3ra-239/18 — cu privire la anularea ordinului de sancționare disciplinară, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la anularea ordinului de sancţionare disciplinară, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată
- Temei legal
- Temeiurile declarării recursului
3ra-239/18 — cu privire la anularea ordinului de sancționare disciplinară, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
prima instanță: V. Mihaila dosarul nr. 3ra-239/18
instanța de apel: A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol
ÎNCHEIERE
7 martie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Dumitru Mardari
Luiza Gafton
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către
Tatiana Florică (Toma), reprezentată de avocatul Andrei Coadă
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Tatianei Florică împotriva
Instituției Medico-Sanitare Publice Spitalul Clinic Municipal nr. 1 cu privire la
anularea ordinului de sancționare disciplinară, repararea prejudiciului moral și
încasarea cheltuielilor de judecată
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 octombrie 2017, prin care
a fost respins apelul declarat de către Tatiana Florică și menținută hotărârea
Judecătoriei Chișinău sediul Central din 10 februarie 2017, prin care acțiunea a fost
respinsă
constată:
La 8 iunie 2016, Tatiana Florică a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Instituției Medico-Sanitare Publice Spitalul Clinic Municipal nr. 1 cu
privire la anularea ordinului de sancționare disciplinară, repararea prejudiciului
moral și încasarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii a invocat că la 21 martie 2016, directorul Instituției
Medico-Sanitare Publice Spitalul Clinic Municipal nr. l, Iurie Dondiuc, a emis
ordinul nr. 45 „Cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare”, prin care, la pct. 3,
i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară, sub formă de mustrare, în temeiul art. 206
alin. (1) lit. b) Codul muncii.
Indică că nefiind de acord cu acest ordin, la 5 aprilie 2016 a depus o cerere
prealabilă către administrația Instituției Medico-Sanitare Publice Spitalul Clinic
Municipal nr. l, prin care a solicitat anularea ordinului nr. 45 din 21 martie 2016
„Cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare”, ca fiind emis cu încălcarea
prevederilor legii și repararea prejudiciului moral în cuantum de 5000 lei, pentru
cauzarea suferințelor psihice urmare a ingerinței admise asupra drepturilor și
carierei sale profesionale.
1
Remarcă că prin răspunsul nr. 05-4/268 a Instituției Medico-Sanitare Publice
Spitalul Clinic Municipal nr. l, recepționat la data de 3 mai 2016, i-a fost
comunicat că temei pentru aplicarea sancțiunii disciplinare au servit anumite
înscrisuri, cum ar fi: raportul șefului secției anesteziologie și reanimare, raportul de
serviciu al medicului internist de gardă, raportul de serviciu al vicedirectorului
medical precum și a unei note informative, cât și lipsa inscripției consultației în
fișa medicală a pacientului și prin prisma acestor acte s-a constatat comiterea
abaterii disciplinare, în timpul efectuării serviciului de gardă în secția
anesteziologie și reanimare, contrar obligațiunilor de serviciu și anume, refuzul în
acordarea consultației pacientului, ceea ce reprezintă o inacțiune, prin care a fost
încălcat pct. 4 lit. g) din Fișa postului medicului anesteziolog, care prevede
acordarea ajutorului consultativ medicilor din secție și alte subdiviziuni ale
spitalului conform specialității sale.
Consideră că ordinul contestat a fost emis cu încălcarea procedurii stabilite
de lege și a prevederilor legii, ceea ce consideră că constituie temei de nulitate a
acestuia prin prisma prevederilor art. 26 alin. (1) din Legea contenciosului
administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000.
Cu referire la prevederile art. 207 alin. (1), 208 alin. (1) Codul muncii,
menționează că explicația pe marginea circumstanțelor privind fapta ce i s-a
imputat că a comis-o, a fost cerută și prezentată vicedirectorului medical Instituției
Medico-Sanitare Publice Spitalul Clinic Municipal nr. l, Ion Arteni.
Obiectează că printre atribuțiile stabilite de lege și fișa postului, Ion Arteni
în funcția de vicedirector medical, nu este angajator, circumstanțe ce atestă lipsa
dreptului prevăzut de lege privind solicitarea explicației de la angajator către
salariat cu privire la fapta ce se invocă.
Notează că potrivit pct. 4 din ordinul nr. 45 din 21 martie 2016 „Cu privire
la aplicarea sancțiunii disciplinare”, a fost specificat că prezentul ordin poate fi
contestat în modul stabilit de prevederile art. 355 alin. (1) lit. a) Codul muncii, în
termen de 3 luni, de la data emiterii, fără ca administrația Instituției Medico-
Sanitare Publice Spitalul Clinic Municipal nr. l , să indice organul unde poate fi
contestat acest ordin, contrar prevederilor art. 210 Codul muncii, or, lipsa
cunoștințelor juridice au avut marja de a determina imposibilitatea apărării
drepturilor ei constituționale.
Relevă că administrația Instituției Medico-Sanitare Publice Spitalul Clinic
Municipal nr. l intenționat a indicat la pct. 4 din ordinul nr. 45 din 21 martie 2016
„Cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare”, precum că acesta este pasibil
contestării în termen de 3 luni, de la data emiterii lui, ceea ce a generat inducerea ei
în eroare.
În context, explică că Instituția Medico-Sanitare Publice Spitalul Clinic
Municipal nr. l reprezintă acea structură organizatorică sau organ, care a fost
instituită prin actul administrativ normativ al Consiliului municipal Chișinău, ca
fondator și prin urmare apărarea drepturilor sale salariale, prin contestarea în
modul corespunzător a actului administrativ de sancționare, reprezintă un singur
instrument și anume, Legea contenciosului administrativ nr. 793 din
10 februarie 2000 ca lege specială în raport cu dispozițiile art. 355 Codul muncii.
2
Afirmă că în situația dată, a fost pusă în împrejurarea de a eluda termenul de
adresare în instanța de contencios administrativ prevăzut de art. 17 alin. (1) din
Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, potrivit căruia
cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau recunoașterea
dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 zile de zile, în cazul în care
legea nu dispune altfel.
Insistă că Instituția Medico-Sanitară Publică Spitalul Clinic Municipal nr. l
nu a respectat nici prevederile art. 206 alin. (5) Codul muncii, dat fiind faptul că nu
a luat în calcul totalitatea circumstanțelor obiective ce au condiționat aplicarea
sancțiunii disciplinare.
Relevă că circumstanțele descrise în partea descriptivă a ordinului, nu
corespund realității fiind vădit eronate, nu a refuzat și nu a ezitat niciodată, de când
activează în această funcție, acordarea consultației necesare și profesioniste
pacienților internați și că pacientul nici nu a fost pus sub supravegherea ei medicală
la acea dată, în secția corespunzătoare, care se indică în ordin.
Insistă că agravarea stării pacientului, soldată cu deces, nu are vreo legătură
de cauzalitate cu acțiunile sau inacțiunile ei, mai mult că pacientul nu se afla sub
supravegherea ei medicală.
Subliniază că aplicarea sancțiunii disciplinare se răsfrânge negativ nu doar
asupra sănătății ei, dar și asupra carierei sale profesionale.
Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 206, 207, 208, 210, 355
Codul muncii, art. 14 alin. (1), 26 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului
administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, art. 1423 Codul civil.
Solicită admiterea acțiunii, anularea ordinului nr. 45 a Instituției Medico-
Sanitare Publice Spitalul Clinic Municipal nr. l din 21 martie 2016 „Cu privire la
aplicarea sancțiunii disciplinare”, ca fiind emis cu încălcarea prevederilor legii,
încasarea din contul Instituției Medico-Sanitare Publice Spitalul Clinic Municipal
nr. l a sumei de 5000 lei, cu titlu de prejudiciu moral, pentru cauzarea suferințelor
psihice urmare a ingerinței admise asupra drepturilor și carierei sale profesionale și
încasarea cheltuielilor de judecată.
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Central din 10 februarie 2017,
acțiunea a fost respinsă.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 octombrie 2017, a fost respins
apelul declarat de către Tatiana Florică și menținută hotărârea Judecătoriei
Chișinău sediul Central din 10 februarie 2017.
La 15 ianuarie 2018, prin intermediul Oficiului Poștal, Tatiana Florică
(Toma), reprezentată de avocatul Andrei Coadă a declarat recurs împotriva deciziei
Curții de Apel Chișinău din 24 octombrie 2017, prin care a solicitat admiterea
recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei
instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.
În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și
hotărârea primei instanțe, considerându-le ca ilegale și neîntemeiate.
Obiectează că instanțele de judecată ierarhic inferioare nu au constatat și
elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii și
concluziile acestora sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii, fapt ce în
3
consecință a dus la emiterea unei soluții greșite și că au fost aplicate eronat atât
normele de drept material cât și normele de drept procedural.
Indică că potrivit declarațiilor martorului Marianei Lupașco, raportului de
serviciu al medicului internist Tatiana Telpiș, nota informativă a vicedirectorului
medical, Ion Arteni și a jurisconsultului L. Novac, rezultă că dânsa, în seara zilei
din 24 februarie 2016, la solicitarea medicului internist Tatiana Telpiș, a acordat
pacientului consultație verbală, iar la data de 25 februarie 2016 orele 06:40, i-a
acordat a doua oară consultație, efectuând corespunzător inscripția în fișa medicală
a pacientului și acesta a fost transferat în secția reanimare pentru luarea măsurilor
urgente.
Subliniază că din esența probatoriului anexat la materialele cauzei, nu
rezultă neacordarea consultației medicale pacientului, ci doar faptul că în seara
zilei din 24 februarie 2016, după consultația pacientului în mod verbal, dânsa nu ar
fi făcut doar inscripția în fișa medicală a pacientului respectiv.
Remarcă că obligația efectuării inscripției în fișa medicală a pacienților
apare doar când s-a luat decizia de transfer sau internare a acestuia în secția de
reanimare, iar în al doilea rând, competența și sarcina exclusivă privind
completarea fișei medicale a bolnavului de staționar aparține medicului de gardă.
Notează că din esența materialelor pricinii, rezultă că în seara zilei de
24 februarie 2016, dânsa în calitate de medic reanimatolog a constatat lipsa
necesității transferului pacientului în secția reanimare, iar spre dimineața zilei din
25 februarie 2016 a decis transferul pacientului, fapt despre care, conducându-se de
prevederile Regulamentului de organizare și funcționare a secției anesteziologie și
reanimare al Instituției Medico-Sanitare Publice Spitalul Clinic Municipal nr. l, a și
făcut inscripția necesară în fișa medicală a pacientului.
Explică că în tura din ziua din 24 februarie 2016 spre 25 februarie 2016
medic de gardă a fost Mariana Lupașco.
Indică că lipsa inscripției în fișa medicală a pacientului nu demonstrează sub
nicio formă consultația medicală acordată de către ea din seara zilei din
24 februarie 2016 care a fost expusă în mod verbal, fapt recunoscut și de
reprezentantul Instituției Medico-Sanitare Publice Spitalul Clinic Municipal nr. l și
confirmat prin înscrisule anexate la prezenta cauză civilă.
Obiectează că vicedirectorul medical Ion Arteni este o persoană
neîmputernicită de a cere explicație de la salariați privitor la faptele comise ce pot
fi calificate ca abateri disciplinare, or, potrivit pct. 6 din Fișa de post al
vicedirectorului medical al Instituției Medico-Sanitare Publice Spitalul Clinic
Municipal nr. l, vicedirectorul medical înaintează propuneri directorului spitalului
pentru menținerea colaboratorilor medicali sau aplicarea sancțiunilor disciplinare și
sub nicio formă nu oferă dreptul de a solicita de la ea, în funcția de medic,
explicații pe marginea cazului de abatere disciplinară ce i s-a imputat. Iar persoana
cu drept de primă semnătură fiind doar directorul Instituției Medico-Sanitare
Publice Spitalul Clinic Municipal nr. l.
Consideră eronată aprecierea primei instanțe precum că ordinul este emis de
Instituția Medico-Sanitară Publică Spitalul Clinic Municipal nr. l, fiind semnat de
directorul instituției respective, Iurie Dondiuc, și că astfel, se prezumă că ordinul
emis poate fi contestat la instituția emitentă, or, în conținutul ordinului nr. 45 din
4
21 martie 2016, nu a fost indicat organul unde poate fi contestată sancțiunea, iar
acest fapt nu poate fi supus nici unei prezumții, deoarece prevederile art. 210 Cod
muncii instituie o obligație prohibitivă, și anume că sancțiunea disciplinară se
aplică prin ordin (dispoziție, decizie, hotărâre), în care se indică în mod obligatoriu
organul în care sancțiunea poate fi contestată.
Mai menționează că Instituția Medico-Sanitară Publică Spitalul Clinic
Municipal nr. l nu a ținut cont nici de prevederile art. 387 alin. (1) Cod muncii în
conformitate cu care persoanele alese în organele sindicale de toate nivelurile și
neeliberate de la locul de muncă de bază nu pot fi supuse sancțiunilor disciplinare
și/sau transferate la alt lucru fără acordul preliminar scris al organului ai cărui
membri sunt.
Reiterează că la emiterea ordinului contestat, instituția medicală nu a luat în
considerație totalitatea circumstanțelor obiective ce au condiționat aplicarea
sancțiunii disciplinare, cum ar fi aspectele ce caracterizează activitatea generală a
secției anesteziologie și reanimare, starea generală a pacienților care sunt internați
în secția respectivă, caracterul critic al sănătății pacienților internați și pasibil
evoluțiilor progresive a maladiilor ceia ce a fost caracteristic nemijlocit pacientului
în cauză și istoricul maladiilor cu care s-a confruntat.
Evidențiază că aplicarea sancțiunii disciplinare se răsfrânge negativ nu doar
asupra sănătății ei, care este și însărcinată, dar și asupra carierei ei profesionale,
întrucât aplicarea ilegală a sancțiunii i-a generat încălcarea drepturilor și o
subjugare directă a carierei sale profesionale de medic.
La 28 februarie 2018, prin intermediul Oficiului Poștal, Instituția Medico-
Sanitară Publică Spitalul Clinic Municipal nr. l a depus referință, prin care a
solicitat respingerea recursului declarat de către Tatiana Florică (Toma),
reprezentată de avocatul Andrei Coadă, ca inadmisibil.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de
2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată
în adresa părților la 30 noiembrie 2017, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de
însoțire (f. d. 179), careva date cu privire la recepționarea acesteia de către
recurentă la materialele dosarului lipsesc.
Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a
declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din
24 octombrie 2017, în termen.
Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este
inadmisibil din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces
sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate
sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele
indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în
măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii
5
sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către
instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Tatiana Florică
(Toma), reprezentată de avocatul Andrei Coadă nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural
de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile
trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate
în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea
de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul
declarat de către Tatiana Florică (Toma), reprezentată de avocatul Andrei Coadă,
asemenea aspecte nu se regăsesc.
Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera recursul declarat de către Tatiana Florică (Toma), reprezentată de
avocatul Andrei Coadă ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție
dispune:
Recursul declarat de către Tatiana Florică (Toma), reprezentată de avocatul
Andrei Coadă se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Dumitru Mardari
Luiza Gafton
6