesului-verbal nr. 2 al Comisiei

pentru soluționarea problemelor locative, a fost examinată cererea privind eliberarea

pe numele lui a ordinului de repartiție asupra bunului imobil, în rezultatul căruia

Comisia a decis refuzarea eliberării ordinului de repartiție, din motivul dispunerii de

alt spațiu locativ.

Susține că la 6 iunie 2015, a depus o cerere prealabilă către Serviciul Protecției

Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne prin care a

solicitat eliberarea ordinului de repartiție la apartamentul nr. XXXXX din

str. XXXXX mun. XXXXX.

Iar prin răspunsul Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al

Ministerului Afacerilor Interne nr. 19/7-1211 din 7 iulie 2015, i-a fost comunicat că

solicitarea lui a fost examinată și i s-a refuzat în anularea procesului-verbal nr. 2 din

1 iunie 2015 al ședinței Comisiei pentru soluționarea problemelor locative, deoarece

conform datelor cadastrale, dânsul dispune de spațiul locativ și anume de casă de

locuit individuală, situată în satul XXXXX str. XXXXX r-nul XXXXX.

Remarcă că a activat mai mult de 20 ani în cadrul Serviciului Protecției Civile

și Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne, cu un stagiu de muncă

neîntrerupt și că are la întreținere 4 copii.

Cu referire la prevederile art. 47 din Constituția Republicii Moldova, invocă că

primirea bonului de repartiție îi va da o șansă pentru privatizarea apartamentului

nr. XXXXX din str. XXXXX mun. XXXXX, deoarece conform certificatului

Direcției generale economie, reforme și relații patrimoniale nr. 07-06/1152 din

13 noiembrie 2014, niciunul dintre membrii familiei lui nu au participat la

privatizarea fondului de locuințe pe teritoriul mun. Chișinău, drept care i-a fost

încălcat de către Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului

Afacerilor Interne prin procesul-verbal sus indicat.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 16-20 din Legea

contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, art. 166-167 CPC, art. 50,

55-56, 110 Codul cu privire la locuințe.

Solicită admiterea acțiunii, anularea procesului-verbal al ședinței Comisiei

pentru soluționarea problemelor locative nr. 2 din 1 iunie 2015 și eliberarea pe

numele lui a ordinului de repartiție la ap. XXXXX din str. XXXXX mun. XXXXX.

La 14 septembrie 2015, Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al

Ministerului Afacerilor Interne a depus cerere reconvențională împotriva lui Anton

Coica cu privire la evacuarea forțată din bunul imobil.

În motivarea acțiunii reconvenționale a invocat că conform somației

Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor

Interne nr. 19/7-1211 din 7 iulie 2015, Anton Coica a fost informat despre necesitatea

eliberării locuinței, apartamentului nr. XXXXX din str. XXXXX mun. XXXXX,

fiindu-i acordat pentru aceasta un termen de până la data de 3 august 2015, care însă a

fost ignorat de către Anton Coica.

Menționează că prin acțiunile lui Anton Coica, ultimul urmărește drept scop

îmbogățirea fără justă cauză, deoarece nu locuiește de mai mulți ani la această adresă.

2

Susține că în casa nr. XXXXX din str. XXXXX locuiesc foștii pensionarii și

actualii colaboratori ai Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al

Ministerului Afacerilor Interne.

Explică că din anul 2004, toți colaboratorii Serviciului Protecției Civile și

Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne au solicitat administrației

acestuia eliberarea ordinului de repartiție cu ulterioara privatizare a acestora, pe când

Anton Coica nu a înaintat o astfel de solicitare, aceasta fiind depusă numai la data de

10 decembrie 2014, fapt ce contravine prevederilor Legii privatizării fondului de

locuințe nr. 1324-XII din 10 martie1993, prin care a fost exclusă sintagma „ai căror

locatari au lucrat mai puțin de 10 ani la unitatea respectivă” de la art. 5 alin. (2),

adoptată prin Legea nr. 278 din 7 decembrie 2012 pentru modificarea și completarea

unor acte legislative.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 38, 83, 85 alin. (1), 167, 172-

173 CPC, pct. 13 din Legea taxei de stat nr. 1216 din 3 decembrie 1992, art. 109, 160

Codul cu privire la locuințe al R.S.S. Moldovenești.

Solicită admiterea acțiunii reconvenționale și evacuarea forțată din spațiu

locativ.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 19 decembrie 2016,

acțiunea inițială a lui Anton Coica a fost admisă.

A fost anulată hotărârea din 1 iunie 2015, inclusă în procesul-verbal nr. 2 al

Comisiei privind soluționarea problemelor locative din cadrul Serviciului Protecției

Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne, în partea

refuzului în eliberarea lui Anton Coica a bonului de repartiție asupra apartamentului

nr. XXXXX situat în mun. XXXXX str. XXXXX.

A fost obligat Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al

Ministerului Afacerilor Interne să elibereze lui Anton Coica bonul de repartiție asupra

apartamentului nr. XXXXX situat în mun. XXXXX str. XXXXX.

A fost respinsă acțiunea reconvențională a Serviciului Protecției Civile și

Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne, ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 31 octombrie 2017, a fost respins

apelul declarat de către Inspectoratul General pentru Situații de Urgență al

Ministerului Afacerilor Interne și menținută hotărârea Judecătoriei Centru

mun. Chișinău din 19 decembrie 2016.

La 5 februarie 2018, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență al

Ministerului Afacerilor Interne a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel

Chișinău din 31 octombrie 2017, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri

de respingere a acțiunii inițiale și admitere a acțiunii reconvenționale.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe, considerându-le ca ilegale și neîntemeiate.

Obiectează că instanța de apel nu a constatat și elucidat pe deplin toate

circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii, a examinat superficial

circumstanțele cauzei, iar decizia emisă contravine normelor de drept material și

procedural.

3

Menționează că instanța de apel în motivarea deciziei și-a argumentat poziția

superficial, făcând trimitere doar la prevederile art. 110 pct. 6 Codul cu privire la

locuințe nr. 2718 din 3 iunie 1983, pe când la momentul apariției litigiului prevederile

legale menționate supra nu mai puteau produce efecte juridice asupra situației în

cauză, deoarece au fost abrogate.

Consideră eronată concluzia instanței de apel precum că Anton Coica s-a

instalat în acest apartament în temei legal și că prevederile legale au fost în vigoare

atâta timp cât a existat acordul de a fi instalat în acest apartament.

Astfel, remarcă că potrivit Anexei nr. 18 la Hotărârea Guvernului nr. 351 din

23 martie 2005 cu privire la aprobarea listelor bunurilor imobile proprietate publică a

statului și la transmiterea unor bunuri imobile, imobilul din strada XXXXX mun.

XXXXX este în proprietatea statului, aflat în gestiunea Serviciului Protecției Civile și

Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne.

Iar potrivit datelor din Registrul bunurilor imobile, proprietarul bunului imobil

cu nr. cadastral XXXXX din str. XXXXX mun. XXXXX este Republica Moldova.

Insistă că apartamentul nr. XXXXX din str. XXXXX mun. XXXXX, este un

apartament de serviciu, care urmează a fi repartizat familiilor tinere, angajaților din

cadrul Serviciului (Inspectoratului), or la materialele cauzei nu există nicio probă care

ar confirma dreptul la proprietate și legalitatea instalării în acest apartament a lui

Anton Coica.

Obiectează că informația din certificatul eliberat de către Detașamentul

Salvatori și Pompieri Ciocana nr. 555 din 24 noiembrie 2014, prin care se adeverește

că Anton Coica locuiește la adresa mun. Chișinău str. XXXXX ap. XXXXX și nu

dispune de datorii la serviciile comunale, este una eronată, dat fiind faptul că Anton

Coica se afla în relații de prietenie cu conducerea de atunci a Detașamentului

Salvatori și Pompieri Ciocana.

Consideră că atât prima instanță, cât și instanța de apel nu au luat în

considerație argumentele Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al

Ministerului Afacerilor Interne, invocate atât în referință și în cererea

reconvențională, cât și în cererea de apel.

Este de opinia recurentul, că prima instanță eronat a indicat data de

3 ianuarie 2015 ca fiind data adresării lui Anton Coica cu cerere către Serviciul

Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne privind

eliberarea ordinului de repartiție pentru ap. XXXXX din str. XXXXX mun. XXXXX,

pe când materialele cauzei confirmă că Anton Coica a depus cererea la

10 decembrie 2014.

Subliniază că conform extraselor din Registrul bunurilor imobile cu numerele

cadastrale XXXXX, XXXXX, XXXXX, XXXXX, XXXXX și XXXXX, Anton

Coica are în proprietate 4 terenuri agricole în satul XXXXX r-nul XXXXX, a câte

1,09 ha, 0,223 ha, 0,399 ha și 0,115 ha procurate în baza contractului de vânzare-

cumpărare nr. 3454 din 24 noiembrie 2004, este deținătorul unui lot de teren pentru

construcții de 0,0852 ha și a casei de locuit din satul XXXXX str. XXXXX r-nul

XXXXX.

Iar conform adeverinței Primăriei satului Floreni r-nul Anenii Noi nr. 268 din

12 aprilie 2016, Anton Coica locuiește permanent în această localitate.

4

Relevă că vizele de domiciliu, a lui Anton Coica, a soției și copiilor lui,

conform datelor din fișele de însoțire a buletinelor de identitate, sunt stabilite în

apartamentul nr. XXXXX din str. XXXXX mun. XXXXX, apartament aflat în

proprietatea lui Ghenadii Neverov, care a fost citat și audiat în calitate de martor de

partea intimatului.

Mai indică că prima instanță eronat a dedus în pct. 44 al hotărârii, precum că

lui Anton Coica i s-a acordat spațiu locativ nr. XXXXX din str. XXXXX

mun. XXXXX, în legătură cu satisfacerea serviciului în cadrul Serviciului Protecției

Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne, or, un ordin de

repartiție de tip vechi în baza căruia i-ar fi fost repartizat lui Anton Coica spațiul

locativ din litigiu, acesta nu a prezentat nici Comisiei pentru soluționarea prolemelor

locative, nici în cadrul ședințelor de judecată.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 21 noiembrie 2017, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 132), careva date cu privire la recepționarea acesteia de către recurent la

materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 31 octombrie 2017, în

termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Inspectoratul General

pentru Situații de Urgență al Ministerului Afacerilor Interne nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

5

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de

către Inspectoratul General pentru Situații de Urgență al Ministerului Afacerilor

Interne, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de către Inspectoratul General pentru Situații de Urgență al Ministerului

Afacerilor Interne ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursul declarat de către Inspectoratul General pentru Situații de Urgență al

Ministerului Afacerilor Interne se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Dumitru Visternicean

6