3ra-251/18 — anularea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-251/18

Prima instanță: Jud. Chișinău, sediul Râșcani (jud. L. Holevițcaia)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L. Bulgac, Gr. Dașchevici, V. Sîrbu)

Î N C H E I E R E

21 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător: Svetlana Filincova

Judecători: Dumitru Visternicean, Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Rafael House”, prin intermediul avocatului Frecauțan Marina,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Rafael House” împotriva Inspecției de Stat în Construcții,

intervenienți accesorii Boeșteanu Ianuș și Gheras Vitalie cu privire la anularea actului

administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 septembrie 2017, prin care au

fost admise apelurile declarate de către Boeșteanu Ianuș și Gheras Vitalie, prin

intermediul avocatului Enachi Vitalie, s-a casat hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani din 17 martie 2017 și s-a emis o nouă hotărâre prin care s-a respins acțiunea ca

neîntemeiată,

c o n s t a t ă :

La 28 aprilie 2016, Societatea cu Răspundere Limitată „Rafael House” s-a adresat

cu cerere de chemare în judecată către Inspecția de Stat în Construcții, intervenienți

accesorii Boeșteanu Ianuș și Gheras Vitalie privind anularea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a indicat că de către Inspecția de Stat în Construcții a fost

emisă prescripția, prin care s-a dispus suspendarea lucrărilor de construcție a blocului

locativ amplasat pe terenul cu suprafața de xxxxx ha cu nr. cadastral xxxxx din mun.

xxxxx, până la prelungirea de către Primăria comunei Grătiești a lucrărilor de

construcție sau pînă la obținerea unei noi autorizații.

Relevă că, prescripția sus numită i-a fost adusă la cunoștință la data de 21 aprilie

2016, iar la 22 aprilie 2016 s-a adresat cu cerere prealabilă către pârât cu privire la

anularea prescripției date. Prin răspunsul din data de 27 aprilie 2016 cererea prealabilă a

fost respinsă.

1

Consideră neîntemeiată și abuzivă prescripția menționată, deoarece la data de 01

decembrie 2014, Primăria comunei Grătiești a eliberat pe numele Societății cu

Răspundere Limitată „Rafael House” certificatul de urbanism nr. 12A pentru proiectare,

iar la 05 februarie 2015 a eliberat autorizația de construire nr. 01/01. Din momentul

primirii autorizației, Societatea cu Răspundere Limitată „Rafael House” a început

executarea lucrărilor conform proiectului, respectînd toate normele impuse prin lege în

această privință. Însă, necătînd la prezența tuturor actelor necesare pentru începerea

lucrărilor de construcții, un grup de 10 persoane, locuitori ai comunei xxxxx, s-au opus

construcției casei locative inițiate de Societatea cu Răspundere Limitată „Rafael

House”, fiind intentate la cererea acestora două acțiuni civile în instanța de judecată. În

cadrul ambelor acțiuni, reclamanții au solicitat aplicarea măsurii de asigurare sub formă

de stopare a lucrărilor de construcții. Ambele încheieri de admitere a cerinței menționate

au fost anulate de către Curtea de Apel Chișinău.

Mai explică că, prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 06 aprilie

2016, s-a dispus scoaterea de pe rol a cererii de chemare în judecată înaintată de

Boeșteanu Ianuș, Gheras Vitalie, Cantimir Igor, Țurcan Alexandru, Roșca Ion,

Slobozianu Ilie, Braghiș Victor, Croitoru Maria și Caraman Sergiu împotriva Primăriei

comunei Grătiești, intervenienții accesorii Societatea cu Răspundere Limitată „Rafael

House” ș.a., în partea înaintării acesteia de către Cantimir Igor, Țurcan Alexandru,

Roșca Ion, Slobozianu Ilie, Braghiș Victor, Croitoru Maria și Caraman Sergiu. Astfel,

Societatea cu Răspundere Limitată „Rafael House” pentru o perioadă de aproximativ 4

luni a fost stopată forțat de la efectuarea construcției, neîncadrându-se în termenul

indicat în autorizație.

Afirmă reclamantul că argumentele aduse de către Inspecția de Stat în Construcții

referitor la necesitatea prelungirii termenului sau obținerea unei noi autorizații sunt

neîntemeiate, or, cererea Societății cu Răspundere Limitată „Rafael House” este bazată

pe prevederile alin. (6) al art.15 al Legii privind autorizarea executării lucrărilor de

construcții nr. 163 din 09 iulie 2010, potrivit căruia ”în cazul în care lucrările încep în

termenul stabilit conform alin. (1) și (3), autorizația de construire se consideră valabilă

pentru toată durata executării lucrărilor”. Totodată, alin. (l) și (3) al aceluiași articol

prevede că ”emitentul autorizației de construire stabilește termenul de începere a

lucrărilor de construcție de pînă la 6 luni din data eliberării acesteia. Neînceperea

lucrărilor în termenul stabilit prin autorizația de construire duce la pierderea valabilității

acesteia, fiind necesară emiterea unei noi autorizații în condițiile prevăzute la art. 12.

Prin derogare de la prevederile alin. (2), în cazuri motivate, dacă lucrările de construcție

nu pot fi începute în termenul stabilit, se poate solicita, cu cel puțin 10 zile lucrătoare

înaintea expirării, prelungirea termenului de începere a lucrărilor de construcție”. La

caz, prelungirea termenului de începere a lucrărilor de construcție poate fi efectuată o

singură dată pe un termen de pînă la 6 luni, neînceperea lucrărilor în termen nu îi poate

fi imputată Societății cu Răspundere Limitată „Rafael House”.

2

Menționează că la 01 martie 2016 a înaintat o cerere către Primăria comunei

Grătiești, prin care a solicitat prelungirea lucrărilor de construcție. La data de 16 martie

2016, după expirarea termenului de 10 zile, Societatea cu Răspundere Limitată „Rafael

House” a recepționat răspunsul Primăriei comunei Grătiești nr. 161/16, prin care a fost

respinsă cererea privind prelungirea termenului de executare a lucrărilor de construcții,

pe motiv că în Judecătoria Râșcani, mun. Chișinău se află pe rol cererea de chemare în

judecată înaintată de către Boeșteanu Ianuș ș.a., împotriva Societății cu Răspundere

Limitată „Rafael House” cu privire la recunoașterea ilegalității și anularea certificatului

de urbanism pentru proiectare nr. 12A din 01 decembrie 2015 și a autorizației de

construire nr.01/01 din 05 februarie 2015.

Consideră Societatea cu Răspundere Limitată „Rafael House” nefondate motivele

indicate în prescripție, care rezultă din comportamentul abuziv al Primăria comunei

Grătiești. Or, potrivit legislației în vigoare, fiecare persoană beneficiază de dreptul de a

înainta acțiuni civile în instanța de judecată, drept de care a beneficiat și Boeșteanu

Ianuș ș.a. Cu toate acestea, faptul înaintării cererii în instanță nu poate fi echivalat cu

existența unei hotărîri a instanței de judecată privind admiterea acțiunii, prin urmare este

ilegal refuzul pe un astfel de temeiuri, din care motiv a fost înaintată în instanța de

judecată acțiunea împotriva Primăriei comunei Grătiești.

Solicită reclamantul anularea prescripției seria ISC nr. 002051 emisă de către

Inspecția de Stat în Construcții și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 20 iunie 2016, au fost

atrași în proces, în calitate de intervenienți accesorii de partea pîrîtului, Boeșteanu Ianuș

și Gheras Vitalie.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 17 martie2017 a fost

admisă acțiunea înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Rafael House”.

S-a anulat prescripția Inspecției de Stat în Construcții seria ISC nr. 002051 fără

data emiterii, prin care s-a dispus suspendarea lucrărilor de construcție efectuate de

către Societatea cu Răspundere Limitată „Rafael House” a blocului locativ cu nr.

cadastral xxxxx, amplasat pe adresa mun. xxxxx.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 septembrie 2017 au fost admise

apelurile declarate de către Boeșteanu Ianuș și Gheras Vitalie, prin intermediul

avocatului Enachi Vitalie, s-a casat hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din

17 martie 2017 și s-a emis o nouă hotărâre prin care s-a respins acțiunea ca

neîntemeiată.

La 05 decembrie 2017 Societatea cu Răspundere Limitată „Rafael House”, prin

intermediul avocatului Frecauțan Marina a declarat recurs împotriva deciziei Curții de

Apel Chișinău din 21 septembrie 2017, solicitând admiterea recursului și casarea

deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii instanței de fond.

De asemenea la 20 martie 2018 Societatea cu Răspundere Limitată „Rafael House”

a depus recurs suplimentar.

3

În motivarea recursului a indicat că decizia instanței de apel este neîntemeiată,

nemotivată, emisă cu aprecierea arbitrară a probelor, motiv din care urmează a fi casată.

Consideră că concluziile instanței de apel sunt eronate, deoarece de către instanța

de judecată a fost constatat că Primăria com. Grătiești în mod abuziv a refuzat

prelungirea termenului de executare a lucrărilor, în acest sens existând și o decizie a

Curții Supreme de Justiție din 22 noiembrie 2017.

În susținerea poziției sale invocă prevederile art. 15 alin.(5) și (6) din Legea cu

privire la autorizarea executării lucrărilor de construcție nr. 163 din 09 iulie 2010.

Precizează că cu decizia instanței de apel a făcut cunoștință la data de 10 octombrie

2017, odată cu publicarea acesteia pe site-ul instanței.

Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data

comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Având în vedere că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată în

adresa părților la 13 octombrie 2017 (f.d.114), cât și faptul că la materialele cauzei

lipsesc careva probe ce ar demonstra momentul comunicării acesteia, recursul declarat

la data de 05 decembrie 2017, se consideră depus în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată

„Rafael House”, prin intermediul avocatului Frecauțan Marina, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

recursul inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

4

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare

a deciziei recurate.

Subsidiar se menționează că, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a, Capitolul

XXXVIII Codul de Procedură Civilă, are caracter devolutiv numai asupra problemelor

de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia în fapt.

Totodată completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție accentuează că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă că

instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CEDO în jurisprudența sa a constatat că, dreptul de acces la instanța

de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că,

modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut

cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor

ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din

19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie 1991, §

31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului.

5

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

În asemenea circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Societatea

cu Răspundere Limitată „Rafael House”, prin intermediul avocatului Frecauțan Marina

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e :

Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Rafael House”, prin

intermediul avocatului Frecauțan Marina, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Svetlana Filincova

Judecători Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

6