3ra-184/18 — constatarea încălcării dreptului de acces la informație

Dosarul nr. 3ra-184/18

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău (sediul Centru) – Gh. Stratulat,

Instanța de apel: CA Comrat – Șt. Starciuc, L. Caraianu, A. Curdov,

Î N C H E I E R E

28 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru,

judecători Iuliana Oprea, Maria Ghervas,

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de către Procuratura Anticorupție

și Natalia Andronic procuror în Procuratura UTA Găgăuzia,

în cauza civilă la acțiunea Marinei Anton împotriva Procuraturii Anticorupție,

Procurorului anticorupție interimar –Adrian Popenco cu privire la constatarea încălcării

dreptului de acces la informație, obligarea prezentării informației oficiale și repararea

prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Comrat din data de 05 octombrie 2017, prin care

s-a admis apelul declarat, s-a casat parțial hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul

Centru) cu emiterea în această parte a unei noi hotărâri,

C O N S T A T Ă:

Marina Anton la data de 01 februarie 2016 s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată, în procedura contenciosului administrativ, împotriva Procuraturii Anticorupție

și procurorului anticorupție interimar–Adrian Popenco cu privire la constatarea încălcării

dreptului de acces la informație, obligarea prezentării informației oficiale cu privire la

temeiul legal de instituire a ordinii de primire a cererilor în intervalul restrâns de timp și

doar prin intermediul telefonului, repararea prejudiciului moral în mărime de 1 000 lei.

(f.d. 3-4).

În motivarea cererii reclamanta a indicat, că la data de 30 decembrie 2015, prin

intermediul avocatului a solicitat Procuraturii Anticorupție furnizarea de informații

privind temeiul legal de instituire a ordinii de primire a cererilor în interval restrâns de

timp și doar prin intermediul telefonului și motivul îngrădirii la data de 29 decembrie

2015 de la orele 15.45 până la 16.25 a accesului de a înregistra cereri.

La data de 14 ianuarie 2016 a primit răspunsul nr. 1700 prt/15-7807, semnat de

către procurorul anticorupție interimar–Adrian Popenco, care elucidează problema

abordată privind îngrădirea accesului de a înregistra cereri. Afirmă că nu a primit nici un

răspuns în ceea ce privește temeiul legal de instituire a ordinii de primire a cererilor în

interval restrâns de timp și doar prin intermediul telefonului, astfel constată că răspunsul

pârâtului este incomplet.

Mai mult, răspunsul furnizat nu corespunde solicitărilor înaintate prin cererea din

30 decembrie 2015 și exigenților legii, în rezultat, dreptul de acces la informațiile

oficiale solicitate a fost lezat.

1

În opina reclamantei se consideră îndreptățită să solicite constatarea încălcării

dreptului de liber acces la informație, cât și repararea prejudiciului moral, ori

nefurnizarea informației în termenul prevăzut i-a cauzat suferințe morale.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 30 ianuarie 2017 s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată, s-a constatat încălcarea dreptului de liber

acces la informație prin nefurnizarea informației solicitate de Marina Anton, s-a obligat

Procuratura Anticorupție să furnizeze, în formă scrisă, informația privind temeiul de

instituire în Procuratura Anticorupție a ordinii de primire a cererilor în interval restrâns

de timp și doar prin intermediul telefonului – 361, s-a respins ca fiind neîntemeiată

pretenția cu privire la repararea prejudiciului moral în mărime de 1 000 lei. (f.d. 73, 77-

79)

Curtea de Apel Comrat prin decizia din data de 05 octombrie 2017 a admis apelul

declarat de Marina Anton, a casat hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Centru), în

partea respingerii pretenției cu privire la repararea prejudiciului moral, cu emiterea în

această parte a unei noi hotărâri, prin care a încasat din contul Procuraturii Anticorupție

în beneficiul Marinei Anton 1000 lei cu titlul de prejudiciu moral, în rest hotărârea a fost

lăsată fără modificări. ( f.d. 148,149-153)

Invocând ilegalitatea deciziei instanței de apel, în termen Procuratura Anticorupție

a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei cu remiterea

cauzei la rejudecare. ( f.d.167-171)

În motivarea recursului recurenta a menționat, că instanța de apel a interpretat

eronat normele de drept material și procedural în partea admiterii pretenției cu privire la

repararea prejudiciului moral în mărime de 1 000 lei.

Menționează, că obiectul prezentei acțiuni fiind nefurnizarea informației oficiale,

atât instanțele de judecată, cât și reclamanta/intimata menționează, că a recepționat

răspunsul nr. 1700 pet/15-7807 din 31 decembrie 2015, însă pe care îl consideră

incomplet. Prin urmare, instanțele de judecată urmau să dea apreciere suferințelor psihice

cauzate prin răspunsul incomplet, însă instanța de apel nu a constatat careva suferințe

cauzate prin eliberarea răspunsului nr. 1700 pet/15-7807 din 31 decembrie 2015.

Totodată a indicat, că instanța de apel a admis în proces ca reprezentant al

Procuraturii Anticorupție o persoană neîmputernicită, care a dus la prejudicierea

intereselor recurentei, eroare ce nu poate fi corectată decât prin rejudecarea cauzei în

ordine de apel.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului declarat de către Procuratura

Anticorupție în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că

recursul declarat este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă, că

recurenta indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele de judecată au

apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi reținute ca

temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea probelor, fapt

inadmisibil în recurs.

Potrivit regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

2

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată, că argumentele invocate în recurs nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432, al. 2, 3 și 4 CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 al.1 CPC părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.

Aliniatele 2 și 3 ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră

că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau aplicate

eronat, iar alin. 4 stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. 3

constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au

dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de

recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 al. 2, 3 și 4.

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede

puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul declarat de către

Procuratura Anticorupție asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține obiecții

de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanțele de judecată,

primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care

este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de

admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată

a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum formal invocă

recurenta și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Argumentul recurentei precum că cauza a fost examinată în apel în lipsa

reprezentatului împuternicit al Procuraturii Anticorupție, care este entitate independentă

și care nu a fost citată legal, nu poate fi reținut de către instanța de recurs ca un viciu de

procedură a deciziei instanței de apel, ori din materialele cauzei rezultă, că Procuratura

Anticorupție pentru fiecare ședință în instanța de apel a fost citată legal (f.d. 98, 114,

117, 124), iar recurenta nu a beneficiat de oportunitatea de a-și formula opoziția în fața

instanței, neprezentându-se nici la una dintre ședințe.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Procuratura Anticorupție inadmisibil.

Decizia a fost contestată și de către Natalia Andronic, procuror în Procuratura

UTA Găgăuzia. ( f.d. 1636-165).

Completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție, examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului declarat de

către Natalia Andronic, procuror în Procuratura UTA Găgăuzia, în raport cu materialele

3

pricinii civile, ajunge la concluzia, că recursul este inadmisibil din următoarele

considerente.

Instanța de recurs atestă lipsa împuternicirilor Nataliei Andronic, procuror în

Procuratura UTA Găgăuzia, de a contesta decizia respectivă, motiv pentru care recursul

va fi respins în temeiul art. 433 lit. c) CPC potrivit căruia cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l

declare.

La caz, s-a constatat că recursul depus la data de 27 decembrie 2017 este semnat

de către Natalia Andronic, procuror în Procuratura UTA Găgăuzia. La materialele

dosarului (f.d.104) este anexată procura nr. 22/119 din data de 28 noiembrie 2016,

eliberată Nataliei Andronic pentru a reprezenta interesele Procuraturii Generale, care a

fost valabilă până la data de 28 noiembrie 2017.

Articolul 225, alin. (1), lit. a) Cod civil stipulează că valabilitatea procurii

încetează în cazul expirării termenului.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere că termenul de

valabilitate a procurii nr. 22/119 din data de 28 noiembrie 2016, eliberată de către

Procuratura Generală, a expirat la data de 28 noiembrie 2017, iar recursul a fost depus de

către Natalia Andronic, procuror în Procuratura UTA Găgăuzia, la data de 27 decembrie

2017, fără a avea careva împuterniciri, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 270, 431, alin. 1, art. 433, lit. a), c), 440

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

D I S P U N E:

Recursurile, declarate de către Procuratura Anticorupție și Natalia Andronic,

procuror în Procuratura UTA Găgăuzia, se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecători Iuliana Oprea

Maria Ghervas

4