3ra-327/18 — cu privire la rectificarea cazierului de integritate si abrogarea sintagmei

Dosarul nr. 3ra-327/18

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani – O. Cernei,

Instanța de apel: CA Chișinău – Iu. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov

Î N C H E I E R E

21 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului,

judecătorul Tatiana Vieru,

judecători Iuliana Oprea, Maria Ghervas,

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Șterbeț Victor,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Șterbeț Victor

împotriva Serviciului de Informații și Securitate cu privire la obligarea rectificării

cazierului de integritate și abrogării sintagmei din carnetul de muncă privind eliberarea

din funcție,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2017, prin care s-a

respins apelul declarat de Șterbeț Victor și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani din 16 mai 2017,

C O N S T A T Ă :

La 21 martie 2017 Șterbeț Victor s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

împotriva Serviciului de Informații și Securitate, care ulterior a fost modificată.

Reclamantul a solicitat obligarea pârâtului rectificarea cazierului de integritate prin

eliminarea informației privind concedierea conform Legii nr. 325 din 23.12.2013

privind evaluarea integrității instituționale și abrogarea sintagmei „se eliberează din

serviciul special prin contract în condițiile art. 6 alin. (2) lit. a), art. 16 din Legea

nr. 325 din 23.12.2013, art. 32 alin. (1) lit. f) și art. 36 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 170-

XVI din 19.07.2007”, efectuată în carnetul de muncă. (f.d. 3-4, 16-17)

În motivarea cererii reclamantul a indicat că, la 03 aprilie 2015 a fost eliberat din

serviciu ca rezultat al testului de integritate profesională. Conform deciziei Curții

Constituționale din 16 aprilie 2015 au fost declarate neconstituționale mai multe

prevederi al Legii nr. 325 din 23.12.2013 privind evaluarea integrității instituționale,

cu excepția art. 2 lit. b) și d), a unui text din art. 4, art. 9 alin. (5), art. 11 alin. (1)-(2) și

(4), art. 12 alin. (3) și (6), textul din art. 14 alin. (3), art. 16 alin. (2).

Consideră că prevederile declarate neconstituționale au fost motivul concedierii

sale și odată cu declararea neconstituționalității a acestor prevederi ale legii,

consecințele legii neconstituționale durează până în prezent. Astfel, instituția

angajatoare urma să elimine toate consecințele actului nul.

A menționat că înscrierea efectuată în cazierul de integritate și în carnetul de

muncă nu-i permite angajarea în câmpul muncii de profil și-l descreditează profesional

1

în fața potențialilor angajatori. De asemenea, având asemenea mențiuni în actele sale

nu va beneficia de asigurare socială cuvenită ca urmare a concedierii în temeiul indicat

în carnetul de muncă.

În urma adresării către Serviciul de Informații și Securitate cu o cerere, prin care

a solicitat să fie abrogată sintagma ce se conține în carnetul de muncă „se eliberează

din serviciul special prin contract în condițiile art. 6 alin. (2) lit. a), art. 16 din Legea

nr. 325 din 23.12.2013, art. 32 alin. (1) lit. f) și art. 36 alin. (1) lit. n) din Legea

nr. 170-XVI din 19.07.2007” și rectificarea cazierului de integritate, a primit răspuns

la 13 martie 2017, prin care cererea a fost respinsă.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 16 mai 2017 s-a respins

cererea depusă de Șterbeț Victor, ca neîntemeiată. (f.d. 34, 41-45)

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 05 decembrie 2017 a respins apelul

declarat de către Șterbeț Victor și a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani din 16 mai 2017. (f.d. 71, 72-79)

Nefiind de acord cu decizia instanțelor inferioare, la data de 01 februarie 2018

Șterbeț Victor a depus recurs, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei

Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2017 și a hotărârii Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani din 16 mai 2017, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care a admite

integral acțiunea. (f.d. 82-86)

În motivarea recursului recurentul a invocat că la emiterea deciziei, instanța de

apel a aplicat eronat normele de drept material, nefiind aplicată legea care trebuia să

fie aplicată.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă, că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

05 decembrie 2017.

Recursul a fost depus de Șterbeț Victor la 01 februarie 2018, în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către Șterbeț

Victor este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă,

că recurentul indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanța de apel a

apreciat înscrisurile probatorii și a constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi reținute

ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea probelor, fapt

inadmisibil în recurs.

Potrivit regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată, că argumentele invocate în recurs nu

poate constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele

expres stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

2

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să

fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul declarat

de către Șterbeț Victor asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține obiecții

de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel,

primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurenului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei

de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum formal

invocă recurentul și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de Șterbeț Victor, inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 270, 431 alin. (1), 433, lit. a), 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

D I S P U N E :

Recursul, declarat de către Șterbeț Victor, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tatiana Vieru

judecători Iuliana Oprea

Maria Ghervas

3