2ra-443/18 — incasarea datoriei

prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Ciocana) dosarul nr. 2ra-443/18

Judecător: A.Malîi

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: A.Bostan, V.Sîrbu, V.Negru

Î N C H E I E R E

14 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Maria Ghervas

Tamara Chișca-Doneva

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Șabelnic Antonina,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată (acțiune oblică) depusă de

Societatea pe Acțiuni ,,Termoelectrica” împotriva lui Șabelnic Victor și Șabelnic

Antonina cu privire la încasarea datoriei acumulate față de Asociația Proprietarilor de

Locuințe Privatizate nr. 54/34,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 noiembrie 2017, prin care a

fost respins apelul declarat de către Șabelnic Antonina și a fost menținută hotărârea

Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) din 26 aprilie 2017

c o n s t a t ă :

La 22 decembrie 2016, SA „Termoelectrica” a înaintat acțiune oblică împotriva

lui Șabelnic Victor și Șabelnic Antonina cu privire la încasarea datoriei acumulate față

de APLP nr. 54/34.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că în baza contractului de livrare a

energiei termice în apă caldă nr. 5104 din 1 octombrie 2007, încheiat între SA

„Termoelectrica” (până la redenumire SA „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2”

din Chișinău - succesorul în drepturi al SA „Termocom” în procedura falimentului) și

APLP 54/34, ultima și-a asumat obligația de a achita lunar plata pentru utilizarea

energiei termice furnizate.

A susținut că, din cauza neonorării obligațiilor de plată, la ziua de 18 noiembrie

2016 datoria APLP 54/34 la consumul de energie termică constituie suma de 11 952

525.05 lei, devenind de fapt debitorul „Termoelectrica” SA.

Totodată în urma consumului de energie termică, APLP 54/34 a prestat în

continuare servicii de gospodărie comunală, inclusiv energie termică, la toți

proprietarii/chiriașii/locatarii apartamentelor/încăperilor locuibile și nelocuibile ai

blocului locativ gestionat, care la rândul său au beneficiat de serviciul prestat și au

obligația de a achita în termen contravaloarea lor, conform facturilor primite.

A mai indicat reclamantul că, APLP 54/34 nu a acționat în judecată

consumatorii restanți, inclusiv nu a acționat în judecată pe pârâți pentru încasarea

1

datoriei la consumul energiei termice în suma totală de 33 062,38 lei, pentru perioada

1 noiembrie 2001-1 noiembrie 2016, în mare parte din lipsa mijloacelor financiare

pentru achitarea taxei de stat și altor cheltuieli de judecată, drept realizat prin

intermediul acțiunii oblice.

În drept, acțiunea a fost întemeiată în baza art. art. 512, 514, 530, 572, 602, 617

alin.(2), lit. a) ale Codului civil, art. 25 al Legii nr. 1402/24.10.2002 serviciilor publice

de gospodărie comunală, art. 51 al Legii nr. 75/30.04.2015 cu privire la locuințe, art.

art. 9, 28, 70 alin. (1), 166, 167, 248, 131 alin.(4) ale CPC.

Solicită reclamanta admiterea acțiunii, încasarea în mod solidar de la Șabelnic

Victor și Șabelnic Antonina în beneficiul APLP 54/34 a datoriei pentru serviciul

agentului termic în sumă de 33 062,38 lei pentru perioada 1 noiembrie 2001 – 1

noiembrie 2016 și a cheltuielilor de judecată în mărime de 991,87 lei cu titlu de taxă de

stat.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) din 26 aprilie 2017,

acțiunea a fost admisă parțial. A fost încasat de la Șabelnic Antonina în beneficiul

APLP 54/34 din mun. Chișinău suma de 8 894,48 lei cu titlu de datorie pentru

consumul de energie termică. În rest, cerința încasării datoriei a fost respinsă ca

tardivă. A fost dispusă încasarea de la Șabelnic Antonina în beneficiul SA

„Termoelectrica” cheltuielile de judecată sub formă de taxă de stat în mărime de 270

lei, în rest cerința compensării cheltuielilor de judecată a fost respinsă.

La 17 mai 2017, SA ,,Termoelectrica” a declarat apel nemotivat împotriva

hotărârii primei instanțe, iar prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 10 octombrie

2017, cererea de apel a fost restituită, în conformitate cu art. 368 alin. (1) CPC. (f.d.

113-115)

Ulterior, la 23 mai 2017, Șabelnic Antonina a declarat apel nemotivat împotriva

hotărârii primei instanțe, iar la 6 octombrie 2017 a depus apel motivat, solicitând

admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărâri de

respingere a acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 noiembrie 2017 a fost respins apelul

declarat de SA ,,Termoelectrica” și a fost menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău

(sediul Ciocana) din 26 aprilie 2017.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a menționat că soluția instanței de fond

cu privire la admiterea parțială a acțiunii este întemeiată, motivându-și soluția în baza

prevederilor art. art. 259 alin. (1), 267 alin. (1), 271 alin. (1), 272 alin. (1), 599 alin. (1)

ale Codului civil, art. 25 alin. (1) și (5) al Legii nr. 1402 din 24 octombrie 2002 cu

privire la serviciile publice de gospodărie comunală, pct. 17, 18 și pct. 24 al

Regulamentului cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative,

comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și

condițiile deconectării/reconectării acestora de la sistemele de încălzire și alimentare

cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.191 din 19 februarie 2002.

Cu referire la nomele citate și în coraport cu materialele cauzei, instanța a reținut

că în calitate de locatar și proprietar, pârâta, Șabelnic Antonina beneficiază de

serviciile locativ-comunale care îi sunt prestate și are obligația de a achita la timp plata

pentru serviciile prestate, ținând cont că conform calculului datoriei pentru serviciile

prestate eliberat de ÎM „Infocom” lunar pentru apartamentul nr.XXXX din str. XXXX

s-a confirmat existența datoriei solicitate, la situația din luna noiembrie 2016 – august

2016 în sumă de 33 062,38 lei, cu termenul de rambursare până la 30 septembrie 2016.

2

La acest segment, instanța de apel a concluzionat că prima instanță justificat a

conchis că din pretențiile înaintate de către SA „Termoelectrica”, ultima a solicitat

încasarea datoriei de la Antonina Șabelnic pentru perioada noiembrie 2001 – august

2016, depășind astfel termenul de prescripție prevăzut de art. 267 alin. (1) din Codul

Civil, înaintând acțiunea la 22 decembrie 2016 (f.d.4) având dreptul să solicite

încălcarea dreptului său cel târziu pentru perioada de la decembrie 2013 – decembrie

2016.

Totodată, Curtea de Apel Chișinău a remarcat că în speța dedusă judecății, prima

instanță întemeiat a dispus încasarea de la Șabelnic Antonina în beneficiul APLP 54/34

a datoriei pentru serviciul termic livrat apartamentului nr. XXXX, str. XXXX, doar

pentru perioada decembrie 2013- decembrie 2016 în sumă de 8 894,48 lei, Șabelnic

Antonina invocând tardivitatea. Or, Antonina Șabelnic poartă sarina achitării plății

pentru serviciul de furnizare a agentului termic, în virtutea calității de proprietar unic și

locatar permanent al apartamentului nr. XXXX din str. XXXX.

Ca rezultat, a fost respins argumentul Antoninei Șabelnic precum că s-a adresat

cu cereri către APLP nr. 54/34 privind faptul că sistemul de încălzire este uzat și

necesită schimbarea acestuia, or, consumatorul nu este scutit de la plata consumului

energiei termice, atât timp cât locatarii blocului nu întreprind măsuri pentru înlocuirea

acestuia.

Sub acest aspect, instanța de apel a învederat pct.5 din Anexa nr. 2 la

Regulamentul cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative,

comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și

condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire și alimentare

cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002, care prevede

că locatarii efectuează din cont propriu următoarele lucrări de întreținere și reparație a

apartamentelor, neincluse în plata pentru deservirea tehnică și reparația blocului

locativ: înlocuirea, reparația, vopsirea aparatelor și țevilor de încălzire centrală,

conductelor de gaze, apă și canalizare.

La 23 ianuarie 2018, Șabelnic Antonina a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și

emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și

hotărârii primei instanțe, considerându-le neîntemeiate și pasibile de casare.

Menționează că decizia instanței de apel a fost adoptată cu încălcarea normelor

de drept material, fiind interpretată în mod eronat legea, invocând ca temei de casare

prevederile art. 432 alin. (2), lit. c) CPC.

La fel, susține că la examinarea cauzei instanțele de judecată nu au determinat

circumstanțele reale, a dat o calificare greșită raportului material litigios, greșit au

soluționat conflictul dintre normele cuprinse în diferite acte normative și respectiv

greșit a fost interpretată legea.

Sub acest aspect menționează că instanța de apel nu a luat în considerație

probele și argumentele prezentate de aceasta, și anume, că sistemul de încălzire a

blocului are loc de sus în jos, iar în urma defecțiunilor și reconstrucțiilor efectuate la

etajele de sus, începând cu anul 1997 în apartamentul dânsei nu se furnizează energie

termică în calitatea necesară stabilită de legislație. Temperatura bunului imobil în

timpul sezonului rece este de +7 ºC +-10 ºC, ce nu corespunde cu pct. 2 lit. a) din

Anexa nr. 8 din Regulament.

3

Susține că dânsa s-a adresat de nenumărate ori la APLP nr. 54/34 și alte organe

competente, privind furnizarea necalitativă a energiei termice în apartamentul său, însă

cererile au fost lăsate fără răspuns.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

După cum rezultă din actele cauzei copia decizie instanței de apel din 28

noiembrie 2017, a fost expediată pentru cunoștință în adresa părților, inclusiv și în

adresa recurentei, Șabelnic Antonina la 11 ianuarie 2018, fapt ce se confirmă prin

copia scrisorii de însoțire nr. 178. (f.d. 146)

Astfel, instanța de recurs consideră că recurenta s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 23 ianuarie 2018, în termen.

La 9 februarie 2018, în adresa APLP nr. 54/34 și SA ,,Termoelectrica”, a fost

expediată copia recursului declarat de către Șabelnic Antonina cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței.

Prin referința din 1 martie 2018, SA ,,Termoelectrica” a solicitat recunoașterea

recursului ca inadmisibil, iar APLP nr. 54/34 nu și-a valorificat dreptul procedural

respectiv și nu a depus referință în termenul stabilit.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Șabelnic Antonina în raport

cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Șabelnic Antonina nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

4

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor

și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul

declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de

o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de către Șabelnic Antonina.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Șabelnic Antonina, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Maria Ghervas

Tamara Chișca-Doneva

5