2ra-617/18 — constatarea faptului confiscării averii în urma represiunilor politice

2ra-617/18 — constatarea faptului confiscării averii în urma represiunilor politice (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 2ra-617/18

prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul Cantemir – Sv. Caitaz

instanța de apel: Curtea de Apel Cahul – V. Movilă, N. Veleva și E. Dvurecenschii

Î N C H E I E R E

04 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului Ala Cobăneanu

judecători Dumitru Mardari și Luiza Gafton

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de

Cazacu Nicolae,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cazacu Nicolae

împotriva Consiliului raional Cantemir cu privire la constatarea faptului juridic de

confiscare a averii în urma represiunilor politice,

împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 09 noiembrie 2017, prin care s-a

respins apelul declarat de Cazacu Nicolae și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Cahul, sediul Cantemir din 02 mai 2017, prin care cererea a fost respinsă

c o n s t a t ă:

La 15 noiembrie 2016 prin intermediul factorului poștal Cazacu Nicolae a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului raional Cantemir cu privire

la constatarea faptului juridic de confiscare a averii în urma represiunilor politice.

În motivarea cererii Cazacu Nicolae a indicat că la 23 noiembrie 1945 mama sa

Cazacu Maria Nicolae, născută în 1904, a fost condamnată din motive politice la 5

ani privațiune de libertate și deportată din XXXX în Federație Rusă, în baza hotărârii

populare a raionului Baimaclia.

Prin decizia Colegiului penal al Judecătoriei Supreme din 04 iunie 1991 mama

sa Cazacu Maria a fost reabilitată.

La momentul deportării mamei, averea familiei sale a fost confiscată și era

compusă din: casă de locuit construită din chirpici cu dimensiunile L-11,1m, l –

11,95 m, h -2,7 m, acoperită cu șindrilă cu 6 ferestre și 2 uși din lemn; sarai construit

din lut pentru animale cu dimensiunile L-18 m, l-4,3 m, h-2,25m, acoperit cu stuf și

avea 3 ferestre și 3 uși din lemn; beci cu dimensiunile L-7m, l-4m, h - 2 m, construit

din cărămidă roșie; fântână cu acoperiș din lemn, gard din lemn cu dimensiunile L-

82,9, l-20 m; 3 cai, 2 boi, 2 vaci, 3 porci, 120 de oi, 80 de găini, 30 de gâște, 2 căruțe

din fier și o bricică din lemn, plug din fier, două borone pentru cai, cultivator,

molotilcă; mobilier de casă: două dulapuri din lemn, două servante din lemn și sticlă.

Din considerentul că paguba materială cauzată în urma represiunilor politice

este certă și că mama sa a fost reabilitată, în temeiul Legii cu privire la reabilitarea

victimelor represiunilor politice, este de părerea că dispune de dreptul de a beneficia

de compensația pentru bunurile confiscate.

Informația despre bunurile confiscate care au aparținut familiei sale lipsește

atât în Primăria satului Vișniovca, arhiva raională Cantemir, Arhiva Națională, cât și

în arhiva Ministerului Afacerilor Interne.

1

Faptul confiscării bunurilor se confirmă prin actele din arhivă ce s-au păstrat și

anume: decizia Judecătoriei populare din Baimaclia, decizia Colegiului penal al

Judecătoriei Supreme a Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești, din care rezultă

cu certitudine lista bunurilor ce au fost confiscate la deportare, precum și declarațiilor

martorilor Bessarab Elena, Rotaru Maria și Butnaru Constantin.

Procuratura Generală i-a recomandat să se adreseze în instanța de judecată

pentru obținerea actului de confiscare.

Din considerentul că nu dispune de alte căi pentru a obține certificatul care ar

confirma confiscarea averii sale, s-a adresat cu prezenta cerere.

Cazacu Nicolae cere constatarea faptului juridic al confiscării averii mamei

sale Cazacu Maria, născută în 1904, Cazacu Nicolae la deportare în 1945 a

următoarelor bunuri: casă de locuit construită din chirpici cu dimensiunile L-11,1 m, l

– 11,95 m. h -2,7 m, acoperită cu șindrilă cu 6 ferestre și 2 uși din lemn; sarai

construit din lut pentru animale cu dimensiunile L-18 m, l-4,3 m, h-2,25m, acoperit

cu stuf și avea 3 ferestre și 3 uși din lemn; beci cu dimensiunile L-7m, l-4m, h - 2 m.

construit din cărămidă roșie; fântână cu acoperiș din lemn, gard din lemn cu

dimensiunile L-82,9, l-20 m; 3 cai, 2 boi, 2 vaci, 3 porci, 120 de oi, 80 de găini, 30 de

gâște, 2 căruțe din fier și o bricică din lemn, plug din fier, două borone pentru cai,

cultivator, molotilcă; mobilier de casă: două dulapuri din lemn, două servante din

lemn și sticlă (f.d. 2-4).

Prin hotărârea Judecătoriei Cahul sediul Cantemir din 02 mai 2017 s-a respins

cererea de chemare în judecată depusă de Cazacu Nicolae ca fiind neîntemeiată (f.d.

67, 70-75).

La 04 mai 2017 prin trimitere poștală Cazacu Nicolae a declarat apel nemotivat

împotriva hotărârii Judecătoriei Cahul sediul Cantemir din 02 mai 2017 (f.d. 76), iar

la 17 august 2017 prin intermediul factorului poștal a depus apel motivat împotriva

aceleași hotărâri (f.d. 88-91).

Curtea de Apel Cahul prin decizia din 09 noiembrie 2017 a respins apelul

declarat de Cazacu Nicolae și a menținut hotărârea Judecătoriei Cahul sediul

Cantemir din 02 mai 2017 (f.d. 105-114).

În motivarea soluțiilor instanțele de judecată au reținut că Cazacu Nicolae

solicită constatarea faptului confiscării averii în urma represiunilor politice, însă

identificarea, valorificarea și restituirea bunurilor potrivit legii ține de competența

comisiei speciale instituite în acest sens, care nu a fost sesizată de Cazacu Nicolae.

Mărimea averii ce urmează a fi restituită, determinarea valorii acesteia și achitarea

compensațiilor o apreciază comisia creată de către primăria comunei, municipiului

sau consiliul raional pe teritoriul cărora au domiciliat persoanele înainte de a fi

supuse represiunii.

Au mai reținut că Cazacu Nicolae nu solicită restituirea valorii bunurilor

confiscate, ci solicită constatarea faptului că acestea au fost confiscate familiei

Cazacu. Cazacu Nicolae avea dreptul de a se adresa către consiliul raional pe

teritoriul căruia a trăit mama acestuia, ca ulterior să prezinte probe pertinente și

concludente din care să rezulte care bunuri i-au fost confiscate, însă acesta nu s-a

folosit de acest drept. Din probele prezentate rezultă doar faptul că a fost dispusă

confiscarea averii, dar din sentința existență nu sunt descrise care bunuri au fost

confiscate. Din adresările lui Cazacu Nicolae către organele competente, rezultă că

acestea nu dispun de informații cu privire la bunurile confiscate.

2

Cazacu Nicolae în susținerea acțiunii a prezentat declarațiilor unor martori,

care au susținut că la deportarea Mariei Cazacu a fost confiscată toată averea familiei,

care include bunurile indicate de apelant/reclamant, însă instanțele de judecată au

apreciat aceste declarații ca fiind dubioase, deoarece toți martorii comunică identic

despre cantitatea și calitatea bunurilor confiscate de la Maria Cazacu. Nici declarațiile

lui Butnaru Constantin nu pot fi reținute, deoarece acesta a indicat că la momentul

confiscării averii de la familia Cazacu acesta avea vârsta de 4 ani, iar despre

componența averii confiscate cunoaște de la mama sa.

La 29 ianuarie 2018 prin intermediul factorului poștal, Cazacu Nicolae a

declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 09 noiembrie 2017,

solicitând admiterea acestuia, casarea ambelor hotărâri judecătorești și emiterea unei

noi hotărâri de admitere a cererii de chemare în judecată.

În motivarea cererii de recurs Cazacu Nicolae a indicat că instanțele de

judecată au constatat că nu a depus cerere de restituire a bunurilor confiscate către

Comisia Specială a Consiliului raional Cantemir, însă în lipsa actului de confiscare a

averii și în baza recomandării Procuraturii Generale, dar și Legii nr. 1225 a fost

nevoit să se adreseze în instanța de judecată pentru constatarea faptului juridic de

confiscare a averii care a aparținut mamei sale.

Curtea de Apel Cahul eronat a constat că declarațiile martorilor sunt dubioase,

în condițiile în care acești martori au vârsta în jur de 90 ani, sunt bolnavi și

imobilizați.

Instanțele de judecată nu au explicat în actele judecătorești emise din care

considerente au derogat de la practica bine stabilită de Curtea Supremă de Justiție.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

La 27 februarie 2018 Curtea Supremă de Justiție a expediat intimatului o copie

a cererii de recurs, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței

timp de o lună de la data primirii copiei respective.

Prin referința depusă la 16 martie 2018 prin intermediul oficiului poștal

reprezentantul Consiliului raional Cantemir Savva Natalia a solicitat respingerea

recursului, invocând că Cazacu Nicolae nu s-a adresat cu cerere de restituire a

bunurilor sau de recuperare a valorii acestora prin achitarea de compensații comisiei

speciale constituită prin act administrativ de către autoritatea executivă a raionului

Cantemir.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face

un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Verificând argumentele invocate de Cazacu Nicolae în cererea de recurs pe

baza materialelor din dosar și a referinței depuse de reprezentantul Consiliului raional

Cantemir Savva Natalia, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat este

inadmisibil din următoarele motive.

3

În conformitate cu art. 433 lit. b) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului

de declarare prevăzut la art. 434.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

La 01 decembrie 2017 Curtea de Apel Cahul a expediat în adresa lui Cazacu

Nicolae copia deciziei din 09 noiembrie 2017 (f.d. 115), care a fost recepționată de

recurent la 11 decembrie 2017, conform avizului de recepție anexat la materialele

pricinii (f.d. 120), fapt ce denotă că recursul declarat la 29 ianuarie 2018 este depus în

interiorul termenului de 2 luni acordat de legiuitor.

În conformitate cu art. 433 lit. c) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care persoana care a înaintat recursul nu este în

drept să-l declare.

În speță, recursul a fost semnat de Cazacu Nicolae, recurentul fiind partea în

proces care a declanșat acțiunea, astfel încât temeiul stipulat de art. 433 lit. c) Codul

de procedură civilă nu are incidență.

În conformitate cu art. 433 lit. d) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul se depune în mod repetat după ce a

fost examinat.

La caz, instanța de recurs relevă că nici temeiul prevăzut de art. 433 lit. d) Cod

de procedură civilă nu este aplicabil.

Luând în considerare cele constatate supra, instanța de recurs conchide că

recursul nu poate fi considerat inadmisibil în baza temeiurilor enumerate de art. 433

lit. b), c) sau d) Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă, se

consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în

care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

4

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Aceste dispoziții legale fundamentează ideea potrivit căreia judecarea

recursului exercitat conform Secțiunii a 2-a, Cap. XXXVIII, Cod de procedură civilă,

are un caracter devolutiv și privește în exclusivitate probleme de drept material și

procedural, verificându-se legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în fapt.

Astfel, sarcina instanței de recurs la această etapă este de a verifica temeiurile

recursului și argumentele privind caracterul ilegal al deciziei atacate, în limitele în

care au fost formulate și prin prisma drepturilor garantate de Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

Completul evidențiază că în lumina jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în materie

civilă trebuie să corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil, consfințite

de art. 6 din CEDO, în special cu referire la dreptul de acces liber la justiție și la

dreptul subsecvent de a fi audiat de o instanță judecătorească (hotărârile Delcourt

contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra Greciei din 27 martie 2014).

În acest context, Completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilității recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea unei

cereri introduse pe o cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile

stabilite pentru o cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc scopul de aplicare

și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de administrare eficientă a

justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO (hotărârea Trevisanato

contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Completul statuează că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în

funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din 2 octombrie

2014), iar în concepția CtEDO, nu se impune motivarea detaliată a deciziei unei

instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge un

recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra Armeniei din

19 ianuarie 2010).

Completul notează că în cererea de recurs depusă de Cazacu Nicolae nu este

indicat nici un temei de declarare a recursului prevăzut la art. 432 Codul de procedură

civilă.

Totuși, din conținutul cererii de recurs rezultă că, în mare parte, Cazacu Nicolae

a reluat criticile formulate în faza procesuală anterioară, asupra cărora instanța de

apel s-a pronunțat cu suficientă putere de convingere, iar invocarea pretinselor

încălcări admise de instanța de apel nu este suficient de fundamentată.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

5

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție menționează că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432

alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă.

Astfel, din motivele menționate și având în vedere că instanța de apel și prima

instanță au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept

material, procedural și apreciind corect probele administrate au emis hotărâri legale,

iar argumentele invocate de Cazacu Nicolae în cererea de recurs poartă caracter

declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Cazacu Nicolae se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Ala Cobăneanu

Judecători Dumitru Mardari

Luiza Gafton

6