2ra-352/18 — constatarea incalcarii dreptului la executarea in termen rezonabil a hotaririi, repearea prejudiciului moral si material

2ra-352/18 — constatarea incalcarii dreptului la executarea in termen rezonabil a hotaririi, repearea prejudiciului moral si material (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 2ra – 352/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Buiucani)

Judecătorul: O. Parfeni

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Budăi, I. Muruianu, V. Efros

Î N C H E I E R E

04 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă,

judecători Nicolae Craiu,

Dumitru Visternicean,

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Justiției al

Republicii Moldova împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din

23 noiembrie 2017,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Dumitriu

Valeriu împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, cu privire la

constatarea încălcării dreptului la judecarea într-un termen rezonabil a cauzei și

repararea prejudiciului moral,

C O N S T A T Ă:

La 02 mai 2017, reclamantul Dumitriu Valeriu a depus cerere de chemare în

judecată către Ministerul Justiției al Republicii Moldova, solicitând constatarea

încălcării dreptului la judecarea într-un termen rezonabil a cauzei, repararea

prejudiciului moral în mărime de 50000 lei.

Ulterior, la 16 mai 2017, reclamantul Dumitriu Valeriu a depus cerere de

concretizare a pretențiilor, solicitând a constata încălcarea dreptului la judecarea

într-un termen rezonabil a cauzei civile în ordine de contencios administrativ, la

acțiunea lui Dumitriu Valeriu împotriva Primăriei mun. Chișinău și Consiliului

mun. Chișinău, copârâți Armasari Lidia și Armasari Sergiu privind anularea

pct.1.65 din dispoziția Primarului General al mun. Chișinău nr.799-d din

08 august 2012, repararea prejudiciului moral în mărime de 50000 lei.

1

În motivarea acțiunii reclamantul, Dumitriu Valeriu, a indicat că la

10 septembrie 2012, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei

mun. Chișinău și Consiliului mun. Chișinău, intervenienți accesorii Armasari

Lidia și Armasari Sergiu, prin care a solicitat anularea pct.1.65 din dispoziția

Primarului General al mun. Chișinău nr.799-d din 08 august 2012 cu privire la

repartizarea apartamentului nr.XXXXXX din str. XXXXXX, mun. XXXXXX;

declararea nulității ordinului de repartiție eliberat lui Armasari Lidia și familiei

acesteia; evacuarea lui Armasari Lidia împreună cu familia sa din apartamentul

nominalizat; obligarea pârâților să-i elibereze ordin de repartiție și să-l instaleze

împreună cu membrii familiei în apartamentul indicat.

Indică că, prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 03 decembrie 2012, a

fost admisă parțial acțiunea cu anularea pct. 1.65 din dispoziția Primarului

General al mun. Chișinău nr. 799-d din 08 august 2012 cu privire la repartizarea

apartamentului nr.XXXXXX din str. XXXXXX, mun. XXXXXX, iar în rest,

acțiunea fiind respinsă.

Reclamantul menționează că prin decizia Curții Supreme de Justiție din

06 martie 2013, s-au admis recursurile declarate de Dumitriu Valeriu și Consiliul

mun. Chișinău. S-a casat hotărârea Curții de Apel Chișinău din

03 decembrie 2012 și a fost remisă pricina spre rejudecare la Judecătoria Centru

mun. Chișinău.

Mai afirmă că, la 04 octombrie 2013, a înaintat cerere privind accelerarea

examinării pricinii în fond, iar prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău

din 07 octombrie 2013, cererea privind accelerarea examinării cauzei a fost

respinsă ca fiind neîntemeiată.

Reclamantul indică că, prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din

19 decembrie 2013, a fost admisă parțial acțiunea, a fost anulat pct.1.65 din

dispoziția Primarului mun. Chișinău nr.799-d din 08 august 2012 cu privire la

repartizarea apartamentului nr.XXXXXX din str. XXXXXX, mun. XXXXXX și

ordinul de repartiție eliberat pe numele lui Armasari Lidia și familiei acesteia, cu

evacuarea lui Armasari Lidia și Armasari Sergiu împreună cu familia din imobilul

indicat, în rest acțiunea fiind respinsă ca neîntemeiată.

Notează reclamantul că prin decizia Curții de Apel Chișinău din

25 iunie 2014, a fost repus în termen apelul și respinsă cererea de apel depusă de

Dumitriu Valeriu. A fost admis apelul declarat de către Primăria mun. Chișinău și

Consiliul mun. Chișinău, casată hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din

19 decembrie 2013 și a fost pronunțată o nouă hotărâre de respingere integrală a

acțiunii ca neîntemeiată.

La fel indică că prin decizia Curții Supreme de Justiție din

26 noiembrie 2014, a fost admis recursul declarat de Dumitriu Valeriu, casată

integral decizia Curții de Apel Chișinău din 25 iunie 2014 și restituită pricina spre

2

rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată. Ulterior, prin decizia

Curții de Apel Chișinău din 17 februarie 2016, a fost admis apelul depus de

Primăria mun. Chișinău și Consiliul mun. Chișinău, casată hotărârea Judecătoriei

Centru mun. Chișinău din 19 decembrie 2013 și pronunțată o nouă hotărâre de

respingere integrală a acțiunii ca neîntemeiată.

Mai relevă că prin decizia Curții Supreme de Justiție din 27 iulie 2016, a fost

admis recursul declarat de către Dumitriu Valeriu, casată încheierea Curții de

Apel Chișinău din 09 decembrie 2015 și decizia Curții de Apel Chișinău din

17 februarie 2016 și restituită pricina spre rejudecare în instanța de apel, în alt

complet de judecată.

Menționează că prin încheierea Curții de Apel Chișinău din

24 noiembrie 2016, a fost respinsă cererea Primăriei mun. Chișinău și Consiliului

mun. Chișinău, privind încetarea procesului și restituit apelul declarat de către

Primăria mun. Chișinău și Consiliul mun. Chișinău împotriva hotărârii

Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 19 decembrie 2013, ca fiind depus de o

persoană care nu este în drept să declare apel, iar ulterior prin decizia Curții

Supreme de Justiție din 11 ianuarie 2017, a fost respins recursul declarat de

Primăria mun. Chișinău și Consiliului mun. Chișinău, și menținută încheierea

Curții de Apel Chișinău din 24 noiembrie 2016.

Astfel, consideră reclamantul că, examinarea cauzei civile în decurs de 4 ani

și 4 luni, a depășit orice termen rezonabil necesar soluționării unei cauze privind

anularea unui act administrativ.

Indică reclamantul că, termenul rezonabil a fost depășit din cauza amânărilor

pe termen exagerat de către instanța de judecată, judecarea pricinii în cauză fiind

de multiple ori întoarsă spre rejudecare în instanța de fond și în instanța de apel,

din cauza intimaților care neîntemeiat și abuziv foloseau căi de amânare

nejustificate a judecării cauzei pe parcursul procesului, astfel fiind într-o stare de

stres continuu cu riscul permanent de a pierde neîntemeiat apartamentul aflat în

litigiu, repartizat ilegal unei alte persoane decât creditorului urmăritor Dumitriu

Valeriu, instanțele de judecată prin emiterea unor acte judecătorești ilegale,

ulterior anulate de instanța ierarhic superioară, au încălcat grav termenul

rezonabil prevăzut de art.6 § 1 din CEDO care garantează dreptul oricărei

persoane la judecarea în mod echitabil a cauzei, în mod public, într-un termen

rezonabil, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va

hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 31 iulie 2017, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată. S-a constatat încălcarea dreptului lui

Dumitriu Valeriu garantat de art. 6 § 1 CEDO, cauzat prin neexaminarea în

termen rezonabil a cauzei civile intentate la cererea de chemare în judecată a lui

Dumitriu Valeriu împotriva Primăriei mun. Chișinău și Consiliului

3

mun. Chișinău, intervenienți accesorii Armasari Lidia și Armasari Sergiu cu

privire la contestarea actului administrativ, evacuarea din imobil și repararea

prejudiciului moral. S-a încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului

Justiției al Republicii Moldova în beneficiul lui Dumitriu Valeriu suma de

10000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea

în termen rezonabil a cauzei. În rest acțiunea s-a respins ca neîntemeiată.

În susținerea soluției date, instanța de fond a reținut că, cerințele

reclamantului ce ține de constatarea încălcării termenului rezonabil a examinării

cauzei, și anume, anularea actului administrativ ce ține de spațiul locativ, și

perceperea prejudiciului moral, se încadrează în Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011

privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la data de 02 august 2017,

Ministerul Justiției al Republicii Moldova a depus apel nemotivat, solicitând

casarea hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 31 iulie 2017, cu

emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă integral.

La 02 august 2017 Dumitriu Valeriu a depus cerere de apel solicitând,

casarea hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 31 iulie 2017, cu

emiterea unei noi hotărâri în partea majorării cuantumului prejudiciului moral de

la 10000 lei la 50000 lei.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 26 septembrie 2017 s-a dispus

de a nu da curs cererilor de apel declarate de Ministerul Justiției al Republicii

Moldova și Dumitriu Valeriu, acordându-le termen până la 02 noiembrie 2017

apelanților pentru prezentarea apelurilor motivate, cu indicarea motivelor de fapt

și de drept pe care și-au întemeiat apelurile și probele invocate în susținerea

apelului.

La 03 octombrie 2017 Dumitriu Valeriu a depus apel motivat.

Ulterior, la 11 octombrie 2017 Ministerul Justiției al Republicii Moldova a

depus cerere de apel motivată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2017, au fost respinse

cererile de apel declarate de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova și

Dumitriu Valeriu, și menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani)

din 31 iulie 2017.

Invocând ilegalitatea deciziei, la 29 decembrie 2017 Ministerul Justiției al

Republicii Moldova a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2017 și a hotărârii Judecătoriei

Chișinău (sediul Buiucani) din 31 iulie 2017, cu emiterea unei noi hotărâri de

respingere integrală a acțiunii.

4

În motivarea recursului, recurentul menționează că la speța dată nu sunt

careva motive de tergiversare a examinării cauzei, or, însăși respectarea întocmai

a procedurii de către instanțele de judecată naționale, cu asigurarea respectării

drepturilor participanților la proces, nu poate fi privită drept tergiversare a

examinării cauzei, motiv din care nu pot fi reținute argumentele reclamantului în

acest sens.

Mai indică că pe parcursul procesului de judecată din partea reclamantului

nu a fost înaintată nici o cerere cu privire la urgentarea examinării cauzei, astfel

ultimul a confirmat și aprobat tacit acțiunile întreprinse de autoritatea

judecătorească, ca ulterior în mod neîntemeiat să înainteze o acțiune civilă în

temeiul Legii nr.87.

În conformitate cu art. 434 alin. 1) CPC recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din

23 noiembrie 2017, în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Ministerul Justiției al

Republicii Moldova în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele

considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care

nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod

eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost

judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina

a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate

regulile privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema

drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește

procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea

competenței jurisdicționale.

5

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea a altor încălcări

decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în

cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest sens Completul reține, că sarcina instanței de recurs la aceasta

etapă este de a verifica temeiurile recursului și argumentele privind caracterul

ilegal al deciziei atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma

drepturilor garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Completul evidențiază că, în lumina jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în

materie civilă trebuie să corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil,

consfințite de art. 6 din CEDO, în special cu referire la dreptul de acces liber la

justice și la dreptul subsecvent de a fi audiat de о instanta judecatoreasca

(hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra

Greciei din 27 martie 2014).

In acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilitații recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea

unei cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât

condițiile stabilite pentru о cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc

scopul de aplicare și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de

administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO

(hotarârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în

funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din

2 octombrie 2014), iar în concepția CEDO, nu se impune motivarea detaliată a

deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra

Armeniei din 19 ianuarie 2010).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Ministerul

6

Justiției al Republicii Moldova este declarativ și nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmația de

ilegalitate a deciziilor instanței de apel, i-ar alegațiile invocate în recurs nu indică

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie

temei pentru declararea recursului admisibil.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de către Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

D I S P U N E :

Recursul, declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

judecători Nicolae Craiu

Dumitru Visternicean

7