2ra-121/18 — repararea prejudiciului

2ra-121/18 — repararea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Buiucani) Dosarul nr. 2ra-121/18

Judecător: V. Chisilița

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: A. Panov, M. Anton, V. Cotorobai

D E C I Z I E

07 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Maria Ghervas, Iuliana Oprea

Dumitru Visternicean, Ion Druță

examinând recursurile declarate de către Ministerul Justiției și Procuratura

sectorului Buiucani mun. Chișinău,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cemortan Domnica

împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura sectorului

Buiucani mun. Chișinău privind repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite

ale organului de urmărire penală,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2017, prin care a fost

casată hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 25 ianuarie 2017,

c o n s t a t ă:

La 02 iunie 2016 Cemortan Domnica a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura sectorului

Buiucani mun. Chișinău cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile

ilicite ale organului de urmărire penală.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că la 13 septembrie 2015, a participat

la un miting de protest în Piața Marii Adunări Naționale, pe parcursul desfășurării

căruia a fost victima unui incident cu un polițist, față de care la moment este inițiat

un dosar penal pentru depășirea atribuțiilor de serviciu. Drept urmare a incidentului

din 13 septembrie 2015, reclamanta a fost dusă la IP Buiucani, unde a depus

declarații, conform procedurii stabilite de legislație.

Reclamanta menționează că la 04 decembrie 2015, Procuratura Buiucani a

emis ordonanța de punere sub învinuire în cauza penală nr. xxxxxxxxxx, potrivit

căreia s-a dispus punerea sub învinuire a Domnicăi Cemortan, fiindu-i incriminată

săvârșirea infracțiunii de jaf, prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod Penal, adică

sustragerea în mod deschis, din mâna cet. Vasile Nicolăescu, a unui telefon mobil de

model XY în valoarea pretinsă de 4 000 lei.

Concomitent cu aducerea la cunoștință a ordonanței, față de reclamantă a fost

aplicată măsura preventivă, obligația de a nu părăsi localitatea, cu mențiunea că în

cazul încălcării obligațiilor menționate, măsura preventivă poate fi înlocuită cu o

măsură preventivă mai aspră.

La 07 decembrie 2015, a depus o cerere către procurorul s. Buiucani prin care a

solicitat anularea măsurii preventive de a nu părăsi localitatea, pe motiv că este

ilegală, nu urmărește un scop legitim și aduce atingere dreptului la libera circulație.

Ulterior, la data de 20 decembrie 2015, prin scrisoarea Procuraturii Buiucani

din 15 decembrie 2015, a fost informată despre clasarea cauzei penale și anularea

măsurii preventive aplicate în privința sa la 04 decembrie 2015.

Conform prevederilor art.299/1 CPP, ordonanța privind clasarea cauzei penale

din 04 decembrie 2015, nefiind contestată a devenit irevocabilă.

Susține reclamanta că i-a fost cauzat un prejudiciu moral, mai întâi prin faptul

că față de ea a fost pornit dosar penal, fiind învinuită în comiterea unei infracțiuni

grave ce prevede pedeapsă cu închisoarea de la 5 la 7 ani.

Astfel, indică reclamanta că orice acuzație gravă adusă ei îi creează o stare de

neliniște, frică de organele de poliție și procuratură, stres continuu, frustrare,

neîncredere în justiție, totodată știrbindu-i imaginea publică a dânsei ce o are în

calitate de activistă civică.

Prin măsurile preventive aplicate, fiindu-i impusă obligația de a nu părăsi

localitatea, dânsa a fost constrânsă să se afle în imposibilitatea de a beneficia de

dreptul la libera circulație și în special de a-și putea vedea copilul minor care se afla

în România.

Solicită reclamanta încasarea despăgubirii pentru prejudiciul moral cauzat în

mărime de 100 000 lei din contul bugetului de stat prin intermediul pârâtului precum

și cheltuielile de judecată suportate.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 25 ianuarie 2017

cererea de chemare în judecată înaintată de Cemortan Domnica împotriva

Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura sectorului Buiucani mun.

Chișinău cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

organului de urmărire penală a fost respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2017, s-a admis apelul

declarat de Cemortan Domnica, s-a casat hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul

Buiucani) din 25 ianuarie 2017 și s-a pronunțat o nouă hotărâre, prin care cererea de

chemare în judecată depusă de Cemortan Domnica împotriva Ministerului Justiției,

intervenient accesoriu Procuratura sect. Buiucani mun. Chișinău privind repararea

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală s-a admis

parțial. S-a încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Justiției

în beneficiul Domnicăi Cemortan despăgubirea pentru prejudiciul moral cauzat în

sumă de 20 000 lei.

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 04 octombrie 2017 Ministerul

Justiției a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curții de

Apel Chișinău din 15 iunie 2017 și menținerea hotărârii Judecătoriei Chișinău

(sediul Buiucani) din 25 ianuarie 2017.

În motivarea recursului, recurentul a indicat că decizia instanței de apel este

ilegală, fiind emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material și aprecierea

arbitrară a probelor. La fel, recurentul a indicat că instanța de apel nu a constatat și

nu a elucidat pe deplin circumstanțe importante ale pricinii. Relevă recurentul că,

deși instanța de apel corect a constatat, că existența dreptului reclamantei la

repararea prejudiciului a apărut la momentul scoaterii acesteia de sub urmărirea

penală sau încetării urmăririi penale, instanța de apel eronat a constatat existența

unor acțiuni ilegale a organelor de drept. Prin urmare, consideră că suma de 20 000

lei acordată cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul cauzat, este una exagerată. La

fel, indică recurentul că nu există un act judecătoresc prin care să fi fost constatat

caracterul ilicit al acțiunilor organului de urmărire penală.

La 25 octombrie 2017 recurs a declarat și Procuratura sectorului Buiucani mun.

Chișinău, solicitând admiterea recursului și casarea deciziei Curții de Apel Chișinău

din 15 iunie 2017.

În motivarea recursului, recurentul a indicat că decizia instanței de apel este

ilegală. Consideră recurentul că instanța de apel incorect a constatat existența unei

fapte ilicite a organului de urmărire penală, care ar determina nașterea obligației

statului de a repara prejudiciul, or nu există un act judecătoresc prin care să fi fost

constatat caracterul ilicit al acțiunilor organului de urmărire penală.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Având în vedere că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată

în adresa părților la 13 septembrie 2017 (f.d. 156 vol. I), cât și faptul că la

materialele cauzei lipsesc careva probe ce ar demonstra momentul comunicării

acesteia, recursurile declarate de Ministerul Justiției și Procuratura sectorului

Buiucani mun. Chișinău se consideră declarate în termen.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 24 ianuarie 2018 recursurile au

fost declarate admisibile.

La data de 06 februarie 2018, reprezentantul intimatei avocatul Postu Marin a

prezentat referință pe marginea recursurilor declarate de Ministerul Justiției și

Procuratura sectorului Buiucani mun. Chișinău, solicitând respingerea acestora, cu

menținerea deciziei instanței de apel.

Examinând argumentele invocate în cererile de recurs în raport cu materialele

cauzei, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră recursurile întemeiate, care urmează a fi admise, cu

modificarea deciziei instanței de apel în partea cuantumului despăgubirii pentru

prejudiciul moral încasate, din considerentele ce urmează:

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e), „instanța, după ce judecă recursul,

este în drept să admită recursul și să modifice decizia instanței de apel și/sau

hotărîrea primei instanțe”.

Conform art. 1405 alin. (1) Cod Civil „Prejudiciul cauzat persoanei fizice prin

condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a

măsurii preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma declarației scrise de

a nu părăsi localitatea, prin aplicarea ilegală în calitate de sancțiune

administrativă a arestului, muncii neremunerate în folosul comunității se repară de

către stat integral, indiferent de vinovăția persoanelor de răspundere ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanțelor de judecată”.

Conform art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998,

privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești „În conformitate

cu prevederile prezentei legi, este reparabil prejudiciul material și moral cauzat

persoanei fizice sau juridice în urma reținerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor

preventive sub formă de arest, de declarație de a nu părăsi localitatea sau țara,

tragerii ilegale la răspundere penală”.

Conform art. 6 lit. b) din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998, „Dreptul la

repararea prejudiciului, în mărimea și modul stabilite de prezenta lege, apare în

cazul scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe

temeiuri de reabilitare”.

Având în vedere normele legale enunțate, Colegiul menționează că legea

stabilește expres atât momentul nașterii dreptului la repararea prejudiciului, cît și

condițiile (acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală) în temeiul cărora

survine răspunderea statului. Noțiunea de acțiuni ilicite este definită la art. 2 alin. (1)

din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998, potrivit căruia ilicite sunt „acțiuni sau

inacțiuni ale organului împuternicit să examineze cazurile cu privire la contravenții,

ale organului de urmărire penală sau ale instanței de judecată, care exclud

vinovăția acestora, al căror caracter ilegal se manifestă prin încălcarea

principiului general, potrivit căruia nici o persoană nevinovată nu poate fi trasă la

răspundere și nu poate fi judecată, (erori) ori fapte ale persoanelor cu funcție de

răspundere din organul de urmărire penală sau din instanța de judecată,

manifestate prin încălcarea intenționată a normelor procedurale și materiale în

timpul procedurii penale sau contravenționale (infracțiuni)”.

Deși recurenții invocă că nu există un act judecătoresc prin care să fi fost

constatat caracterul ilicit al acțiunilor organului de urmărire penală, Colegiul

menționează că lipsa unui asemenea act nicidecum nu presupune imposibilitatea

atragerii răspunderii statului în situațiile prevăzute la art. 6 din Legea nr. 1545 din

25 februarie 1998. În acest sens, Colegiul reține că în conformitate cu art. 23 alin.

(3) CPP, „Persoana achitată sau în privința căreia s-a dispus scoaterea de sub

urmărire penală ori încetarea urmăririi penale pe temei de reabilitare are dreptul

să fie repusă în drepturile personale pierdute, precum și să fie despăgubită pentru

prejudiciul care i-a fost cauzat”.

La caz, reclamanta Cemortan Domnica pretinde repararea prejudiciului moral

cauzat prin punerea sub învinuire a acesteia, fiindu-i incriminată săvârșirea

infracțiunii prevăzute 187 alin. (2) lit. f) Cod Penal (jaful).

Din materialele dosarului rezultă că prin ordonanța Procurorului în Procuratura

sect. Buiucani din 04 decembrie 2015, Cemortan Domnica a fost pusă sub învinuire

(f.d. 6). La fel, instanța de recurs reține că prin ordonanța Procurorului în

Procuratura sect. Buiucani din aceeași dată, Cemortan Domnica a fost scoasă de sub

urmărire penală, s-a clasat cauza penală și s-a anulat de drept măsura preventivă –

obligarea de a nu părăsi localitatea (f.d. 10-11).

Raportând circumstanțele enunțate la prevederile legale menționate mai sus,

Colegiul ajunge la concluzia că instanța de apel corect a constatat existența

temeiurilor de antrenare a răspunderii civile a statului pentru acțiunile organului de

urmărire penală și respectiv, a obligației de a repara prejudiciul moral cauzat

reclamantei Cemortan Domnica.

Totodată, Colegiul consideră că instanța de apel incorect a determinat

cuantumul compensației acordate pentru prejudiciul moral cauzat.

În acest sens, Colegiul menționează că potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr.

1545 din 25 februarie 1998, „Mărimea compensației pentru repararea prejudiciului

moral se stabilește de instanța de judecată în modul prevăzut de prezenta lege.

Mărimea concretă a compensației se determină luîndu-se în considerare:

a) gravitatea infracțiunii de a cărei săvîrșire a fost învinuită persoana

respectivă;

b) caracterul și gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală

și la examinarea cauzei penale în instanța de judecată;

c) rezonanța pe care a avut-o în societate informația despre învinuirea

persoanei;

d) durata urmăririi penale, precum și durata examinării cauzei penale în

instanța de judecată;

e) natura dreptului personal lezat și locul lui în sistemul de valori al

persoanei;

f) suferințele fizice, caracterul și gradul suferințelor psihice;

g) măsura în care compensația bănească poate atenua suferințele fizice și

psihice cauzate;

h) durata aflării nelegitime a persoanei în detenție”.

Astfel, legea prevede expres criteriile în temeiul cărora urmează a fi

determinată mărimea compensației.

Studiind decizia contestată, Colegiul constată că instanța de apel în susținerea

concluziei sale, a reținut că reclamanta Cemortan Domnica a fost învinuită în

comiterea unei infracțiuni grave, ce prevede în calitate de pedeapsă închisoare de la

5 la 7 ani, fapt care a generat o stare de neliniște, frică de organele de poliție și

procuratură, stres continuu, frustrare, neîncredere în justiție, precum și efectele care

îi afectează imaginea publică a acesteia, în calitate de activistă civică. Colegiul

consideră că la determinarea cuantumului compensației acordate, instanța de apel nu

și-a motivat soluția „într-o manieră suficientă”, fără a da o apreciere

corespunzătoare criteriilor prevăzute la art. 11 alin. (1) din Legea nr. 1545 din 25

februarie 1998.

Colegiul menționează că în materia reparării prejudiciului moral, sarcina

probațiunii revine reclamantului. Studiind materialele cauzei, Colegiul constată că

probe în acest sens de către reclamantă nu au fost prezentate.

În speță, Colegiul reține că reclamanta Cemortan Domnica a avut statut de

învinuit mai puțin de o zi. La fel, același interval de timp a durat și ingerința statului

în dreptul reclamantei la libera circulație.

În asemenea circumstanțe, având în vedere gravitatea infracțiunii de a cărei

săvîrșire a fost învinuită Cemortan Domnica, durata aflării reclamantei Cemortan

Domnica în statut de învinuit, natura dreptului personal lezat și locul lui în sistemul

de valori al persoanei (Cemortan Domnica), cât și faptul că Cemortan Domnica este

un activist civic, după cum pretinde în cererea de chemare în judecată, Colegiul

consideră că compensația bănească în mărime de 1 000 lei este una rezonabilă și

echitabilă, fiind aptă să atenueze suferințele fizice și psihice cauzate și să

restabilească încrederea reclamantei în organele poliției, procuraturii și justiției.

Astfel, din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

admite recursurile declarate de Ministerul Justiției și Procuratura sectorului

Buiucani mun. Chișinău și de a modifica decizia instanței de apel în partea

cuantumului despăgubirii pentru prejudiciul moral încasat în beneficiul Domnicăi

Cemortan, cu diminuarea cuantumului acesteia de la 20 000 lei, la 1 000 lei. În rest,

decizia Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2017 urmează a fi menținută.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admit recursurile declarate de către Ministerul Justiției și Procuratura

sectorului Buiucani mun. Chișinău.

Se modifică decizia Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2017, emisă în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cemortan Domnica împotriva

Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura sectorului Buiucani mun.

Chișinău privind repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organului de

urmărire penală, în partea cuantumului despăgubirii pentru prejudiciul moral

încasate din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Justiției în

beneficiul Domnicăi Cemortan, cu diminuarea cuantumului acesteia de la 20 000

(douăzeci de mii) lei, la 1 000 (una mie) lei.

În rest decizia Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2017 se menține.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Maria Ghervas

Iuliana Oprea

Dumitru Visternicean

Ion Druță