3ra-235/18 — contestarea actului administrativ

3ra-235/18 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 3ra – 235/18

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău (sediul Râșcani)

Judecătorul: V. Ciumac,

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: A. Minciuna, V. Sîrbu, V. Mihăilă,

Î N C H E I E R E

14 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova,

judecători Nicolae Craiu,

Dumitru Visternicean,

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Andrei Anișcenco,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 08 noiembrie 2017,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Andrei Anișcenco

împotriva Uniunii Avocaților din Republica Moldova privind contestarea actului

administrativ,

C O N S T A T Ă:

La 28 decembrie 2016, Andrei Anișcenco a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Uniunii Avocaților din Republica Moldova cu privire la

anularea parțială a Hotărârii Comisiei de licențiere a profesiei de avocat din

22 noiembrie 2016 în partea ce ține de „a nu admite la a doua etapă a examenului

de calificare în profesia de avocat (proba verbală) a candidatului Andrei

Anișceanco” și obligarea Comisiei de Licențiere de a emite o nouă Hotărâre prin

care să fie admis candidatul Andrei Anișcenco la proba verbală, fără a fi încasate

sume (taxe) suplimentare.

În motivarea cererii de chemare în judecată, Andrei Anișcenco a invocat că,

la 16 noiembrie 2016 s-a desfășurat proba scrisă a examenului de calificare în

profesia de avocat. Ca urmare a desfășurării primei etape a examenului de

calificare în profesie (proba scrisă), la 22 noiembrie 2016 a fost adoptată

hotărârea comisiei de licențiere a profesiei de avocat, conform căreia s-a decis de

1

a respinge candidatura lui Andrei Anișcenco de la promovarea la etapa a doua a

examenului (proba orală).

Susține că la 22 noiembrie 2016, când a luat act de cunoștință despre

respingerea candidaturii lui Andrei Anișcenco de la promovare pentru a doua

etapă – proba orală, conform art.27 alin.(13) din statutul profesiei de avocat

nr. 302 din 08 aprilie 2011, a depus cerere prealabilă de contestare a rezultatelor.

La data de 29 noiembrie 2016, Comisia de licențiere a adoptat hotărârea prin

care a respins contestația.

Menționează că, nu a fost prezentată de către comisie nici o explicație vizavi

de modalitatea de apreciere a răspunsului, fiind menționat doar calificativul

„respins”.

Consideră că, hotărârea Comisiei de Licențiere a profesiei de avocat din

22 noiembrie 2016, în partea ce ține de „a nu admite la a doua etapă a examenului

de calificare a profesiei de avocat (proba verbală)” a candidaturii sale, urmează a

fi anulată în temeiul prevederilor art.26 alin.(1) lit. c) al Legii contenciosului

administrativ, ca fiind emisă cu încălcarea procedurii.

Menționează că art.27 alin.(7), lit. a) din Statutul profesiei de avocat nr.302

din 08 aprilie 2011, referitor la proba scrisă prevede că, după încheierea probei

scrise a examenului de calificare și predarea tuturor lucrărilor de către candidați,

secretarul Comisiei efectuează cifrarea lucrărilor în baza fișei de examinare. Cifra

se indică atât pe lucrare, cât și pe fișa de examinare. Ulterior, fișele de examinare

se separă de lucrări și se păstrează la secretariat, într-un plic sigilat, cu semnătura

președintelui Comisiei până la aprecierea lucrărilor de către membrii Comisiei.

Raționamentul acestei prevederi este de a asigura confidențialitatea datelor de

identificare ale candidatului la momentul examinării lucrării acestuia, cu scopul

de a exclude orice ingerințe de ordin subiectiv, care pot apărea în procesul de

examinare.

Susține că, la momentul predării lucrării, membrul comisiei a efectuat

capsarea fișei de examinare la lucrarea propriu zisă, fapt care denotă o încălcare

vădită a procedurii, or, din acțiunile concludente ale membrului comisiei de

licențiere este clară lipsa de intenție în ceea ce privește respectarea ulterioară a

procedurii de cifrare. Or, care ar fi fost raționamentul capsării fișei de examinare

la lucrare dacă cifrarea prin ea însăși presupune separarea fișei de examinare de la

lucrare și sigilarea acesteia.

Consideră reclamantul că, faptul dat demonstrează în mod evident încălcarea

procedurii desfășurării examenului, manifestată prin faptul că cifrarea lucrărilor

nu a avut loc într-un mod transparent și suficient de securizat pentru a asigura

eficiența și continuitatea mecanismului de cifrare. Realizarea presupusei cifrări nu

este clar dacă cifrarea a avut loc, în mod posterior susținerii probei scrise, în lipsa

candidatului, duce la apariția dubiilor și incertitudinii asupra modului în care

lucrările sunt apreciate.

2

Invocă că, aprecierea cu calificativul „respins” urmează a fi considerată ca

ilegală, or, atâta timp cât nu a fost respectată procedura cifrării, este lipsită de

temei legal o asemenea apreciere.

Susține că, prin crearea unui amplu mecanism de protecție împotriva

posibilelor ilegalități, așa cum este prevăzut în art.1 din Legea contenciosului

administrativ, legislatorul a ridicat la nivel de principiu interzicerea actelor care

constituie abuz și exces de putere.

Solicită reclamantul, anularea parțială a Hotărârii Comisiei de licențiere a

profesiei de avocat din 22 noiembrie 2016 în partea ce ține de „a nu admite la a

doua etapă a examenului de calificare în profesia de avocat (proba verbală) a

candidatului Andrei Anișceanco” și obligarea Comisiei de Licențiere de a emite o

nouă Hotărâre prin care să fie admis candidatul Andrei Anișcenco la proba

verbală, fără a fi încasate sume (taxe) suplimentare.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Râșcani) din 04 iulie 2017

cererea de chemare în judecată depusă de către Andrei Anișcenco a fost admisă

parțial. A fost anulată hotărârea Comisiei de Licențiere a profesiei de avocat din

cadrul Uniunii Avocaților din Republica Moldova din 22 noiembrie 2016 în

partea ce ține de neadmiterea la a doua etapă a examenului de calificare în

profesia de avocat – proba verbală a candidatului Andrei Anișcenco, ca ilegală și

s-a obligat Comisia de Licențiere a profesiei de avocat din cadrul Uniunii

Avocaților din Republica Moldova să admită candidatul Andrei Anișcenco la

proba verbală.(f.d.37-39)

La 02 august 2017, Uniunea Avocaților din Republica Moldova, Comisia de

licențiere a profesiei de avocat, prin intermediul reprezentantului său, avocatul

Tetelea Eugeniu a depus cerere de apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău

(sediul Râșcani) din 04 iulie 2017 solicitând, admiterea apelului, casarea hotărârii

Judecătoriei Chișinău (sediul Râșcani) din 04 iulie 2017, și emiterea unei noi

hotărâri, prin care, să se respingă ca fiind neîntemeiate pretențiile formulate de

reclamant în cererea de chemare în judecată.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 04 octombrie 2017 s-a dispus de

a nu da curs cererii de apel depusă de apelanta Uniunea Avocaților din Republica

Moldova, Comisia de licențiere a profesiei de avocat împotriva hotărârii

Judecătoriei Chișinău (sediul Râșcani) din 04 iulie 2017 și s-a acordat termen

apelantului până la 07 noiembrie 2017 pentru a prezenta cererea de apel cu

indicarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul și probele

invocate în susținerea apelului.(f.d.43-45)

La 07 noiembrie 2017 Uniunea Avocaților din Republica Moldova, Comisia

de licențiere a profesiei de avocat, reprezentată de avocatul Lucian Rogac a depus

cerere de apel motivată.(f.d.51-52)

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 08 noiembrie 2017 s-a admis apelul

declarat de Uniunea Avocaților din Republica Moldova, Comisia de licențiere a

3

profesiei de avocat, reprezentată de avocatul Lucian Rogac, s-a casat hotărârea

judecătoriei Chișinău (sediul Râșcani) din 04 iulie 2017 în partea în care s-a

anulat hotărârea Comisiei de Licențiere a profesiei de avocat – proba verbală a

candidatului Andrei Anișcenco, ca ilegală și s-a obligat Comisia de Licențiere a

profesiei de avocat din cadrul Uniunii Avocaților din Republica Moldova să

admită candidatul Andrei Anișcenco la proba verbală, și a fost emisă o nouă

hotărâre prin care s-a respins cerința cu privire la anularea hotărârii Comisiei de

Licențiere a profesiei de avocat din cadrul Uniunii Avocaților din Republica

Moldova din 22 noiembrie 2016 în partea ce ține de neadmiterea la a doua etapă a

examenului de calificare în profesia de avocat – proba verbală a candidatului

Andrei Anișcenco, și obligarea Comisiei de Licențiere a profesiei de avocat din

cadrul Uniunii Avocaților din Republica Moldova să admită candidatul Andrei

Anișcenco la proba verbală, ca fiind neîntemeiate.(f.d.72-82)

În susținerea poziției adoptate, Curtea de Apel Chișinău a reținut că instanța

de fond la adoptarea hotărârii a interpretat eronat normele de drept material, iar

concluziile primei instanțe, expuse în hotărâre, sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 03 ianuarie 2018 Andrei

Anișcenco a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei Curții de Apel Chișinău din 08 noiembrie 2017 și menținerea hotărârii

Judecătoriei Chișinău (sediul Râșcani) din 04 iulie 2017.

În susținerea recursului recurentul a indicat, că instanța de apel nu a

examinat obiectiv și elucidat pe deplin toate probele pertinente și concludente

care au importanță nemijlocită pentru soluționarea obiectivă a litigiului, nu a

studiat profund esența problemei, aplicând eronat normele materiale, procedurale,

nu a aplicat legea care urma să fie aplicată și a aplicat o lege care nu trebuia să fie

aplicată.

Mai indică că, pârâtul nu a prezentat nici o probă ce ar confirma faptul că

procedura cifrării a fost efectuată, iar în lipsa probelor ce ar demonstra că cifrarea

lucrărilor a avut loc, a fost imposibil de a constata respectarea procedurii de

organizare a examenului de admitere respectiv.

În conformitate cu art. 434 alin. 1) CPC recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din

08 noiembrie 2017, în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Anișcenco Andrei în

raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele considerente.

4

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care

nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod

eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost

judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina

a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate

regulile privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema

drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește

procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea

competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea a altor încălcări

decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în

cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest sens Completul reține, că sarcina instanței de recurs la aceasta

etapă este de a verifica temeiurile recursului și argumentele privind caracterul

ilegal al deciziei atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma

drepturilor garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Completul evidențiază că, în lumina jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în

materie civilă trebuie să corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil,

consfințite de art. 6 din CEDO, în special cu referire la dreptul de acces liber la

justice și la dreptul subsecvent de a fi audiat de о instanta judecatoreasca

(hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra

5

Greciei din 27 martie 2014).

In acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilitații recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea

unei cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât

condițiile stabilite pentru о cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc

scopul de aplicare și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de

administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO

(hotarârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în

funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din

2 octombrie 2014), iar în concepția CEDO, nu se impune motivarea detaliată a

deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra

Armeniei din 19 ianuarie 2010).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Anișcenco

Andrei, este declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziilor

instanței de apel, i-ar alegațiile invocate în recurs nu indică încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei pentru

declararea recursului admisibil.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de către Anișcenco Andrei, ca fiind

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

D I S P U N E :

Recursul, declarat de către Anișcenco Andrei, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecători Nicolae Craiu

Dumitru Visternicean

6