2rci-68/18 — atragerea la raspundere materiala si incasarea prejudiciului
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- atragerea la raspundere materiala si incasarea prejudiciului
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
2rci-68/18 — atragerea la raspundere materiala si incasarea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr.2rci-68/18
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău
Judecător Sergiu Arnăut
D E C I Z I E
21 februarie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele ședinței, judecător Oleg Sternioală
Judecători: Mariana Pitic
Nicolae Craiu
examinând recursul declarat de lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată
„Izam Atlas” - Maxim Timoșin,
în cauza intentată la cererea lichidatorului Societății cu Răspundere Limitată
„Izam Atlas” în procedura falimentului, Timoșin Maxim privind atragerea la
răspunderea subsidiară a administratorului/asociatului debitorului Rabi Amir,
împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 08 decembrie 2017, prin care
a fost încetat procesul de atragere la răspundere subsidiară,
c o n s t a t ă:
Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 30 martie 2015 a fost intentată
procedura simplificată de faliment față de Societatea cu Răspundere Limitată „Izam
Atlas”, c/f 1011605000695, adresa juridică: or. Hîncești, str. Marinescu, 4, cu
dizolvarea debitorului, iar în calitate de lichidator a fost numit Timoșin Maxim.
La 18 octombrie 2016, lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Izam
Atlas”, Timoșin Maxim, s-a adresat instanței de insolvabilitate cu cerere privind
atragerea la răspundere subsidiară a organelor de conducere a Societății cu
Răspundere Limitată „Izam Atlas” în procedura falimentului simplificat și încasarea
din contul lui Rabi Amir, în calitate de fondator și administrator al debitorului în
proces de insolvabilitate, în beneficiul Societății cu Răspundere Limitată „Izam
Atlas” a datoriei în mărime totală de 38 963 311,71 lei.
În motivarea cererii a invocat că, la 17 mai 2016, a avut loc adunarea
creditorilor Societății cu Răspundere Limitată „Izam Atlas”, care a fost convocată la
cererea creditorului Banca Comercială „Banca Socială” Societate pe Acțiuni cu
ordinea de zi - examinarea raportului lichidatorului și examinarea posibilității
1
atragerii la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere ai Societății
cu Răspundere Limitată „Izam Atlas”.
A indicat că, în cadrul adunării creditorilor, lichidatorul a fost împuternicit să
înainteze în instanța de insolvabilitate cerere privind tragerea la răspundere
subsidiară a administratorului și unicului asociat a Societății cu Răspundere Limitată
„Izam Atlas” - Rabi Amir.
Totodată, a menționat că în conformitate cu art. 14 din Legea insolvabilității nr.
149 din 29.06.2012, debitorul este obligat să depună cererea introductivă în cazul
incapacității de plată sau supra îndatorării creditorului, precum și în cazurile în care:
executarea integrală a creanțelor scadente ale unui sau ale mai multor creditori poate
cauza imposibilitatea satisfacerii integrale la scadență a creanțelor celorlalți
creditori; în cadrul lichidării, care se efectuează conform altor legi, devine evident
că debitorul nu poate satisface integral creanțele creditorilor.
A explicat că, la 27 mai 2013, între Banca Comercială „Banca Socială”
Societate pe Acțiuni și Societatea cu Răspundere Limitată „Izam Atlas” a fost
încheiat contractul de credit, conform căruia debitorului i s-a acordat un credit de 32
000 000 lei, cu scadența finală la 27 mai 2017.
A relevat că, începând cu anul 2013, Societatea cu Răspundere Limitată „Izam
Atlas” a început să acumuleze datorii față de furnizorii săi, astfel intrând în
incapacitate de plată, fapt confirmat prin cererile de admitere a creanțelor depuse de
către agenții economici cu anexarea facturilor fiscale respective. Mai mult, la 05
aprilie 2013, Banca Comercială „Banca Socială” Societate pe Acțiuni a contractat
un credit cu Ivasișin Alexandru, conform contractului de credit nr. 97/2013,
rambursarea căruia a fost asigurată de către Societatea cu Răspundere Limitată
„Izam Atlas”, conform contractului de fidejusiune nr. 1 din 05 aprilie 2013, ne
cătând la faptul că situația financiară a întreprinderii era dificilă și acumulând datorii
față de contragenții săi.
A statuat că, la data intentării procesului de insolvabilitate, Societatea cu
Răspundere Limitată „Izam Atlas” urma să ramburseze creditul în baza contractului
de fidejusiune în valoare de 199 015 lei. Așa dar, în cadrul examinării cauzelor
insolvabilității debitorului, s-a stabilit că întreprinderea era în incapacitate de plată
încă din anul 2013, confirmat prin faptul neonorării obligațiilor contractuale de
credit încheiate cu băncile, neachitarea impozitelor și taxelor la Bugetul de Stat,
precum și neachitarea datoriilor față de contragenții săi.
A susținut că în cadrul procesului de insolvabilitate, s-a stabilit că debitorul nu
deține careva bunuri mobile/imobile sau mijloace bănești, care ar permite acoperirea
creanțelor creditorilor, din care motiv față de debitor a fost intentată procedura
falimentului simplificat.
A menționat că, atât administratorul insolvabilității cât și creditorii Societății
cu Răspundere Limitată „Izam Atlas” consideră că conducătorul și unicul fondator
al debitorului a cauzat prin acțiunile sale insolvabilitatea întreprinderii, deoarece
persoanele cu funcții de răspundere a Societății cu Răspundere Limitată „Izam
2
Atlas” au prevăzut și își dădeau bine seama despre caracterul prejudiciabil al
acțiunilor (inacțiunilor) sale, dar n-au întreprins nici o măsură prevăzută de legislație
în vederea curmării lor, respectiv au admis în mod conștient survenirea acestor
urmări negative față de creditorii săi.
A relatat că, anume organele de conducere ale Societății cu Răspundere
Limitată „Izam Atlas” se fac responsabile de managementul defectuos practicat la
întreprindere, depășirea limitelor economice admisibile, cumulând un pasiv enorm
în defavoarea creditorilor săi, ignorând bunele moravuri și buna credință în raport
cu persoanele cu care aveau relații economico - juridice.
Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2016, a fost admisă
cererea lichidatorului Societății cu Răspundere Limitată „Izam Atlas”, Timoșin
Maxim către Rabi Amir privind tragerea la răspundere subsidiară a organelor de
conducere ale debitorului, fiind dispusă încasarea din contul lui Rabi Amir în
beneficiul Societății cu Răspundere Limitată „Izam Atlas” în procedura simplificată
a falimentului a prejudiciului cauzat creditorilor în sumă de 38 963 311, 71 lei și în
bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Finanțelor, a taxei de stat în mărime
de 25 000 lei.
Totodată, a fost dispusă și aplicarea sechestrului asupra bunurilor și a sumelor
de bani aflate în proprietatea lui Rabi Amir, inclusiv asupra celora care se află la alte
persoane, în limita valorii acțiunii de 38 963 311,71 lei.
Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 15 martie 2017 s-a repus în termen
cererea de recurs depusă de avocatul Grosu Alexandru în interesele lui Rabi Amir.
S-a admis recursul declarat de avocatul Grosu Alexandru în interesele lui Rabi Amir.
S-a casat hotărârea Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2016, în cauza
intentată la cererea lichidatorului Societății cu Răspundere Limitată „Izam Atlas” în
procedura falimentului, Timoșin Maxim privind atragerea la răspunderea subsidiară
a administratorului/asociatului debitorului Rabi Amir și s-a remis cauza la
rejudecare în instanța de insolvabilitate - Curtea de Apel Chișinău într-un alt
complet.
La 08 decembrie 2017, Rabi Amir reprezentat de avocatul Barbă Valentin a
depus cerere privind încetarea procesului civil de atragere la răspundere subsidiară
a organelor de conducere a Societății cu Răspundere Limitată „Izam Atlas” în
procedura falimentului simplificat.
În motivarea cererii a invocat că, la 30 martie 2015 a fost intentată procedura
falimentului simplificat față de debitor Societate cu Răspundere Limitată „Izam
Atlas” în cadrul căruia a fost numit ca lichidator Timosin Maxim, doar până la
încetarea procesului de insolvabilitate. Fiind în procesul falimentului simplificat,
instanța pe cauza dată a adoptat o hotărâre de atragere la răspundere subsidiară și
de încasare a sumei în limita valorii acțiunii de 38 963 311,71 lei de la Rabi Amir.
A menționat că, hotărîrea dată a fost contestată, Curtea Supremă de Justiție a
casat hotărîrea și a trimis cauza la rejudecare în instanța de insolvabilitate - Curtea
de Apel Chișinău într-un alt complet.
3
A relevat că, în această perioadă de către lichidatorul Timoșin Maxim a fost
executată hotărîrea privind radierea din registrul public a Societății cu Răspundere
Limitată „Izam Atlas”.
A explicat că, la moment după remiterea cauzei la rejudecare a apărut situația
în care nu există reclamant, deoarece Societatea cu Răspundere Limitată „Izam
Atlas” a fost lichidată și radiată din Registrul persoanelor juridice, publicat în
Monitorul Oficial al RM.
Prin închierea Curții de Apel Chișinău din 08 decembrie 2017 s-a admis
cererea înaintată de avocatul Barbă Valentin, în interesele lui Rabi Amir privind
încetarea procesului de atragere la răspundere subsidiară.
S-a încetat procesul la cererea înaintată de lichidatorul Societății cu Răspundere
Limitată „Izam Atlas” - Timoșin Maxim privind atragerea la răspundre subsidiară a
membrilor organelor de conducere a Societății cu Răspundere Limitată „Izam Atlas”
( în procedura falimentului simplificat).
La 18 decembrie 2017 lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Izam
Atlas” - Timoșin Maxim a depus recurs nemotivat împotriva încheierii Curții de
Apel Chișinău din 08 decembrie 2017, solicitînd admiterea recursului, casarea
încheierii pe care o consideră ilegală și neîntemeiată.
Totodată, menționînd că își rezervă dreptul de a depune cererea de recurs
motivată după recepționarea încheierii redactate.
Conform art. 425 Codul de procedură civilă, termenul de declarare a recursului
împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.
Materialele cauzei atestă că, copia încheierii Curții de Apel Chișinău din 08
decembrie 2017 a fost expediată în adresa părților la 15 ianuarie 2018, însă la
materialele dosarului lipsește dovada legală de recepționare a acesteia de către
recurent.
Astfel, prin prisma art. 425 Codul de procedură civilă, Colegiul consideră
recursul declarat la 14 martie 2017 ca fiind în termen.
În conformitate cu art. 426 alin. (3) Codul de procedură civilă, recursul
împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3
judecători, pe baza dosarului și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea
admisibilității și fără participarea părților.
Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi respins
din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 427 lit. a) Codul de procedură civilă, instanța de recurs,
după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul
și să mențină încheierea.
Din conținutul recursului declarat rezultă că, recurentul nu este de acord cu
încheierea Curții de Apel Chișinău din 08 decembrie 2017.
În conformitate cu art. 437 alin. (1) lit. f) Codul de procedură civilă, cererea de
recurs trebuie să fie dactilografiată și trebuie să cuprindă esența și temeiurile
4
recursului, argumentul ilegalității deciziei atacate, solicitările recurentului,
propunerile respective.
Astfel, instanța de recurs reține că în lipsa indicării esenței, temeiurilor
recursului și argumentelor privind ilegalitatea încheierii atacate, Colegiul este în
imposibilitate de a se expune asupra temeiniciei argumentelor acestuia în raport cu
normele de drept material și procedural și, respectiv, constatările instanței de
judecată.
Mai mult ca atât, în recursul declarat recurentul a menționat că va depune cerere
suplimentară de recurs motivat.
Prin urmare, în lipsa acestor caracteristici ale recursului, instanța de recurs este
în imposibilitate de a verifica legalitatea încheierii contestate, aspect ce impune
respingerea unui asemenea recurs.
Instanța de recurs menționează că recurentul, declarând încă la 18 decembrie
2017 recurs nemotivat, avea obligația de a întreprinde toate măsurile necesare, după
cum sugerează și jurisprudența CEDO (Cauza Van Harn vs Germania nr. 7557/03
din 11 septembrie 2007), de a proteja drepturile sale de acces la instanță prin
depunerea unui recurs motivat, condiție ce nu se atestă la caz.
Astfel, având în vedere că recursul declarat de lichidatorul Societății cu
Răspundere Limitată „Izam Atlas” - Timoșin Maxim, este unul declarativ, formal și
nu conține specificarea pretinselor încălcări admise de instanța de apel, Colegiul
ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat împotriva încheierii Curții de
Apel Chișinău din 08 decembrie 2017.
În conformitate cu art. 427 lit. a), 437 alin. (1) lit. f), 428 Codul de procedură
civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție,
d e c i d e:
Se respinge recursul declarat de lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată
„Izam Atlas” - Timoșin Maxim.
Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 08 decembrie 2017, în cauza
intentată la cererea lichidatorului Societății cu Răspundere Limitată „Izam Atlas” în
procedura falimentului, Timoșin Maxim privind atragerea la răspundere subsidiară
a administratorului/asociatului debitorului Rabi Amir.
Decizia este irevocabilă.
Președintele ședinței, judecător Oleg Sternioală
Judecători:
Mariana Pitic
Nicolae Craiu
5