3ra-290/18 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-290/18

Prima instanță: Judecătoria Bălți (sediul Central)

Judecător: N.Costaș

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți:

Judecători: S. Procopciuc, A.Garbuz, E. Grumeza

Î N C H E I E R E

04 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de Sîrbu Roman,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Sîrbu Roman

împotriva Primăriei municipiului Bălți cu privire la anularea deciziei Consiliului

municipal Bălți nr. 2/43 din 23 februarie 2017, declararea nevalabilă a refuzului

Primăriei municipiul Bălți, de a încheia contract de privatizare a spațiului locativ, cu

obligarea Primăriei municipiul Bălți, de a încheia contractul respectiv,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 05 decembrie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de Sîrbu Roman și menținută hotărârea Judecătoriei Bălți

sediu Central din 22 august 2017, privind respingere a cererii de chemare în

judecată depuse de Sîrbu Roman,

c o n s t a t ă :

La data de 02 mai 2017, Sîrbu Roman a depus cererea de chemare în judecată

împotriva Primăriei mun. Bălți, prin care a solicitat anularea deciziei Consiliului

municipal Bălți nr. 2/43 din 23 februarie 2017, declararea nevalabilă a refuzului

Primăriei municipiul Bălți, de a încheia contract de privatizare a spațiului locativ, cu

obligarea Primăriei municipiul Bălți de a încheia contractul respectiv.

În motivarea cererii, reclamantul Sîrbu Roman a invocat că, s-a adresat la

1

Primăria mun. Bălți, cu o cerere privind privatizarea apartamentului XXXXXXX, în

care locuiește împreună cu familia sa.

Reclamantul a explicat că, la 14 martie 2017, a recepționat informația, precum

că prin decizia Consiliului mun. Bălți nr. 2/43 din 23 februarie 2017, solicitarea sa

privind privatizarea apartamentului, a fost respinsă pe motiv că, prin decizia

Consiliului municipal Bălți nr. 4/20 din 16 august 2007, a fost permisă privatizarea

apartamentului respectiv, în schimbul achitării sumei, ce constituie 100% din costul

imobilului.

A menționat că, la 16 martie 2017, a expediat în adresa pârâtului o cerere

prealabilă, la care răspuns nu a primit nici până la momentul adresării în instanța de

judecată.

A mai indicat că, la momentul adresării către pârâtul Primăria mun. Bălți, cu

cererea de privatizare a spațiului locativ, componența familiei sale, era constituită

din 7 persoane: reclamantul Sîrbu Roman, soția acestuia și 5 copii, dintre care 3 erau

minori, fapt ce reiese din certificatul eliberat de ÎM ”GLC” cu nr. 579118. Prin

decizia Consiliului municipal Bălți nr. 4/20 din 16 august 2007, reclamantului Sîrbu

Roman, i-a fost permisă privatizarea apartamentului respectiv, în schimbul achitării

unei sume, ce constituie 100% din costul imobilului, însă Sîrbu Roman a considerat

că a fost privat de dreptul său la privatizarea fondului locativ, cu titlu gratuit.

Reclamantul Sîrbu Roman a solicitat declararea nevalabilă a refuzului

Primăriei mun. Bălți, de a încheia contract de privatizare a spațiului locativ, cu

obligarea Primăriei mun. Bălți, de a încheia contractul de privatizare a

apartamentului XXXXXXXX.

La 22 august 2017, reclamantul Sîrbu Roman a depus cererea de concretizare

a pretențiilor, prin care a solicitat anularea deciziei Consiliului mun. Bălți nr. 2/43

din 23 februarie 2017, declararea nevalabilă refuzului Primăriei mun. Bălți de a

încheia contract de privatizare a spațiului locativ, cu obligarea Primăria mun. Bălți

de a încheia contractul de privatizare a apartamentului XXXXXXXXXX, în care

locuiește cu familia sa.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul Central, din 22 august 2017, a fost

respinsă cererea de chemare în judecată depusă de Sîrbu Roman, reprezentat de către

avocatul Semion Fali împotriva Primăriei mun. Bălți privind anularea deciziei

Consiliului municipal Bălți din 23 februarie 2017, declararea nevalabilă a refuzului

Primăriei mun. Bălți, de a încheia contract de privatizare a spațiului locativ, cu

obligarea Primăriei mun. Bălți de a încheia contractul respectiv.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 05 decembrie 2017, a fost respins apelul

declarat de Sîrbu Roman și a fost menținută hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul

Central, din 22 august 2017, în pricina civilă la cererea înaintată de Sîrbu Roman

către Primăria mun. Bălți privind anularea deciziei Consiliului mun. Bălți din 23

2

februarie 2017, declararea nevalabilă a refuzului Primăriei mun. Bălți de a încheia

contract de privatizare a spațiului locativ, cu obligarea Primăriei mun. Bălți de a

încheia contractul respectiv.

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel, a reținut că instanța de fond

corect a apreciat faptul că, acțiunea fiind îndreptată împotriva Primăriei mun. Bălți,

este depusă împotriva unui pârât necorespunzător, ori reclamantul Sîrbu Roman prin

cererea de chemarea în judecată a solicitat anularea deciziei Consiliului mun. Bălți

nr. 2/43 din 23 februarie 2017. Prin urmare, a concluzionat că pretențiile

reclamantului Sîrbu Roman urmau a fi înaintate împotriva Consiliului mun. Bălți, și

nu împotriva Primăriei mun. Bălți, care nu este pârâtul corespunzător.

Totodată, instanța de apel a reținut că, răspunsul Primăriei mun. Bălți din 14

martie 2017, pe care reclamantul îl solicită de a fi declarat nevalabil, este o

informație cu privire la solicitarea reclamantului Sîrbu Roman, prin care este

înștiințat despre faptul că, prin deciziei Consiliului mun. Bălți din 16 august 2007,

i-a fost permis, reclamantului Sîrbu Roman, privatizarea apartamentului

XXXXXXXX, cu achitarea a 100% din costul acestuia.

La fel, instanța de apel a concluzionat că reieșind din răspunsul Primăriei mun.

Bălți din 14 martie 2017, instanța de fond corect a menționat că, de fapt acesta nu

este un refuz din partea Primăriei mun. Bălți, de a încheia cu reclamantul un contract

de privatizare a apartamentului, din contra, reiese că Primăria mun. Bălți este dispusă

să încheie un contract de privatizare a apartamentului, în cazul în care reclamantul

va înlătura neajunsurile menționate.

La 30 ianuarie 2018, Sîrbu Roman a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei Curții de

Apel Bălți din 05 decembrie 2017 și a hotărârii Judecătoriei Bălți, sediul Central,

din 22 august 2017, cu emiterea unei noi decizii, prin care cererea de chemare în

judecată a reclamantului Sîrbu Roman, să fie admisă integral.

În motivarea recursului, recurentul Sîrbu Roman a exprimat dezacordul cu

hotărîrile instanțelor de judecată, invocând că instanțele ierarhic inferioare au

apreciat greșit probele și înscrisurile administrate la caz, și au aplicat eronat normele

de drept material.

În acest sens, recurentul a susținut că instanțele de judecată, nu au elucidat pe

deplin toate circumstanțele, în raport cu argumentele și probele prezentate și a trecut

în mod superficial asupra circumstanțelor pricinii, fără a da apreciere acestora, în

coraport cu normele de drept invocate.

La fel, a menționat că instanțele de judecată nu au luat în considerare că

Consiliul mun. Bălți, nu a examinat documentele prezentate, privind privatizarea

gratuită a apartamentului, nu a fost informat despre data ședinței Consiliului mun.

Bălți și nu a avut posibilitastea, de a oferi explicații, referitor la cerințele sale.

3

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul

de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, rezultă că decizia Curții de Apel Bălți a fost

pronunțată la 05 decembrie 2017, expediată în adresa părților la 16 ianuarie 2018

(f.d 106) și recepționată de recurentul Sîrbu Roman la 18 ianuarie 2018, fapt

confirmat prin avizul de recepție a trimiterii poștale ( f.d. 108).

Prin urmare, recursul împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 05 decembrie

2017, a fost depus de către Sîrbu Roman, la data de 30 ianuarie 2018, cu respectarea

termenului indicat la art. 425 Cod de procedură civilă (f.d. 110).

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

Completul de admisibilitate al Colegiului Civil Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către

recurentul Sîrbu Roman este inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2). Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține

următoarele. Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din Capitolul

XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

4

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în

cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului. Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat

arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38, Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât

prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în

această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs, pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat

că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie

ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul

instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva

Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 Cod de procedură civilă și

nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Din considerentele menționate, completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Sîrbu Roman, ca inadmisibil.

5

În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin.

(1) Codul de procedură civilă, completul Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

A considera inadmisibil recursul declarat de Sîrbu Roman împotriva deciziei

Curții de Apel Bălți din 05 decembrie 2017, în cauza civilă la cererea de chemare în

judecată depusă de Sîrbu Roman împotriva Primăria municipiului Bălți cu privire la

anularea deciziei Consiliului municipal Bălți nr. 2/43 din 23 februarie 2017,

declararea nevalabilă a refuzului Primăriei municipiul Bălți, de a încheia contract de

privatizare a spațiului locativ, cu obligarea Primăriei municipiul Bălți de a încheia

contractul respectiv.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca Doneva

Nina Vascan

6