2ra-309/18 — rezolutiunea contractului de instrainare a bunului cu conditia intretinerii pe viata
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- rezolutiunea contractului de instrainare a bunului cu conditia intretinerii pe viata
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilitatii recursului
2ra-309/18 — rezolutiunea contractului de instrainare a bunului cu conditia intretinerii pe viata (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul central (jud.D.Fujenco) dosarul nr.2ra-309/18 instanța de apel:Curtea de Apel Cahul (jud.G.Vavrin, I.Dănăilă, R.Petrov) Î N C H E I E R E 07 martie 2018 mun.
Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență: Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală Judecători Mariana Pitic, Iurie Bejenaru examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de Puiu Ivan, Puiu Maria și avocatul Andrei Boghian, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Chiosa Constantin, Chiosa Elena împotriva lui Puiu Ivan, Puiu Maria cu privire la rezoluțiunea contractului de înstrăinare a bunului cu condiția întreținerii pe viață, împotriva deciziei din 17 octombrie 2017 a Curții de Apel Cahul prin care s-a respins apelul depus de Puiu Ivan și Puiu Maria, fiind menținută hotărârea din 22 iulie 2016 a Judecătoriei Cahul, c o n s t a t ă: La 26 noiembrie 2013 Chiosa Constantin și Chiosa Elena au depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Puiu Ivan, solicitând rezoluțiunea contractului de înstrăinare a bunului cu nr. cadastral XXXXX cu suprafața 0,0772 ha, situat pe str. YYYYY, cu condiția întreținerii pe viață încheiat la 25 august 2005 cu nr. 3639. În motivarea acțiunii reclamanții au indicat că la data de 25 august 2005 între Puiu Ivan și Chiosa Constantin a fost încheiat un contract de înstrăinare a bunului (casa și terenul aferent cu suprafața de 0,0772 ha, cu nr. cadastral XXXXX) situate pe YYYYY cu condiția întreținerii pe viață.
După semnarea contractului indicat, pârâtul și-a înregistrat dreptul de proprietate asupra bunului, însă nu a locuit plecând peste hotarele țării în Grecia, unde și s-a aflat în perioada anilor 2005-2010, fără a le acorda careva ajutor material reclamanților. Au invocat reclamanții că singuri s-au întreținut așa cum au putut, sperând că pârâtul își va aminti de obligațiile sale. În anul 2011 pârâtul a revenit, însă obligațiile au rămas neîndeplinite. Au susținut reclamanții că după revenirea în Republica Moldova, pârâtul împreună cu familia s-a instalat în locuință și a început reparația, fără a avea acordul lui Chiosa Constantin. Au relatat că deoarece erau obstacol pentru pârât, acesta i-a dus la o nepoată de 1 a lor.
Însă acolo nu puteau să se afla la infinit, au fost nevoiți să se întoarcă în or. Cahul și așa cum nu aveau acces în casă, erau nevoiți să închirieze o locuință. Au menționat reclamanții că obligațiile asumate prin contract pârâtul nu le-a executat. Ei s-au întreținut și au continuat să se întrețină singuri, așa cum au făcut-o până la semnarea contractului când erau proprietari a bunului, cât și după semnarea contractului când bunul a devenit proprietatea lui Puiu Ivan. Au mai indicat că singuri și-au achitat facturile comunale, tratamentul în spital, se întrețineau în măsura posibilităților, din pensia lor, lucrând. Prin încheierea protocolară din 03 septembrie 2014 a Judecătoriei Cahul a fost atrasă în proces în calitate de copârât Puiu Maria.
Prin hotărârea din 22 iulie 2016 a Judecătoriei Cahul a fost admisă acțiunea și s-a rezolvit contractul de înstrăinare a casei de locuit cu anexe și a terenului aferent cu nr.cadastral XXXXX, situat pe str. YYYYY, încheiat la 25 august 2005 între beneficiarii întreținerii Chiosa Constantin, Chiosa Elena și dobânditorul Puiu Ivan și Puiu Maria cu nr. de autentificare notarială 3639, s-a încasat în mod solidar de la Puiu Ivan și Puiu Maria în beneficiul lui Chiosa Constantin și Chiosa Elena taxa de stat în mărime de 200 lei, cât și cheltuieli pentru asistența juridică în mărime de 3000 lei. Nefiind de acord cu hotărârea din 22 iulie 2016 a Judecătoriei Cahul, la 22 iulie 2016 Puiu Ivan și Puiu Maria au depus apel, iar la 04 aprilie 2017 au depus cerere de apel suplimentară, solicitând casarea integrală a hotărârii, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii, ca neîntemeiată.
Prin decizia din 17 octombrie 2017 a Curții de Apel Cahul s-a respins apelul depus de Puiu Ivan și Puiu Maria, fiind menținută hotărârea din 22 iulie 2016 a Judecătoriei Cahul. La 10 ianuarie 2018 Puiu Ivan și Puiu Maria au declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii. În motivarea recursului s-a indicat că instanțele judecătorești nu au constatat și elucidat toate circumstanțele pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate eronat normele de drept material și procedural, și nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată.
S-a mai indicat în recurs că recurenții au fost privați ilegal și abuziv de dreptul de proprietate, iar menținerea acestor hotărâri ilegale ar duce cu titlu de consecință la violarea directă de către instanțele de judecată naționale a dreptului de proprietate prevăzut de Protocolul 1 al Convenției CEDO, cât și a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art.6 CEDO. La 29 ianuarie 2018 avocatul Andrei Boghian a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii. În motivarea recursului s-a indicat că argumentele instanței de apel expuse în motivarea deciziei sunt neâtemeiate și ilegale.
Mai mult ca atât, instanța de apel a 2 ignorat principiul imparțialității în examinarea cauzei. Astfel instanța de apel a acordat prioritate declarațiilor intimaților, invocând că nu poate fi reținută ca fiind probată executarea obligațiilor contractuale de către Puiu Ivan și Puiu Maria de a-i întreține pe Chiosa Constantin și Chiosa Elena, deoarece se combate prin înscrisuri anexate la materialele dosarului. Consideră avocatul Andrei Boghian că instanța de apel a examinat în mod superficial pricina și a interpretat eronat legea care guvernează raporturile civile în materie de înstrăinare a imobilului cu condiția întreținerii pe viață, întreținerea fiind executată așa cum prevede contractul.
Prin urmare nu a fost probat în nici un mod faptul neexecutării obligațiilor contractuale asumate de către Puiu Ivan și Puiu Maria. În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale. Prin scrisoarea de însoțire Curtea de Apel Cahul a expediat în adresa părților copia deciziei din 17 octombrie 2017, la 16 noiembrie 2017 (f.d.188). Însă, la actele cauzei nu se găsesc probe prin care s-ar confirma data recepționării de către recurenții Puiu Maria, Puiu Ivan și avocatul Andrei Boghian a deciziei contestate. Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursurile depuse la 10 ianuarie 2018 și respectiv la 29 ianuarie 2018 în termenul prevăzut de lege.
Examinând temeiurile recursurilor în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Puiu Ivan, Puiu Maria și avocatul Andrei Boghian sunt inadmisibile din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Puiu Ivan, Puiu Maria și avocatul Andrei Boghian nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Prin urmare, argumentele invocate în recursuri nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. 3 Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt. Prin urmare, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de Puiu Ivan, Puiu Maria și avocatul Andrei Boghian ca inadmisibile.
În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursurile declarate de Puiu Ivan, Puiu Maria și avocatul Andrei Boghian se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală Judecători Mariana Pitic Iurie Bejenaru 4
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.