2ra-257/18 — recuperarea pagubei materiale

Dosar nr. 2ra-257/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani

(judecător Mihai Murguleț)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

(judecători Iulia Cimpoi, Danilov Aliona și Ion Secrieru)

Î N C H E I E R E

28 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în următoarea componență

Președintele completului Tatiana Vieru

Judecători Maria Ghervas

Luiza Gafton

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ogonicova Nina, prin intermediul

reprezentantului său, avocatul Maștalin Tatiana,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ogonicova Nina către

Întreprinderea Municipală ”Regia Transport Electric Chișinău” cu privire la recalcularea

compensației în legătură cu pierderea capacității de muncă și încasarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2017, prin care a fost respins

apelul declarat de Ogonicova Nina și menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani din 16 mai 2017,

c o n s t a t ă:

La data de 28 februarie 2017, Ogonicova Nina, prin intermediul reprezentantului său,

avocatul din oficiu Maștalin Tatiana, s-a adresat cu cererea de chemare în judecată către

Întreprinderea Municipală “Regia Transport Electric Chișinău”, prin care a solicitat încasarea

de la pârât a sumei de 35900,43 lei, cu titlu de datorie la achitarea compensației, în legătură cu

pierderea capacității de muncă, precum și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat, că prin ordinul nr. 47 din 15 iunie 1988 a fost

concediată din cadrul ÎM “Regia Transport Electric Chișinău”, în legătură cu pierderea

capacității de muncă, fiindu-i atribuit gradul II de invaliditate (f.d. 3-5).

Menționează că, în prezent beneficiază de o îndemnizație lunară, cu care nu este de acord

și solicită efectuarea recalculării acesteia în conformitate cu legislația în vigoare, or la ieșirea

la pensie i-a fost greșit stabilită suma îndemnizației, din cauza eliberării datelor eronate despre

salariul primit pentru ultimul an de lucru înainte de pensionare.

Consideră că pârâtul nu a luat în calcul sumele corecte al salariului reclamantei pe lunile

anterioare accidentului, invocând, că conform calculului bazat pe certificatul de salariu pentru

perioada iunie 1987 - mai 1988, eliberat de pârât la data de 21 iunie 2016, angajatorul urma să

stabilească corect salariul mediu lunar pentru perioada mai 1987 - aprilie 1988, precedentă

stabilirii gradului de invaliditate în legătură cu activitatea sa profesională.

1

Susține, că potrivit calculelor efectuate de ea, ÎM “Regia Transport Electric Chișinău”

urma să efectueze recalcularea cu includerea sumei de 170,77 ruble sovietice la cea stabilită,

din care urma să-i fie stabilită compensația în legătură cu pierderea capacității de muncă.

Mai indică, că prin cererea prealabilă adresată ÎM “Regia Transport Electric Chișinău” a

solicitat achitarea sumei de 35900,43 lei, cu titlu de restanță la achitarea compensației în

legătură cu pierderea capacității de muncă în luna mai 1988, pentru ultimii 3 ani, însă prin

răspunsul din data de 13 ianuarie 2017, solicitarea i-a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin

urmare, consideră că refuzul pârâtului este unul ilegal și îi încalcă drepturile salariale.

În susținerea poziției sale a invocat prevederile art. 2 alin. (1) și art. 4 alin. (1) din Legea

nr. 278 din 11 februarie 1999, privind modul de recalculare a sumei de compensare a pagubei

cauzate angajaților în legătură cu pierderea capacității de muncă în urma mutilării sau altor

vătămări ale sănătății în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu.

Ulterior, prin cererea de concretizare a pretențiilor, reclamanta și-a concretizat acțiunea,

solicitând repunerea în termen de adresare în instanța de judecată, în baza art. 116 din Codul

de procedură civilă, deoarece a fost în imposibilitate de a se adresa în termen din motivul stării

grave a sănătății și schimbării locului de trai, cât și încasarea sumei de 35900,43 lei, cu titlu de

datorie la achitarea compensației în legătură cu pierderea capacității de muncă și cheltuielilor

de judecată din motivele de fapt și de drept indicate în cererea de chemare în judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 16 mai 2017, cererea de

chemare în judecată înaintată de Ogonicova Nina a fost respinsă ca neîntemeiată (f.d. 43-48).

Colegiul civil și de contencios administrativ al Curții de Apel Chișinău, prin decizia din

14 noiembrie 2017, a respins apelul declarat de Ogonicova Nina împotriva hotărârii

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 16 mai 2017, ca neîntemeiat, cu menținerea

hotărârii primei instanțe (f.d. 75-80).

În motivarea soluțiilor sale, instanțele ierarhic inferioare au menționat că, Ogonicova Nina

contrar prevederilor art. 118 CPC nu a prezentat nici o probă care ar confirma că ÎM “Regia

Transport Electric Chișinău” a stabilit eronat salariu mediu pentru perioada mai 1987 - aprilie

1988, în mărime de 257,03 ruble sovietice, fără a fi inclusă suma de 170,77 ruble sovietice.

Astfel, reclamanta nu a probat faptul că pârâtul a stabilit eronat salariu mediu pentru perioada

mai 1987 – aprilie 1988, în mărime de 257, 03 ruble sovietice, iar calculele compensației în

legătură cu pierderea capacității de muncă pentru ultimii trei ani efectuate de reclamantă, cu

includerea suplimentară a sumei de 170, 77 ruble sovietice, nu au suport faptic.

Totodată instanțele de judecată au constatat că, Î.M. “Regia Transport Electric Chișinău”

la data de 19 iunie 2014, prin răspunsul nr. 070/567, a comunicat reclamantei că, la 19 iulie

1998, hotărârea Guvernului nr. 320 din 10 iunie 1996 a fost abrogată, ca fiind

neconstituțională, astfel modul de recalculare a compensației în legătură cu pierderea

capacității de muncă, a fost stabilit în conformitate cu Legea nr. 278-XIV din 11 februarie 1999

privind modul de recalculare a sumei de compensare a pagubei cauzate angajaților în urma

mutilării sau a altor vătămări ale sănătății în timpul exercitării obligațiunilor de serviciu,

compensație care se execută anual fără abateri de la prevederile legale.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la data de 20 decembrie 2017, Ogonicova

Nina, prin intermediul reprezentantului său, avocatul din oficiu Maștalin Tatiana, a depus

recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2017, prin care a solicitat

admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2017 și a

2

hotărârii Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani din 16 mai 2017, cu pronunțarea unei hotărâri

prin care să fie admisă integral cererea de chemare în judecată depusă de Ogonicova Nina către

ÎM “Regia Transport Electric Chișinău” cu privire la recalcularea compensației în legătură cu

pierderea capacității de muncă și încasarea cheltuielilor de judecată (f.d. 65-68).

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe parcursul

examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că atât instanța de apel cât și

instanța de fond nu au constatat și elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea cauzei, au aplicat eronat normele de drept material și anume prevederile Legii nr.

278-XIV din 11 februarie 1999 privind modul de recalculare a sumei de compensare a pagubei

cauzate angajaților în urma mutilării sau a altor vătămări ale sănătății în timpul exercitării

obligațiunilor de serviciu.

Verificând argumentele invocate de către recurent în cererea de recurs, pe baza

materialelor din dosar, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ogonicova Nina este inadmisibil

din următoarele motive.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului,

un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei

de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței

timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 22 ianuarie 2018 Curtea Supremă de Justiție a expediat intimatului o copie a cererii

de recurs, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de

la data primirii copiei respective (f.d. 90).

Prin referința depusă la data de 02.02.2018, intimatul a soliciatat respingerea recursului,

luând în considerare că recursul declarat de Ogonicova Nina nu întrunește temeiurile prevăzute

de art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă, nefiind specificat în ce mod au fost încălcate

normele de drept material (f.d. 92-94).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Potrivit scrisorii de însoțire nr. 20 (f.d.81), decizia Curții de Apel Chișinău din 14

noiembrie 2017 a fost expediată în adresa părților la data de 09 ianuarie 2018, astfel recursul

depus la data de 20 decembrie 2017 se consideră a fi declarat în termen.

În conformitate cu art. 433 lit. c) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare.

În speță, recursul a fost înaintat de Ogonicova Nina, prin intermediul reprezentantului

său, avocatul Maștalin Tatiana, în temeiul mandatului avocațial nr. MA nr. 0828843 din

18.03.2016 (f.d.3), astfel temeiul stipulat de art. 433 lit. c) Cod de procedură civilă nu are

incidență.

Potrivit art. 433 lit. d) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

La caz, completul relevă că nici temeiul prevăzut de art. 433 lit. d) Cod de procedură

civilă nu este aplicabil.

3

Luând în considerare cele constatate supra, completul conchide că recursul nu poate fi

considerat inadmisibil în baza temeiurilor enumerate la art. 433 lit. b), c) sau d) Cod de

procedură civilă.

În continuare, audiind raportul verbal al judecătorului raportor cu privire la încadrarea

celor invocate în recurs în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2)-(4) Cod de procedură civilă,

completul constată existența temeiului de inadmisibilitate stipulat la art. 433 lit. a) Cod de

procedură civilă.

Conform art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Potrivit art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a

aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Conform art. 432 alin. (3) Cod de procedură civilă, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un

judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în

proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă prevede că, săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța

de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Aceste dispoziții legale fundamentează ideea potrivit căreia judecarea recursului exercitat

conform Secțiunii a 2-a, Cap. XXXVIII, Cod de procedură civilă, are un caracter devolutiv și

privește în exclusivitate probleme de drept material și procedural, verificându-se legalitatea

deciziei, nu și temeinicia ei în fapt.

Astfel, sarcina instanței de recurs la această etapă este de a verifica temeiurile recursului

și argumentele privind caracterul ilegal al deciziei atacate, în limitele în care au fost formulate

și prin prisma drepturilor garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În speță, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în

limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Iar din conținutul cererii de recurs rezultă că, în mare parte, recurentul a reluat criticile

formulate în fazele procesuale anterioare, asupra cărora instanța de apel și instanța de fond s-

4

au pronunțat cu suficientă putere de convingere, iar invocarea pretinselor încălcări admise de

instanța de apel și prima instanță nu sunt suficient de fundamentate și nu au vocația de a

conduce la modificarea soluției în prezenta cauză civilă.

Completul evidențiază că, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedura de examinare a admisibilității unui recurs în materie civilă trebuie să corespundă în

principiu garanțiilor unui proces echitabil, consfințite de art. 6 din CEDO, în special cu referire

la dreptul de acces liber la justiție și la dreptul subsecvent de a fi audiat de o instanță

judecătorească (hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra

Greciei din 27 martie 2014).

În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la justiție poate

fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a admisibilității recursului, or prin

însăși natura lor, condițiile pentru examinarea unei cereri introduse pe o cale de atac

extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile stabilite pentru o cale de atac ordinară.

Asemenea rigori urmăresc scopul de aplicare și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc

funcțiile de administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO

(hotărârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în funcție de

natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din 2 octombrie 2014), iar în

concepția CtEDO, nu se impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de

succes” (hotărârea Nersesyan contra Armeniei din 19 ianuarie 2010).

Potrivit art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată existența

unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim,

printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite

conform prevederilor art. 270 și nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Din considerentele nominalizate și având în vedere faptul că instanțele ierarhic inferioare

au examinat cauza sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură și aplicarea

corectă a legii materiale, iar în esența lor, argumentele principale ale recursului, care sunt

similare argumentelor invocate în instanța de apel, au fost verificate minuțios la judecarea

cauzei în ordinea de apel și în prima instanță, completul ajunge în mod unanim la concluzia de

a considera recursul declarat de Ogonicova Nina ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 433 lit. a) și 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Ogonicova Nina, prin intermediul reprezentantului său, avocatul din

oficiu Maștalin Tatiana, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Tatiana Vieru

Judecători Maria Ghervas

Luiza Gafton

5

6