3ra-137/17 — Încălcarea dreptului de acces la informație

3ra-137/17 — Încălcarea dreptului de acces la informație (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosar nr. 3ra-137/17

prima instanță: Judecătoria Centru

Judecător: Badan-Melnic Eleonora

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți

Judecători: Tatiana Duca

Elena Grumeza

Stela Procopciuc

Î N C H E I E R E

22 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecător: Tatiana Vieru

Judecătorii: Mariana Pitic, Nicolae Craiu

examinând chestiunea admisibilității recursului declarat de Procuratura

Generală a Republicii Moldova,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Anton Marina

împotriva Procuraturii Generale a Republicii Moldova, cu privire constatarea

încălcarea dreptului de acces la informație, încasarea prejudiciului moral și

obligarea furnizării informației,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 18 octombrie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de Procuratura Generală a Republicii Moldova cu menținerea

hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 09 martie 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 01 februarie 2016, Anton Marina a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Procuraturii Generale a Republicii Moldova, cu privire la

constatarea încălcarii dreptului de acces la informație, încasarea prejudiciului moral

și obligarea furnizării informației.

În motivarea acțiunii a indicat că, prin cererea din 05 ianuarie 2016 a solicitat

Procuraturii Generale furnizarea informațiilor referitor la temeiul legal de schimbare

regimului de lucru a angajaților procuraturii pentru data de 31 decembrie 2015 și

eliberarea copiei ordinului Procurorului General privind reducerea zilei de muncă.

1

Indică reclamanta că, prin schimbarea regimului de muncă a angajaților

procuraturii i-a fost îngrădit accesul de a înainta cereri și de a participa la acțiunile

de urmărire penală în cauza nr. 20015970222.

Cererea sa din 05 ianuarie 2016 a rămas fără un răspuns, fapt prin care a fost

lezat dreptul său de acces la informațiile oficiale.

Afirmă reclamanta că, acțiunile pârâtei contravin prevederilor Legii privind

accesul la informație, conform căreia persoana are dreptul de a solicita furnizorilor

de informații, personal sau prin reprezentanții săi, orice informații aflate în posesia

acestora. Informațiile oficiale vor fi puse la dispoziția solicitanților în baza unei

cereri scrise sau verbale.

Oricine, în condițiile prezentei legi, are dreptul de a căuta, de a primi și de a

face cunoscute informațiile oficiale. Or, în sensul legii menționate, informații

oficiale sunt considerate toate informațiile aflate în posesia și la dispoziția

furnizorilor de informații, care au fost elaborate, selectate, prelucrate, sistematizate

și/sau adoptate de organe ori persoane oficiale sau puse la dispoziția lor în condițiile

legii de către alți subiecți de drept.

Limitarea accesului la informații oficiale constituie o derogare excepțională

de la principiul liberului acces la categoria respectivă de informații. Reieșind din

prevederile art. 7 din Lege, colaborate cu art. 54 din Constituția Republicii

Moldova, restrângerea dreptului la acces liber la informațiile oficiale poate avea loc

doar dacă sunt întrunite următoarele exigențe în privința acestei restrângeri:

limitarea este prevăzută expres de legea organică, dispoziția căreia trebuie să fie

accesibilă și clară, iar redactarea acesteia nu permite interpretarea excesivă;

protejează un interes legitim; să fia necesară într-o societate democratică.

Menționează reclamanta că, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea privind accesul

la informație, în cazul în care persoana care consideră că drepturile sau interesele

legitime în ceea ce privește accesul la informație i-au fost lezate, precum și în cazul

în care nu este satisfăcută de soluția dată de către conducerea furnizorului de

informații sau de către organul ierarhic superior al acestuia, ea poate ataca acțiunile

sau inacțiunea furnizorului de informații direct în instanța de contencios

administrativ competentă.

Mai indică reclamanta că, deoarece scopul solicitării indicate este unul legal,

întemeiat și neinterzis de lege, iar pârâta refuză să prezinte informația solicitată, a

înaintat prezenta acțiune întru apărarea dreptului lezat.

Solicită reclamanta, admiterea acțiunii, constatarea încălcării dreptului de

liber acces la informație prin nefurnizarea informației solicitate, încasarea

prejudiciului moral în mărime de 1000 lei și obligarea Procuraturii Generale de a-i

furniza informațiile solicitate în formă scrisă.

2

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 09 martie 2016,

acțiunea a fost admisă parțial și a fost constatată încălcarea dreptului de liber acces

la informația oficială deținută de către Procuratura Generală a Republicii Moldova

prin nefurnizarea informației solicitate de către Anton Marina în termen legal. În

rest acțiunea a fost respinsă.

La data de 08 aprilie 2016, Procuratura Generală a Republicii Moldova, prin

intermediul reprezentantului Cernous Natalia, a depus apel, solicitând admiterea

cererii de apel, casarea hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 09 martie

2016 cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 29 iunie 2016, s-a admis

cererea de strămutare a pricinii depusă de Președintele Curți de Apel Chișinău Ion

Pleșca, fiind dispusă strămutarea cauzei pentru examinare în ordine de apel la

Curtea de Apel Bălți.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 18 octombrie 2016, a fost respins apelul

declarat de Procuratura Generală a Republicii Moldova cu menținerea hotărârii

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 09 martie 2016.

În motivarea soluției sale instanța de apel a indicat că, la 05 ianuarie 2016

Anton Marina a solicitat Procuraturii Generale furnizarea de informații privind

temeiul legal de schimbare a regimului de lucru pentru data de 31 decembrie 2015,

fapt care i-a îngrădit accesul de a înainta cererii și de a participa la acțiuni de

urmărire penală pe cauza 20015970222 și eliberarea copiei ordinului Procurorului

General privind reducerea zilei de muncă. La cererea de acces la informație nu a

primit nici un răspuns, astfel constatând că i-a fost lezat dreptul de liber acces la

informațiile oficiale. Anton Marina contestând acțiunile pârâtei în instanța de

judecată, a solicitat constatarea încălcării dreptului de acces la informație, obligarea

Procuraturii Generale la prezentarea informației solicitate și repararea prejudiciului

cauzat.

Tot în acest context s-a menționat că, prima instanță corect a constat

încălcarea dreptului de acces la informația oficială deținută de către Procuratura

Generală, prin nefurnizarea informației solicitată de către Anton Marina, în termenul

legal, adică cu depășirea termenului de 15 zile lucrătoare. În acest sens a indicat că,

potrivit registrului documentelor de ieșire, Procuratura Generală a răspuns la

solicitarea Marinei Anton abia la data de 05 februarie 2016.

De asemenea instanța de apel s-a referit și asupra faptului că instanța de fond

justificat a respins argumentul reprezentantului Procuraturii Generale precum că,

cererea Marinei Anton a fost examinată în baza art. 8 alin. (1) din Legea cu privire

la petiționare, care prevede un termen de 30 de zile pentru examinarea petițiilor,

deoarece în alin. (4) al aceluiași articol se indică despre examinarea în termenele

stabilite în legislația privind accesul la informație a petițiilor, cererilor prin care se

3

solicită o informație oficială. Solicitarea de informații oficiale de la furnizorii de

informații nu se v-a soluționa ca o pretenție obișnuită, ci în baza normelor speciale

ce reglementează accesul la informație.

Potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 982 din 11 mai 2000, privind accesul la

informație, informațiile, documentele solicitate vor fi puse la dispoziția

solicitantului din momentul în care vor fi disponibile pentru a fi furnizate, dar nu

mai târziu de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii de acces la informație.

Invocând ilegalitatea deciziei instanței de apel, la data de 09 decembrie 2016,

Procuratura Generală prin intermediul reprezentantului său Corciu Cristina a

contestat-o cu recurs, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei

Curții de Apel Bălți din 18 octombrie 2016 și a hotărârii Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 09 martie 2016, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a

acțiunii.

În motivarea recursului a exprimat dezacordul atât cu decizia instanței de apel

cât și cu hotărârea primei instanțe menționând că, instanțele de judecată au aplicat

eronat normele de drept material. Deoarece intimata în cererea sa a solicitat nu doar

furnizarea informației, dar a invocat și încălcarea drepturilor sale procesuale în

calitate de bănuită, prin imposibilitatea depunerii cererii împotriva acțiunilor

procurorului, din cauza lipsei lucrătorilor procuraturii în ziua de 31 decembrie 2015,

după orele prânzului, examinarea cererii a fost dispusă Secției securitate internă. În

scopul examinării sub toate aspectele a cererii acesteia, afirmațiile Marinei Anton au

fost verificate prin audierea lucrătorilor Procuraturii Anticorupție, cancelariei și a

colaboratorului Centrului Național Anticorupție A.Guzic. Reieșind din faptul că,

cererea Marinei Anton s-a referit la un volum mare de informații, termenul de

furnizare a informației a fost prelungit.

În urma controlului efectuat s-a stabilit că Procurorul General nu a emis nici

un ordin privind schimbarea programului de lucru a Procuraturii anticorupție pentru

data de 31 decembrie 2015, astfel, avocatul A.Anton a avut posibilitatea să depună

cererile la data de 31 decembrie 2015, însă nu a depus deoarece nu a dorit.

Mai menționează că, din cele expuse socoate că Marinei Anton nu i-au fost

lezate careva drepturi și interese, aceasta fiind informată prin răspuns în privința

solicitărilor expuse în cererea sa din 05 ianuarie 2016.

Examinând admisibilitatea recursului declarat de Procuratura Generală,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

menționează următoarele.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

4

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

La 05 ianuarie 2017, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatei

Anton Marina copia cererii de recurs, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței (f.d.109), însă, până la examinarea recursului intimata nu a depus referință

prin care să-și exprime opinia asupra cererii de recurs.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție, examinând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii civile, consideră că acesta este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra

admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

Conform art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din actele cauzei se constată că, cererea de recurs împotriva deciziei Curții de

Apel Bălți din 18 octombrie 2016 a fost depusă la data de 09 decembrie 2016

(f.d.103).

Prin urmare instanța de recurs consideră că, recurentul s-a conformat

prevederilor legale și a declarat cererea de recurs în interiorul termenului de două

luni.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul declarat de Procuratura Generală împotriva deciziei

Curții de Apel Bălți din 18 octombrie 2016, nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432, alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă, or recurenta nu a invocat nici

un temei ce ar indica asupra ilegalității deciziei instanței de apel.

Reieșind din prevederile art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) și (4).

5

Verificând motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție atestă, că

recurenta indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanța a apreciat

înscrisurile probatorii și a constatat circumstanțele cauzei. Astfel, cele invocate în

cererile de recurs nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate deoarece acestea țin de

reaprecierea probelor, fapt care este inadmisibil în recurs.

Or, însuși recurenta în cererea de recurs a subliniat că conform art. 16 alin. (1)

din Legea privind accesul la informație, informațiile, documentele solicitate vor fi

puse la dispoziția solicitantului din momentul în care vor fi disponibile pentru a fi

furnizate, dar nu mai târziu de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii, iar

conform alin. (2) pct. 2), termenul de furnizare a informației, documentului poate fi

prelungit cu 5 zile lucrătoare de către conducătorul instituției. Reieșind din faptul că,

cererea reclamantei se referea la un volum mare de informații, termenul de furnizare

a informației a fost prelungit.

Referitor la argumentele recurentei privind ilegalitatea deciziei instanței de

apel, Colegiul menționează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a

manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural și din care

circumstanțe rezultă ilegalitatea acesteia.

Nu pot fi reținute argumentele recurentei asupra faptului că solicitanta a

primit răspuns, deoarece Extrasul din Registrul scrisorilor simple și documentelor

ieșite (f.d.34-38) nu confirmă primirea de către Anton Marina a răspunsului la

cererea depusă.

Alte argumente invocate în recurs nu au relevanță, deoarece nu denotă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei pentru casarea deciziei recurate și urmează

a fi respinse.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din Codul de

procedură civilă are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și de drept procedural, verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu și

temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să

dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c.

Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele

cererilor de recurs invocate în speță sunt similare celor indicate în procesul judecării

pricinii în ordine de apel, asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat deja în modul

corespunzător.

6

În circumstanțele sus relatate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Procuratura Generală, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 din Codul

de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Recursul declarat de Procuratura Generală a Republicii Moldova, se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul: Tatiana Vieru

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

7