2ra-484/18 — stabilirea modului de folosire a terenului, obligarea emiterii deciziei de privatizare, constatarea nulitatii actului juridic.

2ra-484/18 — stabilirea modului de folosire a terenului, obligarea emiterii deciziei de privatizare, constatarea nulitatii actului juridic. (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 2ra – 484/18

Instanța de fond: Judecătoria Botanica, mun. Chișinău

Judecătorul: V. Holban,

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: A. Panov, M. Anton, V. Cotorobai,

Î N C H E I E R E

04 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova,

judecători Nicolae Craiu,

Dumitru Visternicean,

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Iancu Ecaterina și

Bîlhac Pavlina, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2017,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Iancu Ecaterina

împotriva lui Grosu Pantelei, Grosu Elena, Consiliul mun. Chișinău, Direcția

Generală Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare a Primăriei mun. Chișinău,

intervenient accesoriu Oficiul Cadastrat Teritorial Chișinău cu privire la stabilirea

modului de folosire a terenului, constatarea ilegală și neîntemeiată a refuzului și

obligarea Consiliului mun. Chișinău să emită decizia de privatizare a terenului, și

cererea reconvențională depusă de Grosu Pantelei și Grosu Elena împotriva lui

Iancu Ecaterina și Bîlhac Pavlina , intervenienți accesorii Consiliul mun. Chișinău,

Direcția Generală Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare a Primăriei

mun. Chișinău și Notarul Public Moraru Natalia cu privire la constatarea nulității

actului juridic,

C O N S T A T Ă:

La 25 aprilie 2014 Iancu Ecaterina a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Grosu Pantelei și Grosu Elena, Consiliul municipal Chișinău.

Direcția Generală Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare, intervenient

accesoriu OCT Chișinău, privind stabilirea modului de folosire a terenului,

1

constatarea ilegală și neîntemeiată a refuzului și obligarea Consiliului

mun. Chișinău să emită decizia de privatizarea a terenului.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că potrivit contractului de donație

din 10 octombrie 2012 este proprietara a 4/5 cotă-parte din casa situată în

mun. XXXXXX, str. XXXXXX, cu suprafața de 78,5 m2, cu numărul cadastral

XXXXXX, construcția dată fiind amplasată pe un teren cu suprafața de 0,0628 ha

aflat în posesiunea comună a reclamantei și a pârâților, care dețin 1/5 cotă-parte

din imobilul situat pe aceiași adresă.

Reclamanta mai precizează că în luna februarie 2014 s-a adresat către

Primăria mun. Chișinău cu cerere privind transmiterea în proprietate privată a

4/5 cotă-parte din terenul pe care este amplasat imobilul, însă a primit un răspuns

negativ pe motiv că lipsește acordul vecinilor (coproprietarilor) imobilului.

Reclamanta susține că, deoarece pârâții de foarte mulți ani nu domiciliază în

imobilul în care dețin cotă-parte, este în imposibilitatea de a coordona cu aceștia

privatizarea lotului aferent casei, situație ce provoacă incomodități în exploatarea

locuinței.

Reclamanta afirmă că potrivit prevederilor legale, dacă dreptul de proprietate

asupra bunurilor imobile aparține mai multor proprietari, cererile de privatizare a

terenului pe care sunt amplasate aceste imobile se depun concomitent de toți

proprietarii și se examinează posibilitatea privatizării. Terenul se atribuie fiecărui

proprietar în dependență de cota-parte din imobil care o deține.

Iancu Ecaterina menționează că în vederea privatizării concomitente a

terenului aferent a întocmit o cerere în adresa lui Grosu Pantelei și Grosu Elena

cu propunerea ca acestea să depună actele necesare în adresa Primăriei pentru

privatizarea lotului, însă până în prezent nu a parvenit nici un răspuns.

Reclamanta solicită obligarea Consiliului mun. Chișinău să emită o decizie

prin care să fie transmis în proprietate privată reclamantei Iancu Ecaterina, 4/5 din

terenul aferent casei de locuit cu suprafața totală de 0,0628 ha aflat în posesiunea

comună, situat pe str. XXXXXX mun. XXXXXX și a stabili variantele posibile

de partajare a terenului aferent casei de locuit cu suprafața totală de 0,0628 ha

aflat în posesiunea comună, situat pe str. XXXXXX mun. XXXXXX conform

cotelor-părți deținute de proprietarii construcției.

La 06 iulie 2015 reclamanta lancu Ecaterina a depus o cerere de concretizare

a pretențiilor, prin care a solicitat stabilirea modului de folosire a terenului aferent

casei de locuit prin atribuirea reclamantei, Iancu Ecaterina în folosință 4/5 din

lotul cu suprafața totală de 0,0628 ha situat pe str. XXXXXX mun. XXXXXX

potrivit cotelor-părți deținute de proprietarii imobilului, iar pârâților Grosu

Pantelei și Grosu Elena 1/5 cotă parte din teren. A considera ilegal și neîntemeiat

refuzul lui Grosu Pentelei și Grosu Elena de a da acordul la privatizarea de către

Iancu Ecaterina a terenului aferent casei de locuit nr. XXXXXX situată pe

2

str. XXXXXX mun. XXXXXX, conform cotelor-părți din imobil și a obliga

Consiliul municipal Chișinău să emită o decizie privind privatizarea de către

Iancu Ecaterina a terenului aferent casei de locuit nr.65 situată pe str. XXXXXX

mun. XXXXXX, conform cotei-părți din imobil, fără acordul coproprietarilor

Grosu Pantelei și Grosu Elena.

La 06 aprilie 2015 Grosu Pantelei și Grosu Elena au depus cerere

reconvențională împotriva Ecaterinei Iancu și Pavlinei Bîlhac, intervenienți

accesorii Consiliul municipal Chișinău, Direcția Generală Arhitectură, Urbanism

și Relații Funciare a Primăriei mun. Chișinău și notarul public Moraru Natalia cu

privire la constatarea nulității contractului de donație din 10 octombrie 2012.

În motivarea cererii reconvenționale reclamanții Grosu Pantelei și Grosu

Elena au indicat că în anul 2002 Bîlhac Pavlina s-a adresat în judecată împotriva

Direcției Locuințe a Primăriei mun. Chișinău cu privire la recunoașterea dreptului

de proprietate asupra spațiului locativ, iar prin hotărârea Judecătoriei Botanica,

mun. Chișinău din 03 ianuarie 2003 a fost recunoscut dreptul de proprietate al

Pavlinei Bîlhac asupra spațiului locativ din casa nr. XXXXXX str. XXXXXX,

mun. XXXXXX.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 05 septembrie 2007 a fost admis

recursul declarat de către Direcția Generală Locativ-Comunală și Amenajare a

Consiliului municipal Chișinău, casată hotărârea Judecătoriei Botanica,

mun. Chișinău din 03 ianuarie 2003 cu restituirea pricinii spre rejudecare în primă

instanță în alt complet de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 22 decembrie 2008

a fost respinsă acțiunea Paulinei Bilhac către Consiliul municipal Chișinău,

intervenient accesoriu Grosu Elena, Inspectoratul Fiscal de Stat Chișinău privind

recunoașterea dreptului de proprietate, hotărârea fiind menținută prin decizia

Curții de Apel Chișinău din 08 aprilie 2009 și decizia Curții Supreme de Justiție

din 08 iulie 2009, iar prin încheierea Curții Supreme de Justiție din

28 martie 2012 s-a respins ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de

către Bîlhac Paulina împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție din

08 iulie 2009 în pricina nominalizată.

Reclamanții au mai precizat că Bîlhac Pavlina a încheiat contractul de

donație la 10 octombrie 2012, când deja exista decizia irevocabilă a Curții

Supreme de Justiție din 08 iulie 2009, menționând că aceasta a participat la toate

ședințele de judecată, în toate instanțele de judecată, cunoscând cu certitudine că

hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 03 ianuarie 2003 a fost casată,

iar acțiunea acesteia privind recunoașterea dreptului de proprietate asupra

spațiului locativ din casa nr. XXXXXX str. XXXXXX, mun. XXXXXX a fost

respinsă.

3

Astfel, consideră că Bîlhac Pavlina la momentul încheierii contractului de

donație la 10 octombrie 2012 a acționat cu rea-credință și contractul încheiat între

Iancu Ecaterina și Bîlhac Pavlina este nul din momentul încheierii.

Solicită Grosu Pantelei și Grosu Elena constatarea nulă a contractului

nr.4352, potrivit căreia a fost donată 4/5 cota-parte ideală din construcția situată

în mun. XXXXXX, str. XXXXXX, cu suprafața la sol de 78,5 m2 cu numărul

cadastral XXXXXX, încheiat la 10 octombrie 2012 între Iancu Ecaterina și

Bîlhac Pavlina.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 07 iunie 2016

cererea inițială a fost respinsă, iar cererea reconvențională a fost admisă și s-a

constatat nulitatea contractului de donație nr. 4352 din 10 octombrie 2012

încheiat între Iancu Ecaterina și Bîlhac Pavlina, autentificat notarial de către

notarul public Moraru Natalia privind transmiterea cu titlul gratuit de către Bîlhac

Pavlina în beneficiul lui Iancu Ecaterina a 4/5 cotă-parte din construcția situată în

mun. XXXXXX, str. XXXXXX, cu suprafața la sol de 78,5 m2 cu numărul

cadastral XXXXXX.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a concluzionat că cerințele invocate în

cererea de chemare în judecată înaintate de Iancu Ecaterina nu se încadrează în

prevederile legii.

Totodată instanța consideră întemeiată cererea reconvențională depusă de

Grosu Pantelei și Grosu Elena împotriva Ecaterinei Iancu și Pavlinei Bîlhac,

intervenienți accesorii Consiliul municipal Chișinău, Direcția Generală

Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare a Primăriei mun. Chișinău și notarul

public Moraru Natalia cu privire la constatarea nulității actului juridic, dat fiind

faptul că la momentul încheierii contractului de donație Bîlhac Pavlina nu era

proprietarul bunului imobil care a făcut obiectul contractului, și nu avea

posibilitatea de a mări din contul patrimoniului său, cu titlu gratuit, patrimoniul

celeilalte părți prin transmiterea bunului imobil și anume 4/5 din construcția

situată mun. XXXXXX, str. XXXXXX, cu suprafața la sol de 78,5 m2 cu numărul

cadastral XXXXXX.

La 25 iunie 2016 Balhîc Pavlina și Iancu Ecaterina au contestat cu apel

hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 07 iunie 2016, solicitând

casarea acestea și pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea inițială să fie

admisă, iar cererea reconvențională să fie respinsă. (f.d.190-191 Vol.I)

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 13 octombrie 2016 nu s-a dat

curs cererii de apel depusă de Iancu Ecaterina și Bîlhac Pavlina, acordându-le un

termen de 7 zile din momentul recepționării încheierii pentru a prezenta apelul

motivat și dovada achitării taxei de stat în sumă de 3729,06 lei fiecare.

La 09 noiembrie 2016 Iancu Ecaterina și Bîlhac Pavlina au depus cerere de

apel motivată împotriva hotărârii Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din

4

07 iunie 2016 și au prezetat dovada achitării taxei de stat. (f.d.219-222;

223-224 Vol. I)

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2017 s-a respins apelul

declarat de către Iancu Ecaterina și Bîlhac Pavlina și s-a menținut hotărârii

Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 07 iunie 2016.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 22 decembrie 2017 Iancu

Ecaterina și Bîlhac Pavlina au contestat-o cu recurs, solicitând admiterea

recursului, casarea integrală a deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2017

și a hotărârii Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 07 iunie 2016 cu emiterea

unei noi hotărâri prin care să fie admisă integral acțiunea inițială, iar cererea

reconvențională să fie respinsă. (f.d.37-41 Vol. I)

În susținerea recursului recurentele invocă că atât instanța de fond cât și

Curtea de Apel au apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de apreciere

a probelor stabilite de art.130 CPC și indică, că instanțele ierarhic inferioare au

dat o apreciere eronată dovezilor administrate, aplicând eronat normele dreptului

material, iar concluziile expuse în hotărâre sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii.

La 06 martie 2018, Grosu Pantelei și Grosu Elena prin intermediul

avocatului, Bria Constantin a depus referință la cererea de recurs depusă de Iancu

Ecaterina și Bîlhac Pavlina împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din

22 iunie 2017 în care menționează că nu sunt de acord cu recursul înaintat de

Iancu Ecaterina și Bîlhac Pavlina și solicită respingerea acestuia ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recurentele, Iancu Ecaterina și Bîlhac

Pavlina s-au conformat prevederilor legale și a declarat recursul împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2017, în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Iancu Ecaterina și Bîlhac

Pavlina în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

că recursul urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care

nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod

5

eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost

judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina

a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate

regulile privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema

drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește

procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea

competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea a altor încălcări

decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în

cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest sens Completul reține, că sarcina instanței de recurs la aceasta

etapă este de a verifica temeiurile recursului și argumentele privind caracterul

ilegal al deciziei atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma

drepturilor garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Completul evidențiază că, în lumina jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în

materie civilă trebuie să corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil,

consfințite de art. 6 din CEDO, în special cu referire la dreptul de acces liber la

justice și la dreptul subsecvent de a fi audiat de о instanta judecatoreasca

(hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra

Greciei din 27 martie 2014).

In acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilitații recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea

unei cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât

condițiile stabilite pentru о cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc

scopul de aplicare și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de

6

administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO

(hotarârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în

funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din

2 octombrie 2014), iar în concepția CEDO, nu se impune motivarea detaliată a

deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra

Armeniei din 19 ianuarie 2010).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Iancu Ecaterina

și Bîlhac Pavlina, este declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziilor

instanței de apel, i-ar alegațiile invocate în recurs nu indică încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei pentru

declararea recursului admisibil.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de către Iancu Ecaterina și Bîlhac

Pavlina, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

D I S P U N E :

Recursul, declarat de către Iancu Ecaterina și Bîlhac Pavlina, se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecători Nicolae Craiu

Dumitru Visternicean

7