3ra-233/18 — anularea hotaririi

3ra-233/18 — anularea hotaririi (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

prima instanță: L. Holevițcaia dosarul nr. 3ra-233/18

instanța de apel: N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu

Î N C H E I E R E

14 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Iurie Bejenaru, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Austria Tabak GmbH

împotriva Agenției de Stat pentru Proprietate Intelectuală, intervenient accesoriu

Vsevolod Ilcenco privind anularea hotărârii,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2017, prin care a

fost respins apelul declarat de către Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală și

menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 11 mai 2017,

c o n s t a t ă:

La data de 04 iulie 2016 Austria Tabak GmbH s-a adresat cu cerere de chemare

în judecată împotriva Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, intervenient

accesoriu Vsevolod Ilcenco privind anularea hotărârii Comisiei de contestații a

Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală din 26 februarie 2016.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la data de 07 mai 2008 persoana

fizică Vsevolod Ilcenco, a depus la AGEPI cererea de înregistrare a mărcii verbale

nr.depozit 023446 ROBINSON la toate produsele cuprinse în clasa 34: ”Tutun; articole

pentru fumători; chibrituri”. La data de 09 iunie 2009, marca a fost înregistrată cu

nr.18255. La data de 02 august 2010 Austria Tabak GmbH a depus la Curtea de Apel

Chișinău o cerere de chemare în judecată împotriva Vsevolod Ilcenco, intervenient

accesoriu AGEPI, solicitând anularea mărcii verbale nr.18255 ROBINSON, iar la data

de 04 iulie 2011 Curtea de Apel a emis o hotărâre prin care a constatat că, Vsevolod

Ilcenco a înregistrat marca nr.18255 ROBINSON cu rea - credință și a dispus anularea

acesteia. Prin decizia Colegiului civil și contencios al Curții Supreme de Justiție din 13

decembrie 2011 s-a menținut în vigoare hotărârea Curții de Apel Chișinău. Mențiunea

privind anularea mărcii nr.18255 a fost publicată în Buletinul Oficial de Proprietate

Intelectuală nr. 3/2012, editat de AGEPI. La data de 17 septembrie 2013, Vsevolod

Ilcenco a depus la AGEPI aceeași denumire ROBINSON nr.depozit 033743 pentru

aceleași produse din clasa 34:”Tutun; articole pentru fumători; chibrituri”. La 21

1

ianuarie 2014, Austria Tabak GmbH a depus o opoziție împotriva cererii de înregistrare

a mărcii nr.depozit 033743, anexînd la opoziție decizia Curții Supreme din 13

decembrie 2011 și o copie a sondajului sociologic privind asemănarea mărcilor

RONSON și ROBINSON. La data de 23 mai 2014 AGEPI a emis un aviz provizoriu

de respingere a cererii nr.depozit 033743. La data de 18 februarie 2015 Vsevolod

Ilcenco a depus o contestație împotriva avizului provizoriu. AGEPI nu a informat

Austria Tabak GMBH despre depunerea acestei contestații împotriva avizului

provizoriu. La data de 31 martie 2015 Austria Tabak GmbH a depus o scrisoare prin

care a solicitat o copie a contestației solicitantului împotriva avizului provizoriu,

precum și o copie a contestației împotriva deciziei definitive, iar la 01 iulie 2015 a

depus o scrisoare repetată. La data de 31 martie 2015 AGEPI a emis decizia definitivă

de acceptare a opoziției și de respingere a cererii nr. depozit 033743 ROBINSON, iar

la data de 26 iunie 2015 solicitantul a depus o contestație la Comisia de Contestații a

AGEPI, care de asemenea nu a fost comunicată Austria Tabak GmbH. La data de 07

iulie 2015 Austria Tabak GmbH, chiar dacă era parte la procedură, a solicitat o copie

a acestei contestații, iar la data de 20 iulie 2015, a depus la Comisia de Contestații

comentariile sale referitoare la contestație, în care își exprimă nedumerirea în legătură

cu faptul că, solicitantul insistă asupra înregistrării mărcii ROBINSON, după ce marca

identică nr.18255 ROBINSON și înregistrată la exact aceleași produse a fost anulată

prin decizia Curții Supreme de Justiție din 13 decembrie 2011, ca fiind înregistrată cu

rea credință și ca fiind asemănătoare până la confuzie cu mărcile anterioare ale firmei

Austria Tabak GmbH. Asemănarea mărcilor a fost deja demonstrată printr-un sondaj

sociologic, în cadrul litigiului amintit mai sus, cînd 80 % din persoanele chestionate au

răspuns prin DA la întrebarea dacă denumirile ROBINSON și RONSON sunt

asemănătoare. Indică că, Comisia de Contestații nu a invitat opozantul Austria Tabak

GmbH la ședința Comisiei care s-a desfășurat la 26 februarie 2016, la care nu a

participat nici reprezentanta contestatarului care ”a solicitat examinarea contestației în

lipsa sa” și în cadrul căreia Comisia a pronunțat hotărîrea privind... „acceptarea

revendicării contestatarului și admiterea spre înregistrare a mărcii pentru totalitatea

produselor din clasa 34 conform Clasificării Internaționale a Produselor și Serviciilor”.

La data de 31 mai 2016 Austria Tabak GmbH a aflat despre evenimentul din 26

februarie 2016 și a depus imediat la Comisia de Contestații o scrisoare, apoi la data de

06 iunie 2016 o scrisoare suplimentară, solicitând Comisiei reconvocarea ședinței de

examinare a contestației depuse de Vsevolod Ilcenco, cu participarea Austria Tabak

GmbH, însă abia la 24 iunie 2016 a primit răspunsului Comisiei și copia hotărârii din

26 februarie 2016. Consideră că este contrar legii faptul că opozantul are dreptul de a

depune contestații însă nu a fost chemat la ședința Comisiei. În opinai sa, poziția

Comisiei precum că opoziția și contestația sunt două proceduri diferite, în cadrul unui

proces unic de examinare a cererii de înregistrare a mărcii, proces ce cuprinde mai

multe etape, care contravine prevederilor Codului de Procedură Civilă.

A considerat eronată referirea AGEPI la practica stabilită în activitatea sa,

deoarece aceasta nu poate substitui legea. Or, Constituția Republicii Moldova proclamă

și reglementează expres principiul autorității de lucru judecat cu privire la hotărârile

judecătorești definitive, iar prin decizia Curții Supreme de Justiție din 13 decembrie

2

2011, s-a constatat că marca verbală ROBINSON solicitată spre înregistrare pentru

unele și aceleași produse din clasa 34, de același intervenient accesoriu Vsevolod

Ilcenco, este asemănătoare până la confuzie cu marca RONSON a Austria Tabak

GmbH și că marca ROBINSON a fost înregistrată de Vsevolod Ilcenco cu rea -

credință.

A solicitat repunerea în termenul de înaintare a acțiunii, anularea hotărârii

Comisiei de contestații a AGEPI din 26 februarie 2016 prin care a fost abrogate Decizia

Departamentului Mărci, Modele și Desene Industriale din 31 martie 2015 și a fost

acceptată înregistrarea mărcii verbale ROBINSON solicitată de Vsevolod Ilcenco

pentru totalitatea produselor din clasa 34, menținerea în vigoare a deciziei

Departamentului Mărcii, modele și Desene Industriale din 31 martie 2015 prin care a

fost respinsă cererea de înregistrare a mărcii verbale ROBINSON nr. deposit 033743

solicitate de Vsevolod Ilcenco pentru totalitatea produselor de clasa 34, pe motivul

similitudinii cu marca internațională combinată RONSON IR 553157, marca

internațională combinată RONSON IR 660472, marca națională combinată RONSON

nr. 20412, marca națională combinată RONSON nr. 22297, titular - Austria Tabak

GmbH.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 11 mai 2017 acțiunea a

fost admisă. A fost anulată hotărârea Comisiei de contestații a Agenției de Stat pentru

Proprietatea Intelectuală din 26 februarie 2016.

Prima instanță a stabilit faptul că, obiectul acțiunii îl constituie cerința de anulare

a hotărârii Comisiei de contestații a AGEPI din 26 februarie 2016, prin care s-a admis

spre înregistrare de stat aceiași marcă care anterior a fost anulată printr-o hotărâre

judecătorească definitivă și irevocabilă, care la moment produce efecte juridice.

Totodată, din analiza hotărârii Comisiei de Contestații, prima instanță a reținut

că, autoritatea publică doar constată în urma analizei mărcii că aceasta poate fi

acceptată spre înregistrare, omițând că în acest sens s-a expus deja o instanță

judecătorească. Or, hotărârile judecătorești definitive și irevocabile sunt obligatorii în

egală măsură și autorităților publice, din care face parte și Comisia de Contestații.

Prima instanță a mai stabilit că prin decizia Curții Supreme de Justiție din 13

decembrie 2011, care are autoritate de lucru judecat, a fost anulată marca verbală

ROBINSON nr.18255 din 09 iunie 2009, înregistrată sub numele lui Vsevolod Ilcenco,

hotărârea în cauză până la moment nu a fost anulată, aceasta produce efecte juridice,

iar în temeiul art.16 CPC, hotărârile, încheierile, ordonanțele și deciziile judecătorești

definitive, precum și dispozițiile, cererile, delegațiile, citațiile, alte adresări legale ale

instanței judecătorești, sunt obligatorii pentru toate autoritățile publice, asociațiile

obștești, persoanele oficiale, organizațiile și persoanele fizice și se execută cu strictețe

pe întreg teritoriul Republicii Moldova, iar neexecutarea nemotivată a actelor

judecătorești, dispozițiilor, cererilor, delegațiilor, citațiilor, altor adresări legale,

precum și lipsa de considerație față de judecată, atrag răspunderea prevăzută în

prezentul cod și în alte legi.

La fel prima instanță a stabilit că, în conformitate cu prevederile art.123 alin.(2)

CPC, faptele stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă

soluționată anterior în instanță de drept comun sau în instanță specializată sunt

3

obligatorii pentru instanța care judecă pricina și nu se cer a fi dovedite din nou și nici

nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini civile la care participă aceleași

persoane, or, faptul că prin această hotărâre a fost acceptată spre înregistrare o marcă

deja anulată, nu denotă decât ilegalitatea în fond a actului administrativ contestat.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2017 a fost respins apelul

declarat de către Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală și menținută hotărârea

primei instanțe.

La data de 12 ianuarie 2018 Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi

hotărâri cu privire la respingerea acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de apel

și hotărârea primei instanțe, deoarece instanțele judecătorești au aplicat eronat normele

de drept material.

A menționat că instanțele ierarhic inferioare nu au constatat careva temeiuri de

anulare a actului administrativ contestat, nu au verificat circumstanțele și argumentele

expuse în cererea de apel, în clarificarea tuturor aspectelor importante pentru

soluționarea justă a cauzei, dar s-au rezumat la aprecierea faptului că hotărârea

Comisiei de contestații a AGEPI din 26 februarie 2016, prin care s-a admis spre

înregistrarea de stat aceeași marcă a fost anulată anterior printr-o hotărâre

judecătorească definitivă și irevocabilă, care la moment produce efecte juridice.

A susținut că hotărârea Comisie de Contestații din 26 februarie 2016 este legală

și întemeiată.

A afirmat că Comisie de Contestații a ținut cont de decizia Oficiului pentru

Armonizarea Pieței Interne prin care a fost respinsă opoziția nr. B 2 444696 depusă din

numele companiei Austria Tabak GmbH (fost opozant) împotriva tuturor produselor

de marca comunitară „ROBINSON” cererea nr. 12 590 031, solicitant Vsevolod

Ilcenco, identică cu cererea de înregistrare a mărcii examinate nr. 033743 (în privința

aceleiași clase de produse 34), solicitant Vsevolod Ilcenco, prin care s-a recunoscut că

mărcile menționate nu sunt similar pentru a cea confuzii.

A reiterat că toate acțiunile AGEPI ce țin de examinarea cererii de înregistrare

nr. deposit 033743 din 17 septembrie 2013 precum și emiterea hotărârii Comisiei de

contestații din 26 februarie 2016 au fost realizate în strică conformitate cu prevederile

legislației în vigoare, iar AGEPI în calitatea sa de oficiu național în domeniul

proprietății intelectuale a acționat cu bună credință în cadrul aplicării actelor normative

respective.

Prin referința depusă la data de 02 martie 2018, reprezentantul Austria Tabak

GmbH, avocatul Ariadna Suveica (Dodi), a solicitat respingerea recursului depus de

Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală ca inadmisibil.

A menționat că recurentul nu a demonstrat încălcarea sau interpretarea greșită a

normelor de drept material și procedural aplicate de instanțele judecătorești ierarhic

inferioare.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.

4

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost declarat în termen, or, din materialele

cauzei nu poate fi stabilit cu certitudine momentul comunicării recurentei a deciziei

contestate pentru a determina respectarea termenului de declarare a recursului.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu

și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Agenția de Stat pentru

Proprietatea Intelectuală nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) CPC.

5

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere,

la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri

(cauza Asito versus Republica Moldova, 10 iulie 2001, Meyer versus Germania, 22

martie 2016), pe când în recursul declarat de către Agenția de Stat pentru Proprietatea

Intelectuală, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1)

Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

6