2rh-75/18 — repararea prejudiciului material

prima instanță, Judecătoria Criuleni dosarul nr. 2rh-75/2018

judecători: E. Sanduța

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău

judecători: N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu

instanța de recurs, Curtea Supremă de Justiție

judecători: V. Clevadî, D. Mardari, G. Stratulat

Î N C H E I E R E

14 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, Iulia Sîrcu

judecători Dumitru Mardari, Galina Stratulat

examinând cererea de revizuire depusă de Petru Buza, prin intermediul

avocatului Alexandru Bodrug și Gheorghe Ciocan,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Petru Buza și

Gheorghe Ciocan împotriva lui Radu Ursu cu privire la repararea prejudiciului

material,

c o n s t a t ă :

La 09 decembrie 2015, Petru Buza și Gheorghe Ciocan s-au adresat cu

cerere de chemare în judecată împotriva lui Radu Ursu cu privire la repararea

prejudiciului material.

În motivarea acțiunii reclamanții au indicat că, Gheorghe Ciocan a primit

de la Petru Buza automobilul de model „Opel Zafira”, cu n/î XXXXX, iar acesta

la 21 mai 2014 l-a transmis lui Radu Ursu spre răscumpărare pe un termen de 12

luni, la prețul de 4500 Euro, primind un avans la data semnării recipisei de 500

Euro, în rest, suma restantă urma să fie achitată lunar în sumă de 330 euro, până la

achitarea totală în termen de 12 luni.

Au menționat că la 10 noiembrie 2014, până la împlinirea termenului

prevăzut în contract, pârâtul i-a remorcat automobilul deteriorat, descompletat și

nefuncțional în curtea casei lui Gheorghe Ciocan, după care la 10 noiembrie 2014

a întocmit o recipisă prin care s-a obligat ca până la 15 noiembrie 2014 să predea

automobilul în stare tehnică bună.

Deoarece pârâtul nu a îndeplinit obligațiile contractuale de reparație a

automobilului, conform termenului indicat în recipisă, la 23 martie 2015 s-a

adresat la dealerul autorizat Adam Opel AG prin care a constatat defecțiunile la

automobil și costul reparației, achitând suma de 20 125,91 lei pentru reparație și

tot la 23 martie 2015 a efectuat reparația senzorului temperaturii în sumă de 240

lei.

La 21 mai 2015 pârâtului i-a fost expediată o reclamație prin care a fost

atenționat ca în termen de 10 zile să achite prejudiciul material, însă acesta nu a

întreprins nici o măsură în vederea restituirii prejudiciului cauzat.

1

Au solicitat reclamanții, încasarea din contul lui Radu Ursu a prejudiciului

material în mărime de 20 365, 80 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Criuleni din 26 mai 2016 cererea de chemare

în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată. A fost încasat de la Petru Buza în

beneficiu lui Radu Ursu cheltuielile de judecată în mărime de 2 000 lei.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 09 iunie 2016 avocatul

Alexandru Bodrug în interesele lui Petru Buza a depus cerere de apel nemotivat

împotriva hotărârii primei instanțe.

Prin încheierea Judecătoriei Criuleni din 27 iunie 2016 s-a indicat, ca

omis, în calitate de reclamant Gheorghe Ciocan în dispozitivul hotărârii

Judecătoriei Criuleni din 26 mai 2016.

La 17 octombrie 2016, avocatul Bodrug Alexandru în interesele lui Petru

Buza și Gheorghe Ciocan a depus cerere de apel motivată împotriva hotărârii

primei instanțe.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 noiembrie 2016 s-a respins

apelul declarat de Petru Buza prin intermediul avocatului Alexandru Bodrug și s-a

menținut hotărârea Judecătoriei Criuleni din 26 mai 2016.

La 06 februarie 2017, Petru Buza și Gheorghe Ciocan prin intermediul

avocatului Alexandru Bodrug au declarat recurs, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi

hotărâri de admitere a acțiunii.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 13 septembrie 2017 recursul

declarat Petru Buza și Gheorghe Ciocan s-a considerat inadmisibil.

La 06 februarie 2018, Petru Buza, prin intermediul avocatului Alexandru

Bodrug și Gheorghe Ciocan a depus cerere de revizuire, solicitând casarea

încheierii Curții Supreme de Justiție din 13 septembrie 2017 și deciziei Curții de

Apel Chișinău din 24 noiembrie 2016.

În motivarea cererii de revizuire a invocat ca temei de revizuire art. 449,

lit. b) Cod de procedură civilă, indicând că în cadrul examinării cauzei au fost în

imposibilitate de a prezenta în instanță martorul Polina Bucaeva, care se afla peste

hotarele RM, și a revenit în octombrie 2017.

Au mai invocat că, martorul în cauză a fost de față în momentul înțelegerii

cu Radu Ursu asupra condițiilor și termenului de reparație a automobilului, în

prezența acesteia fiind întocmită și recipisa din 10 noiembrie 2014.

În conformitate cu art. 452 alin. (1) - (11) Cod de procedură civilă,

instanța examinează cererea de revizuire în ședință publică în conformitate cu

normele de examinare a cererii de chemare în judecată. Dacă examinarea cererii

de revizuire este de competența Curții Supreme de Justiție sau a instanței de apel,

ședințele se desfășoară fără înștiințarea participanților la proces. Dacă instanța

care examinează cererea de revizuire consideră necesară prezența participanților

la proces, aceasta dispune înștiințarea lor.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră cererea de revizuire depusă

de Petru Buza, prin intermediul avocatului Alexandru Bodrug și Gheorghe Ciocan

neîntemeiată și care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din următoarele motive.

2

În conformitate cu art. 448 alin. (2) Cod de procedură civilă, cererea de

revizuire împotriva unei hotărâri care, fiind supusă căilor de atac, a fost

menținută, modificată sau casată, emițându-se o nouă hotărâre, se soluționează de

instanța care a menținut, a modificat hotărârea sau a emis o nouă hotărâre.

Conform prevederilor art. 453 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă,

după ce examinează cererea de revizuire, instanța emite o încheiere de respingere

a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.

Temeiurile pentru revizuirea hotărârilor judecătorești irevocabile de către

legislator sunt specificate exhaustiv în art. 449 Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 451, alin. (1) Cod de procedură civilă, cererea de

revizuire se depune în scris de persoanele menționate la art. 447, indicându-se în

mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 și anexându-se probele ce le

confirmă.

În conformitate cu art. 449 lit. b) Cod de procedură civilă, revizuirea se

declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte

esențiale ale pricinii care nu au fost și nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă

acesta dovedește că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele și

faptele esențiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

Din prevederile enunțate este important de înțeles că circumstanțele sau

faptele trebuiau să existe obiectiv până la data pronunțării hotărârii, să aibă

importanță esențială pentru justa soluționare a cauzei civile, adică să aibă putere

decisivă asupra concluziei (hotărârii) instanței de judecată, să fie descoperite după

ce hotărârea judecătorească devine irevocabilă.

Cu alte cuvinte, art. 449 lit. b) Cod de procedură civilă, vorbește despre

circumstanțe (fapte) necunoscute anterior petiționarului, dar întrucât examinarea

fondului cauzei prezumă că instanța a constatat și elucidat pe deplin toate

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii, este evident că o

condiție esențială pentru admiterea revizuirii este că și instanței nu i-au fost și nu

au putut fi cunoscute aceste circumstanțe (fapte).

Pentru acest motiv de revizuire esențial este ca revizuentul să probeze că

nu a știut anterior pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere despre aceste

circumstanțe sau fapte și că nu a avut posibilitatea de a le cunoaște, în caz contrar

ele nu pot servi ca temei de revizuire.

Mai mult, revizuentul trebuie să demonstreze că a întreprins toate măsurile

pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării anterioare a

pricinii. Sub acest aspect, ca o condiție esențială de redeschidere a procesului pe

acest temei este ca circumstanțele (faptele) să fi existat obiectiv până la data

pronunțării hotărârii, ele urmând a fi diferențiate de faptele noi apărute după

pronunțarea hotărârii.

Faptele noi apărute după adoptarea hotărârii pot servi temei de adresare cu

o nouă acțiune în judecată, dar nu ca temei de revizuire.

Circumstanțele sau faptele prezentate ca temei de revizuire trebuie să

influențeze esențial soluția dată inițial de instanță, în sensul că nu orice

circumstanțe sau fapte necunoscute anterior pot servi temei de revizuire, ci doar

atunci când sunt determinante pentru judecarea justă a cauzei, or aceste noi

3

circumstanțe conduc după sine la apariția, modificarea sau încetarea raporturilor

juridice dintre părțile în litigiu și deci sunt determinante pentru judecarea justă a

cauzei.

Or, lipsa acestui suport probatoriu, ca element obligator al temeiului

prevăzut la art. 449 lit. b) Cod de procedură civilă, decade sau lipsește revizuentul

de posibilitatea invocării unui atare temei.

Așadar, având în vedere această normă juridică de trimitere, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că revizuentul nu a probat nici într-un fel prezența acestui temei de

revizuire, altfel spus, nu a făcut dovada faptului că în procesul examinării

anterioare a cauzei nu a cunoscut de cele invocate drept temei al cererii de

revizuire, sau că a întreprins careva măsuri pentru a le cunoaște în procesul

examinării cauzei.

Prin urmare, Colegiul constată că revizuentul nu a prezentat înscrisuri noi

care să corespundă caracteristicilor cerute de norma de drept indicată, în timp ce

cele invocate nu au putere decisivă asupra concluziei (hotărârii) instanței de

judecată ori de natură să răstoarne o situație juridică deja stabilită.

Situația de fapt impune de a remarca că revizuirea este o cale de atac de

retractare și nu de reformare prin intermediul căreia se poate obține anularea unei

hotărâri judecătorești irevocabile și reînnoirea judecății în cazurile expres

determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce

la încălcarea principiului stabilității raporturilor juridice.

De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care

sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 Cod de procedură civilă.

În consecință, sub aspectul analizat, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că argumentele

invocate de Petru Buza, prin intermediul avocatului Alexandru Bodrug și

Gheorghe Ciocan se referă la dezacordul cu soluția pronunțată de către instanțele

de judecată, și nu atestă prin prisma art. 449 Cod de procedură civilă, careva

temeiuri legale de revizuire.

Astfel, la caz se va remarca că admiterea cererii de revizuire, în asemenea

împrejurări, ar contravine principiului securității raporturilor juridice și ar

constitui o violare a art. 6 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale.

Colegiul reiterează că, posibilitatea reinițierii procesului de judecată

urmează să fie examinată în lumina Preambulului Convenției, care declară

preeminența dreptului o parte a moștenirii comune a Statelor Contractante.

Unul din aspectele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul

securității raporturilor juridice, care cere, printre altele, ca atunci când instanțele

judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată

fi pusă în discuție (Brumărescu v. Romania, Roșca v. Moldova).

Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului res

judicata (ibid., § 62), adică principiul caracterului irevocabil al hotărârilor

judecătorești. Acest principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite

4

revizuirea unei hotărâri irevocabile și obligatorii, doar cu scopul de a obține o

reexaminare și o nouă determinare a cauzei.

Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla existență a

două opinii diferite cu privire la aceeași chestiune nu este un temei de

reexaminare. O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci când este

necesară, datorită unor circumstanțe esențiale și convingătoare (Roșca v.

Moldova, citată mai sus, § 25, Popov nr. 2 vs. Moldova).

Din considerentele menționate și având în vedere că cererea de revizuire

nu indică careva temeiuri prevăzute de art. 449 Cod de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge

la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

Reieșind din cele expuse, în conformitate cu art. 269-270, art. 453 alin. (1)

lit. a) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Petru

Buza, prin intermediul avocatului Alexandru Bodrug și Gheorghe Ciocan, în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Petru Buza și Gheorghe

Ciocan împotriva lui Radu Ursu cu privire la repararea prejudiciului material.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, Iulia Sîrcu

judecători Dumitru Mardari

Galina Stratulat

5