2ra-1267/17 — încasarea sumei

2ra-1267/17 — încasarea sumei (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: N. Iordachi dosarul nr. 2ra-1267/17

instanța de apel: N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu

Î N C H E I E R E

05 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Petru Ciobanu și Angelica Ciobanu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății pe acțiuni

„Termoelectrica” împotriva lui Petru Ciobanu și Angelica Ciobanu, intervenient

accesoriu Asociația proprietarilor de locuințe privatizate nr. 54/218 cu privire la

încasarea sumei,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 martie 2017, prin care a

fost respins apelul declarat de către Petru Ciobanu și Angelica Ciobanu și

menținută hotărârea Judecătoriei Ciocana, municipiul Chișinău din 24 noiembrie

2016,

c o n s t a t ă:

La data de 16 august 2016, SA „Termoelectrica” a depus cerere de

chemare în judecată împotriva lui Petru Ciobanu și Angelica Ciobanu,

intervenient accesoriu APLP nr. 54/218 cu privire la încasarea sumei.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la data de 01 decembrie

2006, între SA „Termocom” (succesorul în drepturi, SA „Termoelectrica”) și

APLP nr. 54/218 a fost încheiat contractul de livrare a energiei termice în apă

caldă nr. 5120.

Menționează că, conform pct. 1.1 al contractului, reclamanta s-a obligat să

livreze APLP nr. 54/218 energie termică în apă caldă, iar ultima, la rândul său,

și-a asumat obligația de a achita lunar plata pentru utilizarea energiei termice

furnizată.

Invocă că, APLP nr. 54/218 nu și-a executat obligația de plată pentru

consumul de energie termică, acumulând la data de 08 iulie 2016 o datorie în

mărime de 15 127 481,28 lei.

Relevă că, în urma consumului de energie termică, APLP nr. 54/218 a

prestat în continuare servicii de gospodărire comunală, inclusiv energie termică,

la toți proprietarii/chiriașii/locatarii apartamentelor/încăperilor locuibile și

nelocuibile ale blocului gestionat, care la rândul lor au beneficiat de serviciul

1

prestat și au obligația de a achita în termen contravaloarea lor, conform

facturilor primite.

Afirmă că, APLP nr. 54/218 nu a acționat în judecată consumatorii

restanți, inclusiv pârâții Petru Ciobanu și Angelica Ciobanu pentru încasarea

datoriei la consumul energiei termice în mărime de 4 651,92 lei, pentru perioada

01 noiembrie 2011 - 01 ianuarie 2016, fapt ce îl impune în imposibilitate de a

achita creanțele față de SA „Termoelectrica”.

Susține că, întru evitarea consecințelor prejudiciabile, este în drept să

înainteze prezenta cerere de chemare în judecată conform prevederilor art. 599

alin. (1) din Codul civil.

Menționează că, conform informației din Registrul bunurilor imobile nr.

0100303106, pârâții sunt proprietarii apartamentului nr. 21 din str. Podul Înalt,

18, mun. Chișinău iar în baza contului personal deschis la APLP nr. 54/218 pe

numele lui Petru Ciobanu și Angelica Ciobanu, aceștia au acceptat prestarea și

au beneficiat de servicii comunale în volum deplin, fără întreruperi, în

conformitate cu normele și tarifele în vigoare.

Notează că, conform informației privind situația despre achitarea

serviciilor locativ-comunale, pârâții pentru perioada 01 noiembrie 2011 – 01

iunie 2016, au acumulat o datorie la plata enegiei termice în mărime de 4 651,92

lei.

Relevă că, ținând cont de faptul că, apartamentul pârâților este deconectat

integral de la sistemul centralizat de încălzire, calculul plății a fost efectuat

conform pct. 8 din Anexa nr. 7 la Regulamentul cu privire la modul de prestare

și achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ,

contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la/ reconectării

la sistemele de încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului

RM nr.191 din 19 februarie 2002 și, anume, în mărime de 20 % din costul

energiei termice calculate pentru un metru pătrat al apartamentului.

Invocă că, exercită în realitate acțiunea debitorului său, APLP nr. 54/218

și drept efect al acțiunii oblice este încasarea din contul pârâților în beneficiul

APLP nr. 54/218 a datoriei pentru consumul energiei termice.

Solicită încasarea în mod solidar din contul lui Petru Ciobanu și al

Angelicăi Ciobanu în beneficiul APLP nr. 54/218 a datoriei pentru consumul

energiei termice în mărime de 4 651,92 lei și în beneficiul SA „Termoelectrica”

a taxei de stat în mărime de 270 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 24 noiembrie

2016 a fost admisă acțiunea și au fost încasate în mod solidar de la Petru

Ciobanu și Angelica Ciobanu în beneficiul APLP nr. 54/218 datoria în mărime

de 4 651,92 lei și în beneficiul SA „Termoelectrica” taxa de stat în mărime de

270 lei.

Prima instanță, admițând acțiunea și-a argumentat concluzia prin faptul

că, în temeiul prevederilor art. 599 din Codul civil, SA „Termoelectrica” este în

drept să înainteze prezenta acțiune împotriva pârâților Petru Ciobanu și Angelica

Ciobanu, în condițiile în care APLP nr. 54/218 nu a acționat în judecată

consumatorii restanți pentru încasarea datoriei la consumul energiei termice.

2

Totodată, prima instanță a reiterat că, conform scrisorii APLP nr. 54/218

din 15 iunie 2012, prin apartamentul pârâților nu traversează coloanele de

încăzire centralizată și blocul locativ nu dispune de etaj tehnic, însă deține

subsol în care sunt amplasate sistemele inginerești ce alimentează blocul cu apă

potabilă, apă caldă, canalizare și agent termic, astfel, pârâții sunt obligați să

achite costul energiei termice în mărimea stabilită în pct. 8 din Regulamentul cu

privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și

necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile

deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire și alimentare cu

apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 191 din 19 februarie 2002.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 martie 2017 a fost respins

apelul declarat de către Petru Ciobanu și Angelica Ciobanu și menținută

hotărârea primei instanțe.

La data de 05 mai 2017, Petru Ciobanu și Angelica Ciobanu au declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe și remiterea cauzei

spre rejudecare în prima instanță.

În motivarea recursului a indicat că, hotărârile judecătorești sunt ilegale,

deoarece instanțele de judecată au aplicat eronat normele de drept material și,

anume, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a fost interpretată în mod

eronat legea, nu au fost constatate și elucidate pe deplin circumstanțele cauzei și

raporturile juridice, care au importanță pentru soluționarea justă a cauzei și au

fost apreciate arbitrar probele, la fel, au fost încălcate prevederile art. 6 § 1 al

Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, ale art. 1 din Primul Protocol adițional al Convenției și ale art. 46

din Constituția Republicii Moldova.

Menționează că, concluziile primei instanțe vin în contradicție cu

circumstanțele cauzei, or, din materialele cauzei reiese cert că, apartamentul lor

a fost debranșat de la serviciul de aprovizionare cu agent termic în strictă

conformitate cu prevederile legale și nu beneficiază de acest serviciu.

Invocă că, au sistem de încălzire autonomă, astfel, nu sunt consumatori și

nu beneficiază de serviciile furnizorului, mai mult, acesta fizic nu are

posibilitate de a le livra energie termică, circumstanțe care exclud posibilitatea

încheierii unui contract în acest sens.

Relevă că, nu și-au exprimat dorința de a se folosi de serviciul centralizat

de încălzire, nu au încheiat un contract de furnizare a energiei termice cu APLP

nr. 54/218 sau SA „Termoelectrica”, astfel, nu pot fi considerați ca consumatori

și obligați să achite costul serviciului, care în realitate nu a fost prestat și de care

nu se folosesc.

Astfel, consideră că, instanța de judecată, conform prevederilor art. 220

alin. (l) din Codul civil, urma să stabilescă inexistența raporturilor juridice între

ei ca consumatori ai energiei termice pe de o parte și gestionarul fondului locativ

APLP nr. 54/218 și furnizorul SA „Termoelectrica” pe de altă parte.

Prin urmare, invocă că, argumentul instanței de apel precum că, conform

prevederilor art. 25 din Legea nr. 1402 din 24.10.2002 cu privire la serviciile

3

publice de gospodărie comunală, persoanele fizice și juridice care beneficiază de

servicii publice de gospodărie comunală sunt obligate să achite contravaloarea

serviciilor prestate, conform facturilor primite, în termenul prevăzut de

contractul încheiat între operator și consumator, este lipsit de temei, mai mult ca

atât, acesta vine în contradicție cu prevederile art. 12 (10) alin. (2) din Legea

nr.105 din 13 martie 2003 cu privire la protecția consumatorilor, care

reglementează că, agentul economic este obligat să importe și/sau să pună la

dispoziție pe piață numai produse ce corespund cerințelor prescrise sau

declarate, să presteze servicii, inclusiv servicii comunale, numai în bază de

contract încheiat individual cu consumatorii și/sau cu reprezentanții legali ai

acestora, precum și cu art. 51 alin. (l) din Legea nr. 75 din 30 aprilie 2015 cu

privire la locuințe, care stipulează că, prestarea și achitarea serviciilor comunale

și necomunale pentru proprietari sau locatari se efectuează în baza contractelor

încheiate direct între prestatorii de servicii și proprietari sau locatari.

Susțin că, instanța de apel a interpretat eronat prevederile art. 25 din

Legea nr.1402 din 24 octombrie 2002 cu privire la serviciile publice de

gospodărie comunală, nu a aplicat prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr.105

din 13 martie 2003 cu privire la protecția consumatorilor și ale art. 51 alin. (l)

din Legea nr. 75 din 30 aprilie 2015 cu privire la locuințe.

Consideră eronată concluzia instanței de apel precum că, ei ca

consumatori sunt obligați să achite plata pentru încălzire în mărime de 20% din

costul energiei termice calculate pentru un metru pătrat al apartamentului,

deoarece în blocul nr. 18 din str. Podul Înalt, mun. Chișinău lipsește etajul tehnic

și nu sunt locuri de uz comun care necesită încălzire iar prin apartamentul lor,

amplasat la ultimul etaj al blocului nu trece nici o coloană de încălzire

tranzitorie.

Mai invocă că, în subsolul blocului există rețele termice, însă acestea sunt

izolate termic, fapt ce exclude pierderile normative de energie termică în aceste

încăperi.

Relevă că, existența rețelelor termice în subsol nu are nici o legătură cu

funcționarea sistemelor inginerești de alimentare cu apă și canalizare, respectiv,

nu pot fi obligați să suporte cheltuieli pentru energia termică pe care o generează

acele țevi din subsol, circumstanță care demonstrează lipsa pierderilor normative

de energie termică în subsol.

Astfel, menționează că, condițiile necesare pentru perceperea plății pentru

energia termică în mărime de 20% stabilite în pct. 8 al Anexei nr. 7 din

Regulamentul enunțat, nu există.

Declară că, intimata nu a probat existența temeiurilor legale de perceperea

plății pentru energia termică în mărime de 20 %, dar dimpotrivă, au fost

prezentate documente și înscrisuri, care confirmă faptul că, nu sunt temeiuri

legale pentru calcularea cuantumului de 20% din costul energiei termice pentru

un metru pătrat din apartamentul lor, deoarece nu beneficiază în nici un mod de

serviciile SA „Termoelectrica”.

În acest context, consideră că, în speță au fost aplicate eronat prevederile

pct. 8 și 81 din Anexa nr.7 la Regulamentul cu privire la modul de prestare și

4

achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ,

contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la/reconectării

la sistemele de încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului

RM nr. 191 din 19 februarie 2002, deoarece nu există circumstanțele de fapt

necesare.

Susțin că, instanțele de judecată, la judecarea cauzei, nu au pus în discuție

și nu au examinat toate problemele ridicate de ei, astfel, încălcând principiul

contradictorialității și egalității părților în fața legii, mai mult, instanțele nu au

examinat și nu au dat apreciere deciziei Curții de Apel Chișinău din 03 martie

2015, prin care a fost casată încheierea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din

17 decembrie 2014, pronunțată în cauza civilă la cererea depusă de APLP nr.

54/218 împotriva lor și anulată ordonanța din 14 noiembrie 2014, prin care a fost

încasată din contul lor în beneficiul APLP nr. 54/218 suma de 2 034,48 lei, cu

titlu de datorie.

Prin referința depusă la data de 22 iunie 2017 SA „Termoelectrica” a

solicitat declararea recursului ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau

deciziei integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost depus în termen, or, din

materialele cauzei nu poate fi stabilită cu certitudine momentul comunicării

deciziei contestate pentru a determina respectarea termenului de declarare a

recursului.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe

la judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i

s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

5

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de

desfășurare a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea

de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Petru Ciobanu

și Angelica Ciobanu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței

CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere

îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea

de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16

aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Petru Ciobanu și Angelica

Ciobanu asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul lui Petru Ciobanu și Angelicăi Ciobanu ca

inadmisibil.

6

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin.

(1) CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Petru Ciobanu și Angelica Ciobanu se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Valeriu Doagă

judecătorul

Judecătorii Ion Druță

Mariana Pitic

7