2rac-98/18 — Încasarea prejudiciului material

Dosarul nr. 2rac-98/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, judecător – C. Vîrlan

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – Iu. Cimpoi, A. Danilov, I. Secrieru

Î N C H E I E R E

14 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător – Svetlana Filincova

Judecători – Dumitru Visternicean, Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de CA „Klassika Asigurări” SA,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată înaintată de CA „Klassika

Asigurări” SA către CIA „ASITO” SA, Armaș Eduard și Ivanov Marin, cu privire la

recuperarea în ordine de regres a prejudiciului cauzat în urma accidentului rutier și

recuperarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 septembrie 2017, prin care s-a

respins apelul declarat de CA „Klassika Asigurări” SA, fiind menținută hotărârea

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 08 februarie 2017,

c o n s t a t ă:

La data de 02 aprilie 2015, CA „Klassika Asigurări” SA s-a adresat în instanță

cu cerere de chemare în judecată către CIA „ASITO” SA, Armaș Eduard și Ivanov

Marin privind încasarea prejudiciului cauzat ca urmare a accidentului rutier și

recuperarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 09 martie 2014, în

rezultatul accidentului rutier cu implicarea automobilului Dacia Logan, n/î XXX

XXX, aflat în posesia lui Armaș Eduard (proprietar - Popa Dumitru), a fost

deteriorat imobilul BC „Banca de Economii” SA filiala nr. 1.

Potrivit încheierii Inspectoratului de Poliție Centru al DP mun. Chișinău din 24

martie 2014, a fost stabilit că automobilul Dacia Logan, nr/î XXX XXX, ce aparține

lui Popa Dumitru, fiind în folosința lui Armaș Eduard, a luat foc și în timpul arderii s-

a deplasat de sine stătător, lovind clădirea BC „Banca de Economii” SA din str.

Pușkin nr. 33, mun. Chișinău. La examinarea cauzei s-a constatat că, prejudiciul

cauzat de automobilul menționat în calitate de risc asigurat urmează a fi preluat de

către CIA „ASITO” SA, în temeiul poliței de asigurare obligatorie de răspundere

civilă auto internă nr. RCAI-000662406 din 13 februarie 2014.

Ținând cont de faptul că bunul imobil al BC „Banca de Economii” SA filiala nr.

1 este obiect al contractului de asigurare facultativă a bunurilor nr. 214/ASB/13 din

1

01 august 2013, încheiat între CA „Klassika Asigurări” SA și BC „Banca de

Economii” SA, Comisarul de avarii al SAR „Moldcargo” SA a întocmit procesul-

verbal de constatare a daunelor nr. ASB/2014/0001 din 10 martie 2014, la

examinarea bunului deteriorat fiind prezent și reprezentantul CIA „ASITO” SA.

Potrivit ordinului nr. 001/ASB/l4 din 01 septembrie 2014, de către CA „Klassika

Asigurări” SA s-a recunoscut spre achitare către BC „Banca de Economii” SA filiala

nr. 1, suma de 24 754 lei drept despăgubire ca urmare a survenirii cazului asigurat, în

temeiul facturii și a actelor de executare a lucrărilor prezentate de păgubit, astfel,

compania de asigurări onorându-și obligația de a despăgubi asiguratul, fapt confirmat

prin ordinul de plată nr. 1173 din 09 septembrie 2014.

Consideră reclamanta că, în prezenta speță obligația de reparare a prejudicului îi

revine CIA „ASITO” SA, deoarece în temeiul poliței de sigurare obligatorie de

răspundere civilă auto internă nr. RCAI-000662406 din 13 februarie 2014 aceasta a

preluat riscul asigurat.

Astfel, CA „Klassica Asigurări” SA a solicitat încasarea în beneficiul său din

contul CIA „ASITO” SA a sumei de 24 754 lei cu titlu de despăgubire pentru

prejudiciul compensat, precum și încasarea taxei de stat în sumă de 742,62 lei și a

tuturor cheltuielilor aferente care vor fi suportate în cadrul procesului judiciar.

Ulterior, în cadrul ședinței de judecată, reprezentantul reclamatei a depus o

cerere de concretizare a acțiunii, prin care a solicitat încasarea în mod solidar de la

Armaș Eduard și CIA „ASITO” SA a sumei de 24 754 lei în beneficiul CA

„Klassika Asigurări” SA cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul compensat, a

taxei de stat în sumă de 742,62 lei și a tuturor cheltuielilor aferente care vor fi

suportate în cadrul procesului judiciar.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 08 februarie

2017, acțiunea înaintată de către CA „Klassika Asigurări” SA către CIA „ASITO”

SA, Armaș Eduard și Ivanov Marin privind încasarea prejudiciului

cauzat ca urmare a accidentului rutier, a fost respinsă intergal ca nefondată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 septembrie 2017, s-a respins apelul

declarat de CA „Klassika Asigurări” SA, fiind menținută hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani din 08 februarie 2017.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că pretențiile reclamantei au fost

întemeiate pe dispozițiile art. 1398, art. 1410 Cod civil, precum și dispozițiile art.

1329 Cod civil, care reglementează subrogarea în drepturi în materie de asigurări. De

asemenea, Curtea de Apel Chișinău a conchis faptul că întinderea drepturilor și

obligațiilor subiecților asigurării AORC este reglementată de Legea specială nr. 414-

XVI din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă

pentru pagube produse de autovehicule, precum și Legea nr. 407-XVI din 21

decembrie 2006 cu privire la asigurări. Astfel, potrivit materialelor cauzei, în speță

nimeni nu a fost recunoscut vinovat de producerea incendiului mijlocului de

2

transport, și, ca urmare, nu se atestă vinovăția/culpa invocată de către reclamantă

drept temei pentru subrogarea în drepturi potrivit art. 1329 Cod civil.

La data de 17 noiembrie 2017, CA „Klassika Asigurări” SA a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi

hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului, a indicat că prima instanță și instanța de apel au aplicat

eronat normele de drept material, nu au constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, iar concluziile instanțelor sunt în contradicție

cu circumstanțele pricinii. Potrivit recurentei, producerea incendiului mijlocului de

transport se datorează nerespectării obligațiilor tehnice legale cu privire la starea și

siguranța autovehiculului de către proprietarul/posesorul acestuia, și în așa mod se

atestă culpa acestuia.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către CA

„Klassika Asigurări” SA, neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 CPC, termenul de declarare a recursului este de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Alineatul (2) al aceluiași

articol prevede că termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei rezultă că, decizia Curții de Apel Chișinău a fost

pronunțată la 26 septembrie 2017, însă din materialele cauzei nu este clar la ce dată a

fost expediată participanților la proces (f.d 121), precum și nu există dovezi privind

recepționarea acesteia de către părți. Astfel, având în vedere faptul că recursul

declarat împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 septembrie 2017 a fost

depus la 17 noiembrie 2017, în conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă,

acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute de

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) CPC, în cazul în care se constată existența

unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod

unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

3

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului de

procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din

prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) CPC, în sarcina recurentului este impusă obligația

delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a

acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau

procedural, și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea

recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 CPC, în condițiile în care

se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul

evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de apel,

precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul că,

rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a

deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia

cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de CA „Klassika Asigurări” SA.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) CPC,

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de CA „Klassika Asigurări” SA.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecător Svetlana Filincova,

Judecători Dumitru Visternicean,

Nicolae Craiu

4