2ra-1515/18 — constatarea incalcarii art. 6 CEDO si repararea prejudiciului moral

Dosarul nr. 2ra-1515/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud: O. Parfeni)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Bostan, A. Malîi, A. Pahopol)

ÎNCHEIERE

15 august 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de

Gheorghe Străisteanu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghe

Străisteanu împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Procuraturii mun.

Chișinău, Oficiul Buiucani cu privire la constatarea încălcării art. 6 § 1 din CEDO și

repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 20 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

admis apelul declarat de Procuratura mun. Chișinău, Oficiul Buiucani, a fost casată

hotărârea din 08 februarie 2017 a Judecătorie Chișinău, sediul Buiucani și a fost emisă

o nouă hotărâre,

c o n s t a t ă:

La data de 09 decembrie 2016 reclamantul Gheorghe Străisteanu a depus cerere

de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova,

Procuraturii mun. Chișinău, Oficiul Buiucani cu privire la constatarea încălcării art. 6

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 02 iulie 2016 a depus la

Procuratura Buiucani, mun. Chișinău o plângere, în baza art. 262-263 CPP, prin care a

sesizat despre acțiunile ilegale, infracționale comise în privința sa de către

administratorul SRL „Ariadna Sebastina”, Berzedean Alexei.

A menționat că, timp de 5 (cinci) luni de zile procurorii în Procuratura Buiucani,

mun. Chișinău, intenționat, vădit ilegal, au întreprins o mulțime de ilegalități pentru a

mușamaliza cazul și a proteja persoana vinovată de la răspundere penală. Ilegalitățile

comise de către procurorii în Procuratura Buiucani, mun. Chișinău, au fost constatate

1

prin încheierea irevocabilă din 04 noiembrie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău, emisă de judecătorul de instrucție.

A specificat că, în încheierea irevocabilă din 04 noiembrie 2016 a Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău, judecătorul de instrucție a indicat că „în contextul rigorilor

de drept, raportate la situația de fapt, instanța de judecată constată că organul de

urmărire penală fiind abilitat cu funcția de administrare și cercetare a probelor, nu a

întreprins măsurile de rigoare pentru a verifica complet, competent și obiectiv faptele

invocate de către petiționarul Gheorghe Străisteanu. În așa fel, instanța de judecată

consideră că, organul de urmărire penală și procurorul, fără a ține cont de prevederile

art. art. 19, 93, 100, 101 CPP RM și art. 6 CEDO, nu au examinat și nu au soluționat

cauza în mod echitabil și nu au luat toate măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea

sub toate aspectele, completă și obiectivă, a circumstanțelor cauzei”.

A notat că, tot în încheierea irevocabilă a judecătorului de instrucție din 04

noiembrie 2016 este indicat că „cât ține de solicitările petiționarului Gheorghe

Străisteanu privind constatarea încălcării dreptului de acces la justiție, la un proces

echitabil și recurs efectiv, instanța de judecată menționează că capătul dat de plângere

nu ține de competența judecătorului de instrucție”.

A accentuat că, printr-un act judecătoresc irevocabil s-a constatat că dânsul, în

perioada 02 iulie 2016 - 04 noiembrie 2016, timp de 5 luni, a fost citat, audiat,

chestionat, interogat, de nenumărate ori de către organul de urmărire penală, procurori,

iar personale vinovate în comiterea infracțiunilor în privința sa, au fost protejate de

procurori, nu au fost citate, audiate, chestionate, iar ca rezultat, în urma ilegalităților

comise de procurorii în Procuratura Buiucani, mun. Chișinău, a suferit psihic, a fost

nevoit și pus în situația să scrie cereri, demersuri, plângeri, împotriva fărădelegilor

comise de persoanele cu funcție de răspundere din cadrul Procuraturii și de organul de

urmărire penală, permanent a avut emoții, stresuri, neplăceri la serviciu și ca urmare,

i-a fost încălcat grav dreptul fundamental prevăzut de Constituția Republicii Moldova

și Convenția Europeană, la un proces echitabil, încălcare care cade sub incidența art.

6.1 din Convenția Europeană.

A solicitat constatarea încălcării dreptului său la un proces echitabil prevăzut de

art. 6 § 1 CEDO, încălcare comisă prin acțiunile (inacțiunile) procurorilor din

Procuratura Buiucani, mun. Chișinău, constatate prin încheierea irevocabilă din 04

noiembrie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău și încasarea de la bugetul de

stat prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul său a sumei de 8000 lei cu titlu

de prejudiciu moral cauzat prin acțiunile vădit ilegale ale procurorilor.

Prin hotărârea din 08 februarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, a

fost admisă parțial acțiunea depusă de Gheorghe Străisteanu, a fost constatat încălcarea

dreptul lui Gheorghe Străisteanu garantat de art. 6 § 1 CEDO, cauzat prin neexaminarea

în mod echitabil a plângerii din 02 iulie 2016 și a fost încasat de la bugetul de stat prin

intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova în beneficiul lui Gheorghe

Străisteanu cu titlul de prejudiciu moral suma de 500 de lei. În rest, acțiunea a fost

respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 20 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

2

declarat de Procuratura mun. Chișinău, Oficiul Buiucani, a fost casată hotărârea din 08

februarie 2017 a Judecătorie Chișinău, sediul Buiucani și a fost emisă o nouă hotărâre

prin care a fost respinsă ca neîntemeiată chemare în judecată depusă de Gheorghe

Străisteanu împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Procuraturii mun.

Chișinău, Oficiul Buiucani cu privire la constatarea încălcării art. 6 § 1 din CEDO și

repararea prejudiciului moral.

Instanța de apel și-a motivat concluzia prin faptul că, angajarea răspunderii

statului pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală,

ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, sunt necesare unele condiții speciale și

anume existenta faptei ilicite, respectiv nu orice acțiune a organelor de drept și

judecătorești atrage răspunderea statului.

De altfel, instanța de apel a menționat că pentru aplicabilitatea dispozițiilor Legii

nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, trebuie să existe și să fie întrunite cumulativ

(minim o condiție), atât a circumstanțelor prevăzute la art. 6 din Legea nominalizată în

care este stipulat dreptul la repararea prejudiciului, care prevede actele în temeiul

cărora se naște dreptul la repararea prejudiciului, cât și art.3 din Legea nominalizată în

care sunt indicate cazurile de recuperare a prejudiciului și reglementează acțiunile în

urma cărora poate apărea dreptul la repararea prejudiciului moral. Astfel, normele în

cauză sunt în conexiune și nu pot fi aplicate în mod separat.

În concluzie, instanța de apel a conchis că în speța dedusă judecății, lipsește

temeiul de drept pentru a constata încălcarea dreptului reclamantului Gheorghe

Străisteanu la un proces echitabil, invocat în baza Legii nr.1545 din 25 februarie 1998.

La data de 11 iunie 2016 Gheorghe Străisteanu a declarat recurs împotriva

deciziei din 20 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia,

casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată și a interpretat în mod eronat legea.

A notat că, încheierea din 04 noiembrie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău are puterea lucrului judecat, iar în circumstanțele descrise este îndreptățit să

solicite repararea prejudiciului moral.

A relatat că, unul din criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului

moral este criteriul echității, care exprimă că indemnizația trebuie să prezinte o justă și

integrală despăgubire, în temeiul Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale, iar acest criteriu se manifestă prin necesitatea

ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit.

Cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit, încât acestea să aibă efect

compensatoriu și nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor și

nici venituri nejustificative pentru victimele daunelor. De altfel, suma în mărime de

500 de lei dispusă spre încasare de prima instanța cu titlu de prejudiciu moral este o

sumă echitabilă și corespunde situației economice a Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

3

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 20 martie 2018,

dar date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent la dosar lipsesc.

Astfel, recursul, declarat la data de 11 iunie 2018, este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de Gheorghe Străisteanu nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

4

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere,

la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri

(cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul declarat de

Gheorghe Străisteanu, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul lui Gheorghe Străisteanu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Gheorghe Străisteanu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

5