2r-214/18 — recunoasterea nulitătii partiale a contractului de vânzare-cumpărare în partea stabilirii pretului si repararea prejudiciului cauzat
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- recunoasterea nulitătii partiale a contractului de vânzare-cumpărare în partea stabilirii pretului si repararea prejudiciului cauzat
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2r-214/18 — recunoasterea nulitătii partiale a contractului de vânzare-cumpărare în partea stabilirii pretului si repararea prejudiciului cauzat (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
dosarul nr. 2r-214/18
prima instanță: Judecătoria Drochia (sediul Glodeni)
Judecător: V. Nogai
instanța de apel: Curtea de Apel Bălți
Judecători: A. Corcenco, D. Corolevschi, D. Stănilă
D E C I Z I E
04 aprilie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova,
Judecători Nicolae Craiu, Dumitru Visternicean
examinând recursul declarat de Lupușor Vera, împotriva încheierii Curții de
Apel Bălți din 24 ianuarie 2018,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Lupușor Vasile
împotriva lui Lupușor Gheorghe, Barbacari Ghenadie și Barbacari Rodica cu privire
la recunoașterea nulității parțiale a contractului de vânzare-cumpărare în partea
stabilirii prețului și repararea prejudiciului cauzat,
c o n s t a t ă :
La 02 ianuarie 2017, Lupușor Vasile prin intermediul reprezentantului,
avocatul Stănilă Andrei a depus cererea de chemare în judecată împotriva lui
Lupușor Gheorghe, Barbacari Ghenadie și Barbacari Rodica cu privire la
recunoașterea nulității parțiale a contractului de vânzare-cumpărare în partea
stabilirii prețului și repararea prejudiciului cauzat. (f.d. 3-8)
Ulterior, la 13 octombrie 2017, Lupușor Vasile prin cererea de concretizare a
cerințelor a solicitat, recunoașterea nulității pct.4 din contractul de vânzare-
cumpărare nr. 325 din 13 martie 2013, încheiat între Lupușor Gheorghe, Barbacari
Ghenadie și Barbacari Rodica în partea stabilirii prețului contractului, constatarea
valabilității prețului real a contractului de vânzare-cumpărare nr. 325 din
13 martie 2013 în sumă de 6 0000 euro, încasarea de la Lupușor Vera a prejudiciului
material în sumă de 3 375 euro și compensarea cheltuielilor de judecată. (f.d. 95-
100)
1
Prin hotărârea Judecătoriei Drochia (sediul Glodeni) din 20 noiembrie 2017,
cererea de chemare în judecată depusă de Lupușor Vasile a fost admisă integral.
(f.d. 124, 146-152)
La 19 decembrie 2017, Lupușor Vera a depus apel împotriva hotărârii primei
instanțe, invocând dezacordul cu hotărârea pronunțată. Concomitent, a solicitat
scutirea parțială de la plata taxei de stat în temeiul art. 85 alin. (4), invocând situația
financiară precară. (f.d. 132-136)
Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 24 ianuarie 2018, s-a respins cererea
Verei Lupușor privind scutirea parțială de la plata taxei de stat, nu s-a dat curs
cererii de apel, fiindu-i acordat apelantei termen până la 15 februarie 2018 ora 09.00
pentru anexarea dovezii de plată a taxei de stat restante în mărime de 1 364,31 lei și
s-a explicat că în cazul în care în termenul stabilit dovada de plată a taxei de stat
restante nu va fi prezentată, cererea de apel nu va fi considerată depusă și împreună
cu toate documentele anexate va fi restituită. Totodată, instanța de apel a numit
ședința de judecată pentru 15 februarie 2018 ora 09.00. (f.d. 158-160)
La 31 octombrie 2017, Lupușor Vera a declarat recurs împotriva încheierii
instanței de apel din 24 ianuarie 2018, solicitând admiterea acestuia, casarea
încheierii și emiterea unei decizii prin care cererea privind scutirea de la plata taxei
de stat pentru depunerea cererii de apel să fie admisă.
În motivarea cererii de recurs a invocat dezacordul cu încheierea contestată,
pe motiv că instanța de apel nu a ținut cont de circumstanțele invocate și probele
prezentate în susținerea demersului.
La fel, susține că instanța de apel a ignorat faptul că la materialele cauzei sunt
probe care demonstrează situația materială precară a apelantei și imposibilitate
achitării taxei de stat.
Consideră, că prin încheierea instanței de apel din 24 ianuarie 2018 i-a fost
încălcat dreptul constituțional, accesul liber la justiție.
În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva
încheierii este de 15 zile de la data comunicării încheierii.
Astfel, având în vedere că copia încheierii Curții de Apel Bălți din
24 ianuarie 2018 a fost recepționată de Lupușor Vera la 05 februarie 2018 (f.d. 162),
recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul la
12 februarie 2018, în termen.
În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se
examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului și
a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea
părților.
Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și care
urmează a fi respins cu menținerea încheierii instanței de apel din considerentele ce
urmează.
2
În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanța de recurs, după ce examinează
recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să mențină
încheierea.
După cum se constată la caz, la 19 decembrie 2017, odată cu depunerea
apelului împotriva hotărârii Judecătoriei Drochia (sediul Glodeni) din 20 noiembrie
2017, Lupușor Vera, a solicitat scutirea parțială de la plata taxei de stat în temeiul
art. 85 alin. (4), invocând starea materială precară. (f.d. 132-136) La înaintarea
prezentei cereri apelanta a anexat ordin de încasarea a numerarului în sumă de
200 lei. (f.d. 142)
Drept urmare, prin încheierea Curții de Apel Bălți din 24 ianuarie 2018,
instanța de apel a respins cererea cu privire la scutirea parțială de la plata taxei de
stat pentru depunerea apelului și nu a dat curs cererii de apel declarat de Lupușor
Vera fiindu-i acordat termen până la 15 februarie 2018 ora 09.00 pentru anexarea
dovezii de plată a taxei de stat restante în mărime de 1 364,31 lei și a explicat că în
cazul în care în termenul stabilit nu v-a prezenta dovada de plată a taxei de stat,
cererea de apel nu va fi considerată depusă și împreună cu toate documentele
anexate va fi restituită. Totodată, instanța de apel a numit ședința de judecată pentru
15 februarie 2018 ora 09.00. (f.d. 158-160)
La adoptarea acestei soluții, instanța de apel și-a fundamentat concluziile pe
dispozițiile art. 368 alin. (1) CPC, care statuează expres că dacă cererea de apel nu
întrunește condițiile prevăzute la art. 364 și art. 365 și dacă cererea este depusă fără
plata taxei de stat, instanța de apel dispune printr-o încheiere să nu se dea curs
cererii, acordând apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor.
În conformitate cu art. art. 364 alin. (1), 365 alin. (4) CPC, cererea de apel se
depune în scris la instanța judecătorească a cărei hotărâre se atacă, cu plata taxei de
stat în cazul în care apelul se impune cu taxă, în condițiile legii. La cererea de apel
se anexează dovada de plată a taxei de stat dacă apelul se impune cu taxa.
Conform art. 84 CPC, se impune cu taxă de stat fiecare cerere de chemare în
judecată (inițială și reconvențională), cererea intervenientului principal, cererea
vizând pricinile cu procedură specială, cererea de eliberare a ordonanței
judecătorești, cererea de declarare a insolvabilității, cererea de eliberare a titlului
executoriu privind executarea hotărârilor arbitrale, cererea de apel, cererea de
recurs, precum și cererea de eliberare a copiilor (duplicatelor) de pe actele
judecătorești.
În conformitate cu art. 3 alin. (1) lit. j) din Legea taxei de stat nr. 1216 din
03 decembrie 1992, pentru cererile de apel împotriva hotărârilor instanțelor
judecătorești se achită 75 % din taxa ce urmează a fi plătită la depunerea cererii de
chemare în judecată sau altei cereri, iar în cazul litigiilor cu caracter patrimonial –
75 % din taxa calculată din suma contestată.
3
Iar, dispozițiile art. 85 alin (4) CPC acordă dreptul judecătorului (instanței de
judecată), să scutească persoana fizică sau juridică, în funcție de situația materială și
de probele prezentate în acest sens, de plata taxei de stat sau de plata unei părți a ei.
În speță, instanța de recurs precizează că apelanta, având obligația de a achita
taxa de stat la depunerea cererii de apel în sumă de 1564,31 lei, fapt reținut și de
instanța de apel, a anexat ordin de încasare a numerarului nr.7RRA-E1000 din
19 decembrie 2017 în sumă de 200 lei ( f.d.142), solicitînd, scutirea parțială de la
plata taxei de stat.
Prin prisma normei enunțate, instanța de recurs, statuează că concluzia
instanței de apel, în sensul expus prin încheierea din 24 ianuarie 2018, este
întemeiată și justificată, deoarece apelanta Lupușor Vera nu a prezentat probe
incontestabile care ar confirma imposibilitatea achitării integrale taxei de stat la
depunerea cererii de apel, în mărime de 1564,31 lei.
Astfel, instanța de recurs relevă că, înscrisul prezentat de apelanta, copia
legitimației nr.157442 di 27 aprilie 2010 nu constituie temei pentru scutirea parțială
de la plata taxei de stat, deoarece scutirea de la plata taxei de stat se dispune în baza
unor probe pertinente, însă înscrisul prezentat nu indică nemijlocit asupra situației
materiale, care să reflecte situația precară la moment a solicitantului și
imposibilitatea achitării parțiale a taxei de stat.
De altfel, și argumentele invocate în recurs precum că, situația financiară
precară face imposibilă achitarea taxei de stat la depunerea cererii de apel, nu poate
fi reținut de instanța de recurs, deoarece în confirmarea acestei susțineri apelanta nu
a prezentat probe concludente și pertinente care ar demonstra situația materială
precară și care ar permite aplicarea prevederilor art. 85 alin. (4) CPC.
În acest context Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a menționa și faptul că în situația
din speță, prin concluzia instanței de apel de a nu da curs cererii de apel, nu se
încalcă dreptul recurentei privind liberul acces la justiție, prevăzut atât de legislația
internă cât și de internațională. Or, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, prin
practica sa constantă de nenumărate ori a precizat faptul că dreptul de acces la un
tribunal nu este un drept absolut (cauza Golder v. the United Kingdom §-36 din
21 februarie 1975), ci unul care poate implica anumite limitări din partea statelor
contractante, în funcție de nevoile și resursele comunității și ale indivizilor
(Ashimgdane vs United Kingdom 28 mai 1985). Însă limitările sunt în concordanță
cu art. 6 § 1 CEDO, decât dacă acestea urmăresc un scop legitim și există un raport
rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit. (cauza
Bellet vs France §-31, Garcia Manibardo vs Spain §-44).
Astfel, la caz Colegiul reține că în situația din speță limitările instituite de
legiuitor privind necesitatea achitării taxei de stat la depunerea cererii de apel
corespunde cerințelor prevăzute de art. 6 § 1 CEDO privind dreptul de acces la un
tribunal și corespunde cerințelor instituite de CEDO prin jurisprudența sa: cerința
4
privind scopul legitim al limitării – este îndeplinită, având în vedere că întindere
acestor taxe este stabilită sub forma unui procent din valoarea aflată în litigiu și fiind
instituit un plafon maxim de care nu poate trece mărimea taxei de stat chiar dacă
valoarea acțiunii este mai mare, iar CtEDO a confirmat că aceste taxe privesc buna
administrare a justiției și vizează atât descurajarea justițiabililor în formularea unor
cereri, abuzive cât și asigurarea de fonduri pentru funcționarea justiției.( cauza
Weissman și alții împotriva României §-35, Tolstoy Miloslavsky v. the United
Kingdom §-61 ) și raportul rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și
scopul urmărit, pentru a stabili dacă este respectat acest raport rezonabil între
impunerea plății taxei de stat la depunerea cererii de chemare în judecată și scopul
legitim urmărit privind buna administrare a justiției, descurajarea justițiabililor în
formularea unor cererii, abuzive cât și asigurarea de fonduri pentru funcționarea
justiției urmează să cercetăm următorii factori și anume - cuantumul sumei ce
trebuie plătit de reclamanți raportat la veniturile sale.
În consecința, se va remarca și faptul că cuantumul taxei de stat, stabilit spre
achitare de apelant la depunerea cererii de apel, nu depășește limitele stabilite de
lege.
Față de cele ce preced, se constată că toate criticile formulate în recurs sunt
nejustificate, iar ca urmare Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi respins cu
menținerea încheierii Curții de Apel Bălți din 24 ianuarie 2018.
În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
d e c i d e :
Se respinge recursul declarat de Lupușor Vera.
Se menține încheierea Curții de Apel Bălți din 24 ianuarie 2018, în cauza
civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Lupușor Vasile împotriva lui
Lupușor Gheorghe, Barbacari Ghenadie și Barbacari Rodica cu privire la
recunoașterea nulității parțiale a contractului de vânzare-cumpărare în partea
stabilirii prețului și repararea prejudiciului cauzat.
Decizia este irevocabilă.
Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova
Judecători Nicolae Craiu
Dumitru Visternicean
5