2ra-244/18 — incasarea sumei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incasarea sumei
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
2ra-244/18 — incasarea sumei (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 2ra-244/18
Prima instanță: Judecătoria Comrat (jud. V. Hudoba)
Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (jud: G. Colev, A. Curdov, M. Galupa)
Î N C H E I E R E
21 februarie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală
Judecători Iurie Bejenaru
Mariana Pitic
examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de
Întreprinderea Individuală ”Mihailova Olga”, prin intermediul avocatului Jecov
Nicolai,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Gherceva Elena
împotriva Întreprinderii Individuale ”Mihailova Olga” cu privire la încasarea salariului
restant și încasarea prejudiciului moral,
împotriva deciziei din 12 octombrie 2017 a Curții de Apel Comrat,
c o n s t a t ă :
La data de 08 iulie 2016, Gherceva Elena s-a adresat cu cerere de chemare în
judecată împotriva ÎI ”Mihailova Olga” cu privire la încasarea salariului restant în sumă
de 5830 lei și a prejudiciului moral în sumă de 20000 lei.
În motivarea acțiunii a indicat că la 01.09.2015 a fost angajată ca vânzător în
magazinul ”Рублевка”, care aparține ÎI ”Mihailova Olga” cu condiția că i se va achita
un salariu de 1600 lei lunar. La momentul angajării, contract individual de muncă în
formă scrisă nu a fost încheiat, însă a fost admisă la lucru de către angajator.
A mai invocat reclamanta că, faptul angajării poate fi confirmat de către martorii
M. Burlacu, M. Peioglo și M. Hripunova, care, în perioada cînd reclamanta activa ca
vânzătoare la magazin, sistematic frecventau magazinul de unde procurau produse
alimentare.
A menționat reclamanta că a activat pînă la data de 05.03.2016, însă din perioada
01.12.2015 pînă la 05.03.2016 salariul total în sumă 5300 lei nu i-a fost achitat. S-a
adresat de nenumărate ori verbal și în formă scrisă către pîrît cu solicitarea de a-i achita
datoria la salariu, însă, solicitările au fost lăsate fără un careva răspuns.
Prin hotărîrea din 18 iulie 2017 a judecătoriei Comrat, cererea de chemare în
judecată înaintată de Gherceva Elena împotriva ÎI ”Mihailova Olga” a fost admisă
parțial: s-a încasat de la ÎI ”Mihailova Olga” în beneficiul Elenei Gherceva salariul
restant în sumă de 5300 lei și prejudiciul moral în sumă de 1000 lei; în rest, cerințele,
înaintate de Gherceva Elena, au fost respinse ca neîntemeiate.
1
Prin decizia din 12 octombrie 2017 a Curții de Apel Comrat, a fost respins apelul
depus de ÎI ”Mihailova Olga”, prin intermediul avocatului Jecov Nicolai și a fost
menținută hotărîrea din 18 iulie 2017 a judecătoriei Comrat.
La data de 01 decembrie 2017, ÎI ”Mihailova Olga”, prin intermediul avocatului
Jecov Nicolai, a declarat recurs împotriva deciziei din 12 octombrie 2017 a Curții de
Apel Comrat solicitând casarea hotărârii instanței de fond și a deciziei instanței de apel
cu pronunțarea unei hotărâri respingere a acțiunii.
În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel a interpretat și aplicat în
mod eronat legea și normele dreptului material, nu a aplicat legea care urma să fie
aplicată, aplicând o lege care nu trebuia să fie aplicată.
Conform art. 434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se depune
în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.
Decizia Curții de Apel Comrat a fost pronunțată la 12 octombrie 2017. Conform
materialelor cauzei, decizia instanței de apel a fost expediată participanților la proces
la data de 03 noiembrie 2017 și recepționată de către avocatul recurentului la data de
07.11.2017. Recursul declarat la data de 01 decembrie 2017 se consideră a fi declarat
în termen.
Examinând temeiurile recursului declarat de ÎI ”Mihailova Olga”, prin
intermediul avocatului Jecov Nicolai, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept
inadmisibil din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept
procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la
alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care
acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care
instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a
fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se
consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de ÎI ”Mihailova Olga”, prin
intermediul avocatului Jecov Nicolai, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.
432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul
recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie
temei de casare a deciziei recurate.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter
2
devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se
doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul
normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură
civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele
de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,
suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului
instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate
interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că
instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile
de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursurile
declarate nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a
probelor.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența
sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru
Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune
motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe
dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de
o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra
Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).
În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
recunoaște recursul declarat de ÎI ”Mihailova Olga”, prin intermediul avocatului Jecov
Nicolai, ca fiind inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme
de Justiție,
d i s p u n e :
Se consideră inadmisibil recursul declarat de Întreprinderea Individuală
”Mihailova Olga”, prin intermediul avocatului Jecov Nicolai, împotriva deciziei din 12
octombrie 2017 a Curții de Apel Comrat.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală
Judecători Iurie Bejenaru
Mariana Pitic
3