3ra-227/18 — contestarea actului administrativ, obligarea inregistrarii testamentului

prima instanță: M. Murguleț dosarul nr. 3ra-227/18

instanța de apel: N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu

Î N C H E I E R E

14 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Iurie Bejenaru, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Igor Suslov,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Igor Suslov împotriva

Instituției Medico-Sanitară Publică Spitalul Clinic Municipal nr. 4 cu privire la

contestarea actului administrativ și obligarea înregistrării testamentului,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de către Igor Suslov și a fost menținută hotărârea

Judecătoriei Buiucani, municipiul Chișinău din 23 noiembrie 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 12 septembrie 2016 Igor Suslov a depus cerere de chemare în

judecată împotriva IMSP Spitalul Clinic Municipal nr. 4 cu privire la contestarea

actului administrativ și obligarea înregistrării testamentului.

În motivarea acțiunii s-a indicat că, în perioada 13 iunie 2016 – 16 iulie 2016

mama sa, Anastasia Mișareva a fost spitalizată în ÎMSP Spitalul Clinic Municipal

nr. 4.

Menționează că la data de 17 iunie 2016 mama sa, Anastasia Mișareva i-a

testat apartamentul nr. XXXXXX pe care îl deținea cu drept de proprietate privată,

testamentul fiind semnat de către aceasta în prezența medicului de serviciu al

Spitalului Clinic Municipal nr. 4, V. Grigoriev, care i-a confirmat capacitatea de

exercițiu.

Invocă că testamentul a fost întocmit și semnat în seara zilei de vineri - 17

iunie 2016, când administrația spitalului deja nu era la locul de muncă, iar

următoarele zile de 18 și 19 iunie 2016 au fost zile de odihnă.

Astfel, relevă că la data de 20 iunie 2016 s-a adresat administratorului

Spitalului Clinic Municipal nr. 4 cu solicitarea de a autentifica testamentul întocmit

de către mama sa, pentru expediarea ulterioară unui notar pentru a fi autentificat

notarial, însă i-a fost refuzat verbal.

1

Susține că în aceeași zi, 20 iunie 2016 a depus la Spitalului Clinic Municipal

nr. 4, o cerere, prin care a solicitat autentificarea și înregistrarea testamentului, însă

prin răspunsul pârâtului din 05 iulie 2016 i-a fost refuzat din motiv că, instituția

prestează servicii medicale în domeniul îngrijirii medicale paliative și geriatrie, iar

pentru întocmirea documentelor de moștenire urmează să se adreseze la notar.

Astfel, relevă că la data de 08 iulie 2016 a depus la Ministerul Sănătății o

cerere prealabilă, iar prin răspunsul din 15 iulie 2016 a fost informat că, cererea sa

a fost expediată spre examinare Consiliului mun. Chișinău, fondatorul ÎMSP

Spitalul Clinic Municipal nr. 4.

Susține că, cererea prealabilă nu a ajuns la destinatar, din care considerent la

data de 27 iulie 2016 a depus la Consiliul mun. Chișinău copia scrisorii nr. S-

7693/16 a Ministerului Sănătății adresată Consiliului mun. Chișinău, însă nu a

primit răspuns.

Invocă că prin refuzul administratorului ÎMSP Spitalul Clinic Municipal nr.

4 de a înregistra testamentul întocmit de mama sa, a fost lipsit de posibilitatea

autentificării testamentului la notar și ca consecință a fost lipsit de patrimoniu

succesoral indicat în testament.

Solicită recunoașterea răspunsului Spitalului Clinic Municipal nr. 4 ca ilegal

și obligarea Spitalului Clinic Municipal nr. 4 de a înregistra testamentul întocmit

de mama sa, Anastasia Mișareva la data de 17 iunie 2016 cu autentificarea prin

ștampila instituției și încasarea din contul Spitalului Clinic Municipal nr. 4 a

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 23 noiembrie 2016

a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

Prima instanță și-a argumentat concluzia prin faptul că, reclamantul prin

cererea din 20 iunie 2016 a solicitat autentificarea testamentului în lipsa unui temei

legal, mai mult ca atât, nu au fost prezentate probe prin care se confirmă că,

Anastasia Mișareva a solicitat autentificarea testamentului din 17 iunie 2016 sau că

a fost în imposibilitate de a se adresa sau invita un notar în incinta instituției

medicale, făcând trimitere la prevederile art. 1459 din Codul civil.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2017 a fost respins apelul

declarat de către Igor Suslov și a fost menținută hotărârea primei instanțe.

La data de 09 ianuarie 2018 Igor Suslov a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel

și trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel este ilegală,

deoarece au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept material și, anume, a

fost interpretată în mod eronat legea, nu au fost constatate și elucidate pe deplin

circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, au fost apreciate arbitrar

probele, nu a fost verificat raportul juridic și nu a fost motivată soluția pronunțată,

ceea ce se echivalează cu neexaminarea fondului cauzei.

Menționează că instanțele de judecată eronat au concluzionat că, cerințele

sale nu au fost probate în modul corespunzător, or, conform prevederilor art. 24

2

alin. (3) al Legii contenciosului, sarcina probațiunii este pusă anume pe seama

pârâtului.

Invocă că instanțele de judecată la examinarea cauzei nu au aplicat

prevederile Legii contenciosului administrativ.

Relevă că instanța de apel a interpretat eronat prevederile art. 1459 din

Codul civil concluzionând că, autentificarea testamentului de către medicul de

serviciu al instituției medicale în care se afla internat testatorul la acel moment și

capacitatea deplină de exercițiu a testatorului în momentul întocmirii

testamentului, reprezintă condiții suficiente pentru valabilitatea acestuia, deoarece

testamentul întocmit de către mama sa, cade sub incidența art. 1459 alin. (1) lit. a)

din Codul civil, adică este un testament asimilat celor autentificate notarial.

Consideră că instanța de apel eronat a concluzionat faptul că, testamentul

întocmit de către mama sa, ar fi unul valabil și putea fi înregistrat de către el direct

la notar, deoarece testamentul nu întrunește condițiile minime de valabilitate pentru

a fi asimilat celui notarial și, anume, nu are număr de înregistrare în registrul

pârâtului, nu este aplicat sigiliul și ștampila pârâtului.

În acest sens, indică că prin răspunsul nr. 64 din 15 august 2016 notarul

public Svetlana Criucova a refuzat înregistrarea testamentului enunțat din motiv că,

lipsește numărul de înregistrare și ștampila pârâtului.

Mai indică că anume în sarcina subiecților de drept de autentificare prevăzuți

în art. 1459 alin. (1) lit. a) din Codul civil este pusă obligația de a

expedia/transmite testamentul la notar din raza instituției în vederea înregistrării

acestuia, iar notarul urma să aplice prevederile pct. 22 al Ordinului Ministerului

Justiției nr. 394 din 29 septembrie 2005 cu privire la aprobarea girurilor de

autentificare și a ceritificatelor notariale și în mod obligatoriu urma să indice

medicul ca martor, precum și faptul că, identitatea testatorului și a martorului a fost

stabilită, capacitatea de exercițiu a acestora a fost verificată.

Susține că prin refuzul pârâtului de a autentifica și înregistra testamentul, a

fost lipsit de dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 19, situat pe str.

Armenească 42, mun. Chișinău, au fost încălcate prevederile art. 6 și art. 13 al

Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, precum și ale art. 1 din Primul Protocol adițional al Convenției și

art. 46 din Constituția Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei

integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost declarat în termen, or, din

materialele cauzei rezultă că, recurentul a recepționat copia deciziei instanței de

apel la data de 30 noiembrie 2017 (f.d. 85, vol. 2), iar cererea de recurs a fost

depusă de către acesta la data de 09 ianuarie 2018 (f.d. 82, vol. 2).

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

3

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Igor Suslov nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

4

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de către Igor Suslov asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul lui Igor Suslov ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin.(1)

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Igor Suslov se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Oleg Sternioală

judecătorul

Judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

5