2rac-54/18 — anularea -stingerea prin prescriptie a restantelor la bugetul public national, stoparea actiunilor de asigurare, executare silita a obligatiei fiscale

dosarul nr. 2rac-54/18

Instanța de fond: Judecătoria Hîncești (sediul Ialoveni)

Judecătorul: C. Albu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: Iu. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov

Î N C H E I E R E

21 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova,

judecători Nicolae Craiu, Dumitru Visternicean,

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Cooperativa de

Producție „Zîmagrocol”, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din

10 octombrie2017,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cooperativa de

Producție „Zîmagrocol” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Ialoveni,

privind anularea actului administrativ,

C O N S T A T Ă:

Cooperativa de Producție „Zîmagrocol” (în continuare CP „Zîmagrocol”) la

31 octombrie 2017 a depus cerere de chemare în judecată, în procedura

contenciosului administrativ împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul

Ialoveni (în continuare IFS pe raionul Ialoveni) cu privire la anularea (stingerea) prin

prescripție a restanței de 251 466,56 lei la bugetul public național și stoparea

acțiunilor de asigurare și executare silită a obligației fiscale, calculate ca penalități cu

mai mult de 6 ani și 8 luni în urmă, anularea dispozițiilor de suspendare a conturilor

bancare și încetarea acțiunilor de executare silită. ( f.d. 2-4)

În motivarea cererii reclamantul a indicat, că potrivit sistemului Informațional

al Serviciului Fiscal de Stat SIA contul curent al contribuabilului CP „Zîmagrocol”,

la 28 octombrie 2016, indică restanțe față de Bugetul public național în sumă de

251 466,56 lei - majorări de întârziere (penalități). Aceste penalități au fost calculate

în perioada anilor 2007- 2009 pentru neachitarea în termen a impozitelor și taxelor,

fapt ce a fost cauzat de calamități naturale (secetă excesivă) înregistrată de Serviciul

Protecției Civile și Situațiilor Excepționale pe întreg teritoriul r. Ialoveni.

1

CP „Zimagrocol” s-a adresat, de mai multe ori, către IFS pe raionul Ialoveni,

solicitând stingerea obligațiilor fiscale cu termenul de prescripție expirat, însă, la

unele scrisori a primit răspunsuri neclare, ori nu a primit răspuns.

Prin răspunsul la cererea prealabilă nr. 29 din 22 august 2016, IFS pe raionul

Ialoveni a refuzat stingerea prin aplicarea prescripție a obligației fiscale, răspunsul

fiind justificat prin Regulamentul cu privire la stingerea prin prescripție a obligațiilor

fiscale și/sau a sumelor plătite în plus din 08 mai 2006 nr. 17.06/144-2198. Cu

regulamentul la care IFS pe raionul Ialoveni a făcut referire și în baza căruia a refuzat

în stingerea obligațiilor fiscale nu a făcut cunoștință, ori acesta nu este publicat în

Monitorul Oficial din anul respectiv.

CP „Zimagrocol” mai indică, că nu este de acord cu aceia că Legea privind

sistemul public de Asigurări Sociale nr. 489 din 08 iulie 1999 pune în sarcina

IFS doar aplicarea măsurilor de executare silită asupra datoriilor contribuabililor.

Odată cu preluarea acestor datorii de către IFS de la Casa Națională de Asigurări

Sociale ele devin conform Codului Fiscal obligații fiscale și deci pot fi supuse tuturor

metodelor de stingere (inclusiv și prin prescripție) a obligațiilor fiscale.

Mai mult, la 25 august 2016, IFS pe raionul Ialoveni prin dispozițiile

nr. 672016082505 și nr. 672016082506 a suspendat operațiile la conturile bancare ale

CP „Zîmagrocor”. Aceste acțiuni, la 13 septembrie 2016 au fost contestate la

Inspectoratul Fiscal Principal de Stat pe lângă Ministerul Finanțelor, iar prin

răspunsul nr. 26-15/1-12-1550/8297 din 10 octombrie 2016, sunt reflectare doar

constatările asupra acestui caz, însă nimic concret asupra deblocării conturilor

bancare al contribuabilului.

În opinia CP „Zimagrocol” prin aceste acțiuni și inacțiuni al IFS pe raionul

Ialoveni a fost lipsită de dreptul legitim de a i se anula penalitățile în sumă de

251 466,56 lei, determinarea cărora a avut loc cu mai bine de 6 ani și 8 luni în urmă.

Mai mult ca atât, contrar legislației în vigoare, CP „Zîmagrocol” a fost supusă

acțiunilor de asigurare și executare silită, fapt ce i-a cauzat pierderi economice mari.

Prin hotărârea Judecătoriei Hîncești (sediul Ialoveni) din 23 mai 2017 acțiunea

a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.( f.d. 45, 47-50)

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 10 octombrie 2017 a respins apelul

declarat de către CP „Zîmagrocol”, a menținut hotărârea Judecătoriei Hîncești, sediul

Ialoveni din 23 mai 2017 ( f.d. 78, 79-87).

Pentru a ajunge la această concluzie instanța de apel a reținut, că obligația

fiscală a CP „Zîmagrocol” față de bugetul asigurărilor sociale de stat a fost

determinat de Casa Națională de Asigurări Sociale, iar pentru stingerea datoriilor IFS

pe raionul Ialoveni începând cu 30 iunie 2014 a întreprins mai multă acțiuni de

executare silită a obligațiilor fiscale. Prin urmare, acțunile IFS pe raionul Ialoveni

privind executarea silită a obligațiunilor fiscale a avut loc pe parcursul a 6 ani după

determinarea acestora.

2

Totodată instanța de apel a reținut, că termenul de prescripție se întrerupe dacă

debitorul săvârșește acțiuni din care rezultă că recunoaște datoria, la caz,

CP „Zîmagrocol” a achitat plățile de bază, fără a achita penalitățile calculate în

perioada anilor 2007-2009.

Astfel, a considerat ca fiind neîntemeiate pretențiile înaintate de către

CP „Zîmagrocol”, mai mult ca atât în sarcina IFS pe raionul Ialoveni a fost pusă doar

aplicarea măsurilor de executare silită a obligațiilor fiscale, nu și stingerea acestora.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 15 decembrie 2017

CP „Zîmagrocol” a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea apelului, casarea

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi

hotărâri privind admiterea acțiunii. ( f.d. 90-96)

În motivarea recursului, recurenta a indicat, că instanțele de judecată au aplicat

o lege care nu urma să fie aplicată și în consecință au interpretat în mod eronat legea,

ori au reținut că nu a fost încălcat termenul de prescripție pentru stingerea

obligațiunilor fiscale apărute în perioada anilor 2007-2009, deși acțiunile IFS pe

raionul Ialoveni privind executarea silită a obligațiunilor fiscale au început la

25 august 2016, adică după expirarea a 6 ani după determinarea acestora.

De asemenea, la caz, nu au survenit temeiuri de suspendare a curgerii

termenului de prescipție prevăzut în Codul Fiscal, iar regulamentul cu privire la

stingerea prin prescipție a obligațiilor fiscale /vamale și/sau a sumelor plătite în plus

este o norma juridică neaplicabilă speței, acesta nefiind un izvor de drept.

Totodată recurenta indică, că instanțele ierarhic inferioare au îngrădit dreptul

absolut al recurentei la un proces echitabil garantat de art. 6, paragfarul 1 din

Convenția Europeană.

În conformitate cu art. 434 alin. 1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

După cum denotă din actele cauzei copia deciziei integrale a instanței de apel

din 10 octombrie 2017, a fost expediată participanților la proces la

06 noiembrie 2017, sub nr. 15726. ( f.d. 88), confirmare privind recepționarea

acesteia la materialele dosarului lipsește.

În aceste circumstanțe recursul declarat de către CP „Zîmagrocol” la

28 noiembrie 2017 se consideră a fi depus în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către CP „Zîmagrocol” în raport

cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi declarat

inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți

la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

3

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:

nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie

aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau

analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată

de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost

judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și

ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba

de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane

care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de

judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea a altor încălcări decât

cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau

în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

În acest sens Completul reține, că sarcina instanței de recurs la aceasta etapă

este de a verifica temeiurile recursului și argumentele privind caracterul ilegal al

deciziei atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma drepturilor

garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Completul evidențiază că, în lumina jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în materie

civilă trebuie să corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil, consfințite

de art. 6 din CEDO, în special cu referire la dreptul de acces liber la justice și la

dreptul subsecvent de a fi audiat de о instanta judecatoreasca (hotărârile Delcourt

contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra Greciei din 27 martie 2014).

In acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilitații recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea unei

cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile

stabilite pentru о cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc scopul de aplicare

și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de administrare eficientă a

4

justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO (hotarârea Trevisanato

contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în

funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din 2 octombrie

2014), iar în concepția CtEDO, nu se impune motivarea detaliată a deciziei unei

instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge un

recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra Armeniei din

19 ianuarie 2010).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat CP „Zîmagrocol” este declarativ și

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să

justifice afirmația de ilegalitate a deciziilor instanței de apel, i-ar alegațiile invocate în

recurs nu indică încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept

material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu

constituie temei pentru declararea recursului admisibil.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de CP „Zîmagrocol” ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

D I S P U N E :

Recursul, declarat de către Cooperativa de Producție „Zîmagrocol”, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecători Nicolae Craiu

Dumitru Visternicean

5