2rh-54/18 — Recuperarea prejudiciului cauzat

Dosar nr. 2rh-54/18

Prima instanță: Judecătoria Râșcani, mun. Chișinău, judecător – Oleg Melniciuc

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – Elena Gligor, Marina Anton, Anatol Minciuna

Instanța de recurs: Curtea Supremă de Justiție,

judecători – Nina Cernat, Valeriu Doagă, Tatiana Răducanu, Svetlana Filincova, Nicolae Clima

ÎNCHEIERE

21 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele ședinței, judecător – Valeriu Doagă,

Judecători – Dumitru Visternicean, Tamara Chișca-Doneva,

Ion Druță, Svetlana Filincova

examinând cererea de revizuire declarată de SRL „Patria”, prin intermediul

avocatului Josan Vasile, împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție din 25 mai

2010, în cauza civilă la cererea SRL „Patria” către SA „Termocom”, intervenient

accesoriu Știrbu Vasile, cu privire la repararea prejudiciului material,

c o n s t a t ă :

La data de 11 septembrie 2009, SRL „Patria” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva SA „Termocom”, intervenient accesoriu Știrbu Vasile cu privire la

repararea prejudiciului material.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 26 martie 1999, între

SA „Termocom” și SRL „Patria” a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare nr.

031/B, conform căruia SA „Termocom” urma să transmită generatorul de aburi de

marca PGV1000 la prețul de 39800000 lei, iar SRL „Patria” s-a obligat să achite

datoriile pe care le avea SA „Termocom” față de creditorii săi pentru energie

electrică, gaze naturale, resurse energetice. În perioada dintre 26 martie 1999 și 01

martie 2000, SRL „Patria”, prin intermediul firmei din Federația Rusă

„Zapsibstroidizain”, a achitat datoriile SA „Termocom” față de SA „Moldova-Gaz”,

CET-1, CET-2, Rețelele Electrice și SA „Rapdet”.

Astfel, SRL „Patria” și-a onorat obligațiile sale contractuale, însă SA

„Termocom”, în persoana directorului Știrbu Vasile, la încheierea contractului nr.

031/B din 26 martie 1999, știind cu certitudine faptul că generatorul de aburi

PGV1000, care a constituit obiectul tranzacției, este în stare nefuncțională și nu poate

1

fi folosit în procesul tehnologic, a acționat cu rea-credință și prin acțiunile sale a

cauzat SRL „Patria” un prejudiciu efectiv în valoare de 39800000 lei.

Conform sentinței irevocabile a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 26 mai

2008, directorul SA „Termocom” - Știrbu Vasile a fost recunoscut vinovat, în baza

art.196 alin. (3) lit. b) CP, de cauzarea prin înșelăciune SRL „Patria” a unor daune

materiale în mărime de 39800000 lei. Din această cauză SRL „Patria” pretinde să-i

fie reparată dauna cauzată în valoare de 39800000 lei și venitul ratat în mărime de

87407346 lei. Repararea prejudiciului urmează a fi efectuată de către SA

„Termocom”, dat fiind faptul că aceasta este responsabilă de dauna cauzată SRL

„Patria” de către Știrbu Vasile, care era la momentul cauzării prejudiciului directorul

SA „Termocom”.

Astfel, până la data de 12 iunie 2003, adică până la intrarea în vigoare a noului

Cod civil, SRL „Patria” consideră că venitul ratat îl constituie pierderea puterii de

cumpărare a leului, exprimată prin rata inflației. Din aceste considerente, de la

momentul nașterii obligației SA „Termocom” față de SRL „Patria” - ziua de 26

martie 1999 și până la 12 iunie 2003, venitul ratat îl constituie suma de 31761545 lei.

În conformitate cu prevederile art. 6 Cod civil, în vigoare din 12 iunie 2003,

acestea se aplică situațiilor juridice în curs de realizare la data intrării în vigoare.

Potrivit art. 619 Cod civil, obligațiilor pecuniare li se aplică dobânzi pe perioada

de întârziere, care de fapt este și venitul ratat. Dobânda se calculează reieșind din rata

de refinanțare a Băncii Naționale plus 9%. Conform calculelor cu referință la rata de

refinanțare a Băncii Naționale, în perioada dintre 12 iunie 2003 și 01 august 2009,

venitul ratat instituie suma de 55645801 lei. Astfel, SA „Termocom” urmează să

repare SRL „Patria” prejudiciul în sumă totală de 127 207 347 lei.

Reieșind din cele menționate, reclamantul a solicitat încasarea din contul SA

„Termocom” în beneficiul său a prejudiciului material cauzat în urma săvârșirii

infracțiunii de Știrbu Vasile în sumă de 127207347 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 19 noiembrie 2009,

acțiunea a fost respinsă ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție

extinctivă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 decembrie 2009, apelul declarat de

SRL „Patria” a fost respins și menținută hotărârea primei instanțe.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 25 mai 2010, recursul declarat de

SRL „Patria” a fost respins, fiind menținută decizia Curții de Apel Chișinău din 16

decembrie 2009.

La data de 03 ianuarie 2018, SRL „Patria” a înaintat cerere de revizuire

împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție din 25 mai 2010, solicitând anularea

acesteia, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 decembrie 2009 și a

hotărârii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 19 noiembrie 2009, cu pronunțarea

unei noi hotărâri prin care să fie admisă integral acțiunea înaintată de SRL „Patria”.

2

În motivarea cererii de revizuire, SRL „Patria” s-a referit la încheierea

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 13 octombrie 2017, prin care a fost

înlăturată omisiunea din sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 26 mai

2008, emisă în cauza penală de învinuire a lui Știrbu Vasile Ion de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 196 alin. (3) lit. b) CP, prin adăugarea în cuprinsul

sentinței, conform textului din partea dispozitivă a acesteia, a sintagmei: “Se admite

în principiu acțiunea civilă înaintată de SRL “Patria” către SA “Termocom”, privind

încasarea despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat prin infracțiune”. Astfel,

revizuenta și-a formulat cererea prin prisma art. 449 lit. e) Cod de procedură civilă,

indicând că nu este de acord cu decizia supusă revizuirii, dat fiind faptul că s-a s-a

modificat sentința instanței judecătorești care a servit drept temei pentru emiterea

deciziei a cărei revizuire se cere.

La data de 05 martie 2018, lichidatorul SA „Termocom”, în procedura

falimentului – Sacaliuc Cristina a depus referință la cererea de revizuire, solicitând

respingerea acesteia ca inadmisibilă.

La data de 15 martie 2018 și la data de 21 martie 2018, lichidatorul SA

„Termocom”, în procedura falimentului – Sacaliuc Cristina a depus cereri de amânare

a examinării cererii de revizuire, invocând faptul că a sesizat organele competente ale

statului în vederea întreprinderii acțiunilor corespunzătoare evitării riscului de a fi

încasate în mod abuziv din contul intimatului a unor sume considerabile, însă la

moment în adresa SA „Termocom”, în procedura falimentului nu au parvenit

răspunsuri pe marginea acestor plângeri. De asemenea, Procuratura Anticorupție a

contestat cu recurs încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 13 octombrie

2017.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră neîntemeiate cererile de amânare, dat fiind faptul că plângerile

formulate de lichidatorul SA „Termocom”, în procedura falimentului – Sacaliuc

Cristina, precum și cererea de recurs depusă de Procuratura Anticorupție, nu au

relevanță la examinarea prezentei cereri de revizuire.

Analizând materialele cauzei și argumentele invocate în cererea de revizuire,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție consideră necesar de a o respinge ca fiind inadmisibilă din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, după ce

examinează cererea de revizuire, instanța emite încheierea de respingere a cererii de

revizuire ca fiind inadmisibilă.

Potrivit materialelor cauzei, prin decizia Curții Supreme de Justiție din 25 mai

2010, recursul declarat de SRL „Patria” a fost respins, fiind menținută decizia Curții

de Apel Chișinău din 16 decembrie 2009.

3

În speță se constată că, revizuenta SRL „Patria” și-a întemeiat cererea de

revizuire pe art. 449 lit. e) Cod de procedură civilă, potrivit căruia revizuirea se

declară în cazul în care s-a anulat ori s-a modificat hotărârea, sentința sau decizia

instanței judecătorești care au servit drept temei pentru emiterea hotărârii sau deciziei

a căror revizuire se cere. Reieșind din norma citată, pentru a invoca temeiul respectiv,

este necesar ca actul de dispoziție în cauză să devină irevocabil și ca acest act să fi

stat la baza emiterii hotărârii supuse revizuirii.

Astfel, din materialele cauzei rezultă cu certitudine că prin încheierea

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 13 octombrie 2017, a fost înlăturată

omisiunea din sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 26 mai 2008, emisă în

cauza penală de învinuire a lui Știrbu Vasile Ion de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 196 alin. (3) lit. b) Cod penal, prin adăugarea în cuprinsul sentinței, conform

textului din partea dispozitivă a acesteia, a sintagmei: “Se admite în principiu

acțiunea civilă înaintată de SRL “Patria” către SA “Termocom”, privind încasarea

despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat prin infracțiune”. Reieșind din textul

încheierii menționate, sentința nu s-a anulat ori s-a modificat, așa cum o cere art. 449

lit. e) Cod de procedură civilă.

Mai mult, Colegiul conchide că nu este suficient ca aceste acte judecătorești care

au fost anulate să fie prezente pur și simplu în dosar, ci să se regăsească în motivarea

acestuia sau să fi fost luate în considerare de instanța de judecată în temeiul art. 123

Cod de procedură civilă.

Potrivit art. 123 alin. (3) Cod de procedură civilă, sentința pronunțată de instanța

judecătorească într-o cauză penală, rămasă irevocabilă, este obligatorie pentru

instanța chemată să se pronunțe asupra efectelor juridice civile ale actelor persoanei

împotriva căreia s-a pronunțat sentința, numai dacă aceste acte au avut loc și numai în

măsura în care au fost săvîrșite de persoana în cauză.

Însă, reieșind din conținutul deciziei Curții Supreme de Justiție din 25 mai 2010,

Colegiul, făcând trimitere la prevederile art. 123 Cod de procedură civilă, a ajuns la

concluzia că, sentința de condamnare a lui Știrbu Vasile poate avea eventual efecte

doar în privința persoanei în cauză. Mai mult, instanța de recurs a conchis că, reieșind

din argumente invocate pe parcursul examinării cauzei cât și în cererea de recurs ce

se referă la răspunderea delictuală și obligativitatea reparării prejudiciului, de

răspunderea comitentului pentru faptele prepusului său și altele, acestea sunt

irelevante și nu constituie temei de restabilire a termenului de prescripție.

Din aceste considerente, argumentele invocate în suportul revizuirii deciziei

instanței de recurs, nu pot fi reținute, deoarece circumstanțele invocate de revizuentă

nu sunt susceptibile să influențeze soluția instanței de recurs pronunțată la etapa

examinării recursului declarat de SRL „Patria”. Astfel, înaintând respectiva cerere de

revizuire, SRL „Patria” nu face altceva decât să formuleze obiecții asupra soluțiilor

pronunțate de către instanța de apel și instanța de recurs, formulând în esență o cerere

4

de recurs, asupra căreia de facto Colegiul s-a expus prin decizia a cărei revizuire se

solicită.

Astfel, Colegiul constată că prin revizuirea în sensul declarat se pretinde nu

corectarea erorilor judiciare și omisiunilor justiției, dar anularea unei hotărâri

irevocabile, fapt care direct contravine atât dispozițiilor legii naționale, cât și celor

internaționale. Astfel, admiterea revizuirii în circumstanțele descrise, ar contravine

principiului securității raporturilor juridice, care presupune respectul față de

principiul lucrului judecat și ar constitui o violare a art. 6 §1 al Convenției Europene

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție menționează că revizuirea este o cale de atac de retractare

și nu de reformare a hotărârii contestate, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii

contestate poate duce la încălcarea principiului stabilității raporturilor juridice, care

înseamnă că soluția definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive

legale. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt

prevăzute în mod limitativ în art. 449 Cod de procedură civilă.

Având în vedere că motivele invocate de revizuentă nu corespund prevederilor

art. 449 lit. e) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge

cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

di s pune:

Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire declarată de SRL „Patria”

împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție din 25 mai 2010, în cauza civilă la

cererea SRL „Patria” către SA „Termocom”, intervenient accesoriu Știrbu Vasile, cu

privire la repararea prejudiciului material.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

Judecător Valeriu Doagă

Judecători Dumitru Visternicean

Tamara Chișca-Doneva

Ion Druță

Svetlana Filincova

5