3ra-343/18 — anularea dispoziției de încetare a contractului individual de muncă, recunoașterea contractului individual de muncă cu durată determinată ca fiind transformat în contract individual de muncă pe durată nedeterminată, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru perioada absenței forțate de la muncă și repararea prejudiciului moral

Prima instanță, Judecătoria Orhei: V. Cupcea dosarul nr. 3ra-343/18

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău:

M. Guzun, Iu. Cotruță, N. Simciuc

Î N C H E I E R E

04 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță

examinând, fără înștiințarea participanților la proces, chestiunea privind

admisibilitatea recursului declarat de Leunte Andrei,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Leunte Andrei

împotriva Aparatului Președintelui raionului Orhei și Consiliului raional Orhei,

intervenient accesoriu Panfile Pavel, cu privire la anularea dispoziției de încetare a

contractului individual de muncă, recunoașterea contractului individual de muncă cu

durată determinată ca fiind transformat în contract individual de muncă pe durată

nedeterminată, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru perioada absenței

forțate de la muncă și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 03 octombrie 2017, prin care a

fost respins apelul declarat de Leunte Andrei și menținută hotărârea Judecătoriei Orhei

din 01 martie 2017,

c o n s t a t ă

La 23 ianuarie 2017, Leunte Andrei a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Aparatului Președintelui raionului Orhei și Consiliului raional Orhei,

intervenient accesoriu Panfile Pavel, cu privire la anularea dispoziției de încetare a

contractului individual de muncă, recunoașterea contractului individual de muncă cu

durată determinată ca fiind transformat în contract individual de muncă pe durată

nedeterminată, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru perioada absenței

forțate de la muncă și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că prin decizia Consiliului raional

Orhei nr. 4/9.4 din 08 decembrie 2011, cu schimbările și modificările ulterioare, a fost

numit în funcția de șef al ÎMSP Centrul de Sănătate Morozeni, fiind încheiat contractul

individual de muncă nr. 1 din 01 ianuarie 2012 pe o perioadă determinată și anume

până la 01 ianuarie 2017.

Susține Leunte Andrei că la expirarea termenului contractului individual de muncă

nu a fost anunțat despre existența vreunei decizii de încetare a acestuia, astfel încât a

activat până la 02 ianuarie 2017 inclusiv. La 03 ianuarie 2017, la serviciu s-a prezentat

1

vicepreședintele raionului Zghibarță Dorin și Panfile Pavel, care i-au solicitat să predea

ștampilele instituției și să elibereze biroul, pe motiv că nu mai deține funcția de șef al

ÎMSP Centrul de Sănătate Morozeni. La obiecția sa că nu i-a fost prezentată nicio

decizie de încetare a contractului de muncă, i s-a răspuns că o asemenea decizie există.

Ulterior, după ceva timp, a făcut cunoștință cu dispoziția Președintelui raionului Orhei

nr. 587 din 27 decembrie 2016 de încetare a contractului individual de muncă începând

cu 01 ianuarie 2017.

Consideră reclamantul că dispoziția nominalizată este neîntemeiată și pasibilă de a

fi anulată, deoarece contractul individual de muncă nr. 1 din 01 ianuarie 2012 a fost

încetat nu de către angajator, dar de o persoană neîmputernicită, o decizie a

angajatorului de încetare a raporturilor de muncă neexistând. De asemenea, după

expirarea termenului contractului a continuat să lucreze două zile, contractul devenind

deja pe durată nedeterminată.

Solicită Leunte Andrei anularea ca fiind ilegală a dispoziției nr. 587 din 27

decembrie 2016 „Cu privire la încetarea contractului individual de muncă”, emisă de

Președintele raionului Orhei, Tudor Golub; recunoașterea faptului că contractul

individual de muncă nr. 1 din 01 ianuarie 2012 s-a transformat în contract individual de

muncă pe durată nedeterminată; restabilirea în funcția de șef al ÎMSP Centrul de

Sănătate Morozeni; încasarea salariului pentru perioada lipsei forțate de la muncă și

anume, începând cu 01 ianuarie 2017 și până la data pronunțării hotărârii judecătorești

și repararea prejudiciului moral în sumă de 92 000 de lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 01 martie 2017, acțiunea a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03 octombrie 2017, a fost respins apelul

declarat de Leunte Andrei și menținută hotărârea Judecătoriei Orhei din 01 martie

2017.

Instanțele de judecată au conchis că dispoziția de încetare a contractului a fost

emisă cu respectarea prevederilor legii, or, temeiul de încetare a contractului individual

de muncă a constituit expirarea termenului prevăzut de cinci ani. Instanțele ierarhic

inferioare nu au reținut ca fiind întemeiat argumentul invocat de Leunte Andrei precum

că nu i-a fost adusă la cunoștință dispoziția nr. 587 din 27 decembrie 2016 la termenul

de expirare a duratei determinate, contractul fiind astfel prelungit pentru perioadă

nedeterminată, deoarece la 29 decembrie 2016 a fost întocmit actul de predare-primire

a documentelor în vederea predării persoanei numite în funcție de interimat, care a fost

semnat inclusiv de către reclamantul Leunte Andrei și șeful interimar Panfile Pavel. De

asemenea, instanțele au considerat că faptul semnării de către Leunte Andrei la 02

ianuarie 2017 a documentelor medicale în calitate de medic-șef al IMSP Centrul de

Sănătate Morozeni, nu atestă prelungirea contractului individual de muncă, or, Leunte

Andrei nu a prezentat probe în vederea confirmării faptului că dânsul a avut

împuterniciri de a semna așa documente.

Instanțele de judecată au considerat neîntemeiat și argumentul reclamantului

precum că dispoziția de încetare a contractului individual de muncă a fost semnată de o

persoană neîmputernicită, deoarece prin decizia Consiliului raional Orhei nr. 8/7 din 23

decembrie 2016, a fost împuternicit președintele raionului Tudor Golub de a desemna

în funcția de șefi interimari, pe o perioadă determinată de timp, până la desfășurarea

2

concursului pentru ocuparea funcțiilor vacante, conducătorii IMSP Centre de Sănătate,

ale căror contracte individuale de muncă încetează la 01 ianuarie 2017.

La 28 decembrie 2017, Leunte Andrei a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel

Chișinău din 03 octombrie 2017 și a hotărârii Judecătoriei Orhei din 01 martie 2017, cu

pronunțarea unei hotărâri noi de admitere integrală a acțiunii.

În susținerea recursului, recurentul a invocat că instanța de apel nu a aplicat legea

care trebuia să fie aplicată.

La 07 martie 2018, Leunte Andrei a depus recurs suplimentar, indicând că

dispoziția de eliberare din funcție a fost emisă de către o persoană neîmputernicită și

anume, președintele raionului Orhei, fapt ce servește drept temei de anulare a acesteia.

Menționează recurentul că instanța de apel a examinat cauza în absența

intervenientului accesoriu Panfile Pavel, care nu a fost citat legal pentru ședința Curții

de Apel Chișinău din 03 octombrie 2017.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia Curții de Apel Chișinău din 03

octombrie 2017 redactată integral, a fost expediată în adresa lui Leunte Andrei la 16

noiembrie 2017, potrivit scrisorii de însoțire nr. 16201-3 (f.d. 88) și a fost recepționată

la 22 noiembrie 2017 (f.d. 93).

În circumstanțele relevate, recursul declarat de Leunte Andrei la 28 decembrie

2017, se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege.

La 19 februarie 2018, în adresa Aparatului Președintelui raionului Orhei,

Consiliului raional Orhei și Panfile Pavel a fost expediată copia recursului inițial și la

14 martie 2018, copia celui suplimentar declarat de Leunte Andrei, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii referinței.

Intimații nu și-au valorificat dreptul respectiv și nu au depus referință.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul declarat de Leunte Andrei este inadmisibil, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin.

(2), (3) și (4).

Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

3

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Leunte Andrei nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC.

Or, argumentele invocate în recurs sunt similare celor indicate în cererea de

chemare în judecată și în cererea de apel, în privința cărora s-au expus instanțele

ierarhic inferioare. Astfel, acestea se referă la dezacordul recurentului cu soluția

pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu relevă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respinse.

Nu poate fi reținut, ca temei al admisibilității recursului, argumentul recurentului

Leunte Andrei precum că intervenientul accesoriu Panfile Pavel nu a fost citat legal

pentru ședința instanței de apel din 03 octombrie 2017, deoarece materialele cauzei

denotă contrariul, Panfile Pavel fiind înștiințat despre data, ora și locul ședinței, fapt

confirmat prin semnătura acestuia pe avizul de recepție. Mai mult ca atât, potrivit

procesului-verbal, intervenientul accesoriu s-a prezentat în ședința de judecată din 03

octombrie 2017 și respectiv, a participat la examinarea apelului, fiind prezent la

pronunțarea dispozitivului deciziei recurate.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din CPC

are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și de drept

procedural, verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu și temeinicia în

fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să

dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c.

Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele

recursului invocate în speță sunt similare celor indicate în procesul judecării cauzei,

asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat deja în modul corespunzător.

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Leunte Andrei ca inadmisibil.

4

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) și (2), art.

433 lit. a) și art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de Leunte Andrei se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță

5