2ri-125/18 — validarea popririi prin încasarea sumei

2ri-125/18 — validarea popririi prin încasarea sumei (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Prima instanță: M. Moraru dosarul nr. 2ri-125/18

D E C I Z I E

21 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

În componență:

Președintele ședinței, judecătorul – Oleg Sternioală

Judecătorii – Iurie Bejenaru, Mariana Pitic,

Nicolae Craiu, Valeriu Doagă,

examinând recursul declarat de Liuba Cozmulici și Gheorghe Cozmulici împotriva

hotărârii Curții de Apel Chișinău din 18 decembrie 2017,

adoptată în cauza civilă intentată la cererea depusă de lichidatorul întreprinderii

municipale de gestionare a fondului locativ nr. 21 din Chișinău, în procedura

falimentului, administratorul autorizat Igor Sacaliuc împotriva Liubei Cozmulici și

Gheorghe Cozmulici cu privire la validarea popririi și încasarea datoriei în sumă de

1272,46 de lei,

c o n s t a t ă

La 06 februarie 2017, societatea pe acțiuni „Termoelectrica” a depus cerere

introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate față de întreprinderea

municipală de gestionare a fondului locativ nr. 21 din Chișinău (denumirea prescurtată

ÎMGFL nr. 21).

Curtea de Apel Chișinău, prin încheierea din 14 februarie 2017, a admis spre

examinarea cererea introductivă depusă de SA „Termoelectrica”, a aplicat măsuri de

asigurare în vederea prevenirii modificării stării bunurilor debitorului în perioada de

până la intentarea procedurii de insolvabilitate și a desemnat în calitate de administrator

provizoriu al ÎMGFL nr. 21, administratorul autorizat Igor Purcel.

Curtea de Apel Chișinău, prin hotărârea din 03 aprilie 2017, a admis cererea

introductivă a creditorului SA „Termoelectrica”; a constatat insolvabilitatea debitorului

ÎMGFL nr. 21 și a inițiat procedura de insolvabilitate față de ÎMGFL nr.21, desemnând

în funcția de administrator al procesului de insolvabilitate, administratorul autorizat Igor

Purcel.

Curtea de Apel Chișinău, prin încheierea din 07 iulie 2017, a confirmat hotărârea

adunării creditorilor ÎMGFL nr. 21 din 07 iunie 2017; a dispus trecerea la procedura de

faliment în vederea lichidării patrimoniului debitorului ÎMGFL nr. 21 și distribuirii

produsului rezultat, cu dizolvarea debitorului, desemnând în funcția de lichidator

administratorul autorizat Igor Sacaliuc.

La 13 septembrie 2017, lichidatorul ÎMGFL nr. 21, administratorul autorizat Igor

Sacaliuc a depus cerere cu privire la validarea popririi instituită față de Liuba Cozmulici

și Gheorghe Cozmulici prin somația din 07 septembrie 2017, solicitând validarea

1

popririi în sumă de 1 272,46 de lei, cu încasarea acesteia în mod solidar de la Liuba

Cozmulici și Gheorghe Cozmulici în beneficiul ÎMGFL nr. 21 (f.d. 2-4).

În motivarea cererii de validare a popririi, lichidatorul a menționat că, terții popriți

Liuba Cozmulici și Gheorghe Cozmulici sunt proprietarii apartamentuluiXXXXX.

Astfel, în baza contului personal deschis la ÎMGFL nr.21 pe numele Liubei Cozmulici și

Gheorghe Cozmulici, prima le-a prestat servicii locativ-comunale, iar ultimii au acceptat

prestarea și au beneficiat de servicii comunale în volum deplin, fără întreruperi. Însă,

conform informației privind situația despre achitarea serviciilor comunale (deservire

bloc locativ, transportare deșeuri, deservire echipament tehnic, radio, antena TV și

energie electrică scară), cu situația la 01 iulie 2017, Liuba Cozmulici și Gheorghe

Cozmulici au acumulat o datorie în mărime de 1272,46 lei la plata serviciilor locativ-

comunale prestate.

Curtea de Apel Chișinău, prin hotărârea din 18 decembrie 2017 (f.d. 22, 23-25

recto-verso), a admis cererea de validare a popririi înaintată de lichidatorul ÎMGFL

nr.21, în procedura falimentului, administratorul autorizat Igor Sacaliuc; a validat

poprirea și a încasat de la terții popriți Liuba Cozmulici și Gheorghe Cozmulici în

beneficiul ÎMGFL nr. 21 datoria în mărime de 1 272,46 de lei.

În consolidarea soluției adoptate, instanța de insolvabilitate a invocat prevederile

art. 9 alin. (1), 512 alin. (1), 513 alin. (1), 514 și 572 din Codul civil, art. 10, 11, 126 din

Legea insolvabilității, art. 25 alin. (1)-(5) din Legea serviciilor publice de gospodărie

comunală, art. 37 alin. (3), 51 alin. (4) din Legea nr. 75 din 30 aprilie 2015 cu privire la

locuințe, pct. 17 și 18 din Regulamentul cu privire la modul de prestare și achitare a

serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea

apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la /reconectării la sistemele de

încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19

februarie 2002.

Referitor la circumstanțele cauzei, instanța inferioară a conchis că, suportul

probator administrat și cercetat atestă cu certitudine faptul că Liuba Cozmulici și

Gheorghe Cozmulici nu și-au executat obligațiile pecuniare față de ÎMGFL nr. 21 în

sumă totală de 1 272,46 de lei, circumstanță care certifică temeinicia cererii de validare

a popririi.

La 12 februarie 2018, Liuba Cozmulici și Gheorghe Cozmulici au declarat recurs

împotriva hotărârii Curții de Apel Chișinău din 18 decembrie 2017, solicitând admiterea

recursului, casarea hotărârii instanței de insolvabilitate, cu pronunțarea unei noi hotărâri

de respingere a cererii de validare a popririi și desființarea popririi (f.d. 29-30).

În motivarea recursului invocă faptul că, instanța de insolvabilitate a încălcat și

aplicat eronat normele de drept procedural, precum și nu a elucidat toate circumstanțele

importante pentru soluționarea justă a cauzei.

În acest sens, recurenții menționează că, instanța inferioară eronat a conchis

existența datoriei la plata serviciilor comunale, deoarece au achitat plata pentru

serviciile comunale conform ordinelor de încasare a numerarului eliberate de

INFOCOM. Mai mult decât atât, la caz nu este clar din neachitarea cărui serviciu s-a

format datoria, deoarece serviciul radio și antena TV nu sunt prestate mai mult de 15

ani.

La fel, relevă că, suma popririi înființată prin somația lichidatorului este mai mică

decât suma indicată în cererea de validare a popririi și cu titlu de consecință încasată de

instanța de insolvabilitate.

2

Susțin recurenții că, este incert de ce datoria a fost încasată doar de la Liuba

Cozmulici și Gheorghe Cozmulici, or, în acest apartament locuiesc și alte persoane –

Eugeniu Cozmulici și Carolina Mocanu, care la fel au beneficiat de presupusele servicii

comunale prestate de debitorul insolvabil.

Ab initio, Colegiul decelează că, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (4) din

Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, procesul de insolvabilitate se desfășoară

în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă și cu cele ale prezentei legi.

Dispozițiile articolului 356 din Codul de procedură civilă statuează că, cererea de

declarare a insolvabilității se judecă în instanță conform normelor generale din prezentul

cod, cu excepțiile și completările stabilite de legislația insolvabilității.

Conform prevederilor art. 8 alin.(1) și (3) din Legea insolvabilității, hotărârile și

încheierile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile

calendaristice din data pronunțării și numai în cazurile prevăzute expres de prezenta

lege. Recursul va fi judecat în termen de 60 de zile de la înregistrarea dosarului în

instanța de recurs, în modul prevăzut de Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 111 alin. (3) din Codul de procedură civilă, termenul de

procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei

calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii

evenimentului ori momentului care a condiționat începutul lui.

Coroborând dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea insolvabilității cu art. 111 alin.(3)

din Codul de procedură civilă și regulile de declarare a recursului consemnate în

Capitolului XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs consideră că, în

speță, termenul de demarare a căii de atac începe să curgă în ziua imediat următoare

datei comunicării încheierii judecătorești.

Prin urmare, Colegiul consideră că, în speță, calea de atac în ordine de recurs a fost

demarată în interiorul termenului legal, deoarece din materialele cauzei nu poate fi

stabilit momentul comunicării actului de dispoziție recurat, însă, acesta a fost expediat

participanților la proces prin scrisoarea de comunicare a actului de procedură cu

numărul de ieșire 137 din 27 decembrie 2017 (f.d. 26), iar cererea de recurs a fost

depusă la 12 februarie 2018, fapt confirmat prin amprenta sigiliului aplicată pe prima

filă a cererii de recurs (f.d. 29).

În conformitate cu dispozițiile art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii

atacate, fără a administra noi dovezi.

Articolul 444 din Codul de procedură civilă consemnează că, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, completul specializat pentru examinarea litigiilor ce

țin de aplicarea Legii insolvabilității din cadrul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

declarat de Liuba Cozmulici și Gheorghe Cozmulici urmează a fi admis, casată

hotărârea Curții de Apel Chișinău din 18 decembrie 2017, cu trimiterea cauzei spre

rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, din motivele expuse infra.

Conform art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, instanța, după ce

judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de

apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs;

3

Materialele cauzei atestă că, prin încheierea din 07 iulie 2017 Curtea de Apel

Chișinău a confirmat hotărârea adunării creditorilor ÎMGFL nr. 21 din 07 iunie 2017; a

dispus trecerea la procedura de faliment în vederea lichidării patrimoniului debitorului

ÎMGFL nr. 21 și distribuirii produsului rezultat, cu dizolvarea debitorului, desemnând în

funcția de lichidator administratorul autorizat Igor Sacaliuc.

Succesiv, prin somația cu numărul de ieșire 307 din 03 august 2017, lichidatorul

ÎMGFL nr. 21, administratorul autorizat Igor Sacaliuc a înființat poprirea față de Liuba

Cozmulici și Gheorghe Cozmulici, comunicându-le obligația de a achita la contul de

acumulare a ÎMGFL nr. 21 suma datorată la serviciile locativ-comunale, care în aprilie

2017 constituie 1 195,16 lei, în termen de 5 zile de la data comunicării popririi.

La 13 septembrie 2017, lichidatorul ÎMGFL nr. 21, administratorul autorizat Igor

Sacaliuc a depus cerere cu privire la validarea popririi înființată față de Liuba Cozmulici

și Gheorghe Cozmulici prin somația din 07 septembrie 2017, solicitând validarea

popririi în sumă de 1 272,46 de lei, cu încasarea acesteia în mod solidar de la Liuba

Cozmulici și Gheorghe Cozmulici în beneficiul ÎMGFL nr. 21 (f.d. 2-4).

Curtea de Apel Chișinău, prin hotărârea din 18 decembrie 2017 (f.d. 22, 23-25

recto-verso), a admis cererea de validare a popririi înaintată de lichidatorul ÎMGFL

nr.21, în procedura falimentului, administratorul autorizat Igor Sacaliuc; a validat

poprirea și a încasat de la terții popriți Liuba Cozmulici și Gheorghe Cozmulici în

beneficiul ÎMGFL nr. 21 datoria în mărime de 1 272,46 de lei.

Verificând legalitatea actului de dispoziție recurat, prin prisma argumentelor

expuse în cererea de recurs, completul specializat pentru examinarea litigiilor ce țin de

aplicarea Legii insolvabilității din cadrul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că acesta a fost emis cu

încălcarea normelor de drept material ce guvernează raportul juridic litigios, precum și

cu neelucidarea multiaspectuală a circumstanțelor cauzei.

În debutul analizei legalității și temeiniciei hotărârii instanței de insolvabilitate,

Colegiul considera necesar de a evidenția faptul că speța dedusă judecății este

guvernată de prevederile art. 126 din Legea insolvabilității.

Astfel, conform alin. (1) al acestui articol, sunt supuse urmăririi silite prin poprire

mijloacele bănești în numerar și fără numerar, în monedă națională și în valută străină,

titlurile de valoare, alte bunuri mobile incorporale care sînt datorate debitorului ori sunt

deținute în numele său de un terț sau pe care acesta din urma i le va datora în viitor în

temeiul unor raporturi juridice existente. De asemenea, pot fi poprite bunurile mobile

corporale ale debitorului deținute de un terț în numele lui și creanța cu termen ori sub

condiție. În acest caz, poprirea nu va putea fi executată decît după ajungerea la termen

ori de la data îndeplinirii condiției.

Alineatul (2) al aceluiași articol consemnează că, poprirea se înființează prin

somație a administratorului insolvabilității/lichidatorului și se comunică terțului

menționat la alin. (1) împreună cu o copie certificată de pe hotărîrea de intentare a

procedurii de insolvabilitate/faliment asupra debitorului.

Aderent, alin. (3) prescrie că, prin somație se va pune în vedere terțului, care

devine, potrivit alin. (1), terț poprit, interdicția de a plăti fără acordul administratorului

insolvabilității/ lichidatorului sumele de bani sau de a transmite bunurile mobile pe care

le datorează debitorului ori pe care i le va datora, declarîndu-le indisponibilizate. De la

data comunicării somației de înființare a popririi și pînă la achitarea integrală a

obligațiilor, inclusiv pe perioada suspendării urmăririi silite prin poprire, terțul poprit nu

4

va face nicio altă plată sau operațiune care ar putea diminua bunurile indisponibilizate.

Orice operațiune efectuată cu aceste sume sau bunuri după data comunicării somației de

înființare a popririi este nulă. Cînd se popresc sume cu scadențe succesive,

indisponibilizarea se întinde nu numai asupra sumelor ajunse la scadență, ci și asupra

celor exigibile în viitor. Indisponibilizarea se întinde și asupra fructelor civile ale

creanței poprite, și asupra oricăror alte accesorii născute chiar după înființarea popririi.

Conform alin. (9) și (11), dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin

pentru efectuarea popririi, administratorul insolvabilității/lichidatorul, în cel mult o lună

de la data la care terțul poprit trebuia să consemneze ori să plătească suma datorată,

poate sesiza instanța de insolvabilitate în vederea validării popririi. Dacă din probele

administrate rezultă că terțul poprit îi datorează sume de bani debitorului, instanța de

insolvabilitate va adopta o hotărîre de validare a popririi, prin care va încasa de la terțul

poprit suma datorată debitorului, iar în caz contrar, va decide desființarea popririi.

Poprirea înființată asupra unei creanțe cu termen sau sub condiție poate fi validată, dar

hotărîrea nu poate fi executată decît după ajungerea creanței la termen sau la data

îndeplinirii condiției, după caz. Dacă sumele sînt datorate periodic, poprirea se

validează atît pentru sumele ajunse la scadență, cît și pentru cele care vor fi scadente, în

ultimul caz validarea producându-și efectele numai la data cînd sumele devin scadente.

Așadar, sensul autentic al dispoziției art. 126 din Legea insolvabilității, determinat

din perspectiva interpretării logico-gramaticale și sistemice a textului legal, denotă

faptul că poprirea este o procedură în care debitorul poate urmări sumele de bani sau

bunurile ce-i sunt datorate sau deținute de o terță persoană. Deci, urmăririi silite prin

poprire sunt supuse mijloacele bănești care sunt datorate debitorului în temeiul unor

raporturi juridice existente.

Prin urmare, poprirea urmează a fi probată în condițiile prevăzute unei proceduri

contencioase în cadrul căreia debitorul insolvabil trebuie să facă dovada existenței

creanței pe care o are împotriva terțului poprit, deoarece poprirea în sine are drept scop

valorificarea masei debitoare întru onorarea obligațiilor de plată.

Astfel, debitorul insolvabil urmează să demonstreze faptul că pretinsa creanță

întrunește trei condiții cumulative, să fie certă, adică fermă și să nu trezească dubii;

lichidă – să fie într-un cuantum determinat; și exigibilă, adică ajunsă la scadență.

În această ordine de idei, ținând cont de specificul obiectului acțiunii în cauză și

analizând memoriul conținut în hotărârea instanței de insolvabilitate în coraport cu

suportul probator prezent la materialele cauzei, Colegiul ajunge la concluzia că instanța

de insolvabilitate nu a elucidat circumstanțele importante ale cauzei, iar aprecierea dată

probelor fiind una arbitrară.

La caz, este notabil că, în urma studierii procesului-verbal al ședinței de judecată

din 18 decembrie 2017 (f.d. 20-21) în cadrul căreia s-a examinat cererea lichidatorului

ÎMGFL nr. 21, în procedura falimentului, administratorul autorizat Igor Sacaliuc cu

privire la validarea popririi înființată față de Liuba Cozmulici și Gheorghe Cozmulici,

se constată faptul că instanța de insolvabilitate nu a supus cercetării și verificării în

cadrul cercetării judecătorești suportul probator prezent la dosar.

Or, nu poate fi acceptată simpla consemnare a fazei procesuale în procesul-verbal

al ședinței de judecată fără a supune înscrisurile unei cercetări prin citirea acestora în

ședință de judecată, prezentarea acestora participanților la proces și reprezentanților, cu

consemnarea acestui act de procedură în procesul-verbal al ședinței de judecată. La caz,

articolul 274 din Codul de procedură civilă stabilește exhaustiv în alin. (2) lit. i) că, în

5

procesul-verbal al ședinței se indică faptul că s-a dat citire înscrisurilor, datele

examinării la fața locului a probelor materiale, că s-au ascultat și vizionat înregistrările

audio-video.

Prin urmare, instanța de recurs apreciază ca fiind lipsită de substanță constatarea

instanței de insolvabilitate precum că „… din actele contabile a ÎMGFL nr. 21 se

atestă existența datoriei Liubei Cozmulici și Gheorghe Cozmulici față de ÎMGFL nr.21

în valoare de 1 272, 46 lei ... și că probele invocate supra atestă cu certitudine faptul că

Liuba Cozmulici și Gheorghe Cozmulici nu și-au executat obligațiile pecuniare față de

ÎMGFL nr. 21, fapt ce confirmă temeinicia cererii de validare a popririi ...”.

Colegiul vădește că, instanța de insolvabilitate nu se poate expune asupra

existenței datoriei terților popriți Liuba Cozmulici și Gheorghe Cozmulici față de

ÎMGFL nr. 21 în valoare de 1 272, 46 lei, fără a cerceta probe pertinente și concludente

administrate de lichidatorul debitorului insolvabil, ce ar confirma această datorie și

faptul că ea este certă, lichidă și exigibilă.

Instanța de recurs opinează că, prin prisma principiului nemijlocirii și oralității

dezbaterilor judiciare consemnat la articolul 25 din Codul de procedură civilă, instanța

inferioară trebuia să cerceteze direct și nemijlocit înscrisurile prezente la materialele

cauzei. Totodată, cu titlu de consecință, instanța de insolvabilitate avea obligația

pozitivă de a emite hotărârea judecătorească numai în temeiul probelor cercetate și

verificate în ședință de judecată, precum și a circumstanțelor constatate strict în baza

acestor probe.

Astfel, ipoteza relevată și faptul că instanța inferioară nu a cercetat suportul

probator prezent la materialele cauzei, scoate în evidență caracterul reprehensibil al

concluziei instanței de insolvabilitate cu privire la faptul că „… probele invocate supra

atestă cu certitudine faptul că Liuba Cozmulici și Gheorghe Cozmulici nu și-au

executat obligațiile pecuniare față de ÎMGFL nr. 21”.

În altă ordine de idei, Colegiul desprinde că, în speță, nu au fost administrate și

cercetate probe întru confirmarea caracterului cert, lichid și exigibil al creanței ÎMGFL

nr. 21 față de Liuba Cozmulici și Gheorghe Cozmulici.

La acest capitol este remarcabil că „Informația despre achitarea serviciilor locativ-

comunale de către locatarul Cozmulici L.V., domiciliat pe adresa: XXXXX pentru

perioada ianuarie 2014 – iulie 2017” conține date incomplete cu privire la achitarea

serviciilor locativ-comunale de către locatarul Gheorghe Cozmulici. Or, conform

acestei Informații, la începutul perioadei monitorizate – ianuarie 2014, locatarul

Gheorghe Cozmulici deja avea acumulate datorii în sumă de 1 195,16 lei la plata

serviciilor comunale. Însă, distinct caracterului său, acest înscris nu înserează informații

ce ar certifica indubitabil perioada pentru care s-au format aceste datorii și suma

datoriei pentru fiecare perioadă în parte.

Deci, proba administrată de lichidatorul ÎMGFL nr. 21 denotă lipsa unui element

constitutiv al instituției popririi, și anume lipsa caracterului cert al creanței. Prin

urmare, se deduce că, în speță, instanța de insolvabilitate nu a verificat probele

administrate de lichidatorul ÎMGFL nr. 21 întru elucidarea multiaspectuală a

circumstanțelor faptice ale cauzei.

Deopotrivă, Colegiul apreciază ca fiind juste alegațiile recurenților cu privire la

faptul că suma popririi înființată prin somația lichidatorului este mai mică decât suma

indicată în cererea de validare a popririi și cu titlu de consecință validată și încasată de

instanța de insolvabilitate.

6

La capitolul dat, instanța de recurs vădește că, prin somația nr. 307 din 03 august

2017, lichidatorul ÎMGFL nr. 21, în procedura falimentului, administratorul autorizat

Igor Sacaliuc a înființat față de Liuba Cozmulici și Gheorghe Cozmulici poprirea în

sumă de 1 195,16 lei (f.d. 5 recto-verso). Iar prin cererea de validare a popririi (f.d. 2-

4) a solicitat validarea popririi în sumă de 1 272,46 de lei, adică într-un cuantum mai

mare decât cea înființată prin somația nr. 307 din 03 august 2017.

Subsecvent, instanța de insolvabilitate, prin hotărârea din 18 decembrie 2017

(f.d.22, 23-25 recto-verso), a validat poprirea ÎMGFL nr. 21, în procedura falimentului

și a încasat de la terții popriți Liuba Cozmulici și Gheorghe Cozmulici în beneficiul

acesteia datoria în mărime de 1 272,46 de lei.

La caz, Colegiul constată că memoriul hotărârii Curții de Apel Chișinău din 18

decembrie 2017 nu certifică faptul că instanța de insolvabilitate a supus examinării

chestiunea cu privire la divergența dintre suma popririi înființate și suma popririi

înaintate spre validare, precum și nu cuprinde concluzia instanței care în final a format

convingerea acesteia de a valida poprirea în sumă de 1 272,46 de lei într-un cuantum

mai mare decât cea înființată prin somația nr. 307 din 03 august 2017, din moment ce

a fost înființată în sumă de doar 1 195,16 lei.

Astfel, se distinge că, examinând chestiunea cu privire la validarea popririi,

instanța de insolvabilitate nu a elucidat pe deplin circumstanțele cauzei în privința

constatării caracterului lichid al creanței, or, lichidatorul ÎMGFL nr. 21, în procedura

falimentului, administratorul autorizat Igor Sacaliuc înființând față de Liuba

Cozmulici și Gheorghe Cozmulici poprirea în sumă de 1 195,16 lei, a solicitat

instanței de insolvabilitate de a valida poprirea într-un cuantum mai mare, și anume

1272,46 de lei, care a și fost validată de instanța de insolvabilitate.

Subsecvent, Colegiul apreciază ca fiind pertinentă speței și alegația recurenților

precum că, datoria a fost încasată doar de la Liuba Cozmulici și Gheorghe Cozmulici,

pe când în apartament locuiesc și alte persoane – Eugeniu Cozmulici și Carolina

Mocanu.

Astfel, instanța de recurs consideră că instanța inferioară nu a stabilit cercul

subiecților raportului material litigios și nu și-a motivat soluția de ce a considerat

necesar de a încasa datoria la serviciile locativ-comunale pentru apartamentul XXXXX

doar de la Liuba Cozmulici și Gheorghe Cozmulici. Or, conform extrasului din contul

personal XXXXX eliberat de către ÎMGFL nr. 21 la 05 septembrie 2017 (f.d. 8), locatari

ai apartamentului nominalizat sunt: Liuba Cozmulici, Gheorghe Cozmulici, Eugeniu

Cozmulici și Carolina Mocanu.

Corelând ipotezele relevate, Colegiul ajunge la concluzia că instanța de

insolvabilitate nu a verificat probele administrate de lichidatorul ÎMGFL nr. 21 în

procedura falimentului, administratorul autorizat Igor Sacaliuc, prin prisma dispozițiilor

art. 126 din Legea insolvabilității în raport cu art. 118 și 130 din Codul de procedură

civilă. Astfel, hotărârea recurată fiind apreciată de instanța de recurs ca neîntemeiată,

dictată de concluzii nemotivate și care nu cuprinde memoriul care în final a format

convingerea instanței de insolvabilitate cu privire la soluția adoptată.

La caz, instanța de recurs învederează că motivarea este un element esențial al

hotărârii judecătorești, o puternica garanție a imparțialității judecătorului și a calității

actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța

superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie. Obligativitatea

motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, exigență a

7

art. 239 din Codul de procedură civilă și art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și libertăților fundamentale.

La capitolul legalității hotărârilor instanței de judecată, jurisprudența CtEDO în

repetate rânduri a statuat necesitatea motivării hotărârilor instanței, unde funcția unei

decizii motivate este să demonstreze pârților că ele au fost auzite. Dreptul de a fi auzit

include nu doar posibilitatea de a aduce argumente instanței, dar de asemenea o

obligație corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru care

anumite argumente au fost acceptate sau respinse. CtEDO a menționat că, este motivată

în mod corespunzător o decizie care permite părților să facă uz efectiv de dreptul lor de

a face apel (Hirvisaari împotriva Finlande).

În cazul în care instanța de judecată se abține de a da un răspuns special și explicit

în cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat-o posibilitatea de a

ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt se va considera o

încălcare a art. 6§1 din CEDO (Hiro Balani vs. Spania).

CtEDO în practica sa constantă a menționat că, dreptul la un proces echitabil,

garantat de art.6 §1 din Convenție, include printre altele dreptul părților de a prezenta

observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția nu are

drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective

(Artico împotriva Italiei), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste

observații sunt în mod real ascultate, adică în mod corect examinate de către instanța

sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina instanței obligația de a proceda la

un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților,

cel puțin pentru a le aprecia pertinența (Parez împotriva Franței, Van der Hurk

împotriva Olandei).

Se reține că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de drept, să

fie clar, înțeles de pârțile implicate în litigiu și să răspundă în mod sigur și expres la

toate cererile și obiecțiile formulate de către părți, ceea ce în speță lipsește.

Or, principiul procesului echitabil reclamă că hotărârea să fie motivată, justițiabilul

având posibilitatea să cunoască motivele care l-au făcut pe judecător să adopte una sau

altă soluție și să le conteste dacă sistemul prevedea o cale de atac împotriva acestei

hotărâri, lipsa motivării unei decizii judiciare, punând în pericol dreptul la un proces

echitabil (Kaufland împotriva Belgiei).

Instanța de recurs notează că, nemotivarea unei hotărâri judecătorești echivalează

practic cu soluționarea procesului fără a intra în fondul acțiunii, fapt ce justifică casarea

actului de dispoziție recurat, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin urmare, conținutul hotărârii judecătorești trebuie să cuprindă examinarea

chestiunilor în fapt și în drept, dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus

judecății, care în final au format convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată.

Astfel, instanța asigurând securitatea juridică ce garantează previzibilitatea atât a

conținutului regulii de drept cât și a aplicării sale.

În speță, este evident că constatările instanței de insolvabilitate nu conțin o

argumentare clară, bazată pe suportul probator existent la materialele cauzei, din care să

rezulte procesul deliberării și adoptării soluției emise, astfel încât instanța de recurs

fiind în dificultate de a exercita controlul judiciar asupra unei asemenea soluții și să

verifice temeinicia și legalitatea soluției adoptate.

Din considerentele menționate supra și având în vedere faptul că, instanța de

insolvabilitate a emis o hotărâre neîntemeiată și nu a elucidat multiaspectual

8

circumstanțele cauzei, precum și nu a aplicat corect normele de drept ce guvernează

raportul juridic litigios, completul specializat pentru examinarea litigiilor ce țin de

aplicarea Legii insolvabilității din cadrul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia necesității admiterii

recursului declarat de Liuba Cozmulici și Gheorghe Cozmulici, casării hotărârii Curții

de Apel Chișinău din 18 decembrie 2017, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în Curtea

de Apel Chișinău.

În conformitate cu art. 1 alin. (4) din Legea insolvabilității și art. 445 alin. (1) lit.c),

art. 445 alin. (2) din Codul de procedură civilă, completul specializat pentru

examinarea litigiilor ce țin de aplicarea Legii insolvabilității din cadrul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, –

d e c i d e :

A admite recursul declarat de Liuba Cozmulici și Gheorghe Cozmulici împotriva

hotărârii Curții de Apel Chișinău din 18 decembrie 2017.

A casa hotărârea Curții de Apel Chișinău din 18 decembrie 2017 adoptată în cauza

civilă intentată la cererea depusă de lichidatorul întreprinderii municipale de gestionare

a fondului locativ nr. 21 din Chișinău, în procedura falimentului, administratorul

autorizat Igor Sacaliuc împotriva Liubei Cozmulici și Gheorghe Cozmulici cu privire la

validarea popririi și încasarea datoriei în sumă de 1272,46 de lei.

A trimite cauza civilă intentată la cererea depusă de lichidatorul întreprinderii

municipale de gestionare a fondului locativ nr. 21 din Chișinău, în procedura

falimentului, administratorul autorizat Igor Sacaliuc împotriva Liubei Cozmulici și

Gheorghe Cozmulici cu privire la validarea popririi și încasarea datoriei în sumă de

1272,46 de lei, spre rejudecare în Curtea de Apel Chișinău.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

Valeriu Doagă

9