3ra-70/18 — anularea actului administrativ

3ra-70/18 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 3ra-70/18

Instanța de fond: Judecătoria Centru, mun. Chișinău – L. Barbos

Instanța de apel: CA Chișinău – M. Guzun, N. Simciuc, Iu. Cotruță

D E C I Z I E

07 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru,

judecători Iuliana Oprea, Ion Druță,

Dumitru Visternicean, Maria Ghervas,

examinând recursul declarat de către Inspectoratul General al Poliției al

Ministerului Afacerilor Interne,

în cauza civilă la acțiunea Inspectoratului General al Poliției al Ministerului

Afacerilor Interne împotriva Inspecției Financiare din cadrul Ministerului Finanțelor

cu privire la anularea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din data de 17 octombrie 2017, prin

care s-a admis cererea de apel înaintată de către Inspecția Financiară din cadrul

Ministerului Finanțelor, s-a casat hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din

data de 15 decembrie 2016, cu emiterea unei noi hotărâri sub formă de încheiere

privind încetarea procesului,

C O N S T A T Ă:

Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne (în continuare

IGP al MAI) la data de 13 mai 2016 s-a adresat cu cerere de chemare în judecată în

procedura contenciosului administrativ împotriva Inspecției Financiare din cadrul

Ministerului Finanțelor (în continuare Inspecția Financiară), prin care a solicitat

anularea prescripției nr. 27-04-04/466 din data de 05 aprilie 2016 privind înlăturarea

iregularităților constatate în rezultatul inspectărilor financiare tematice a activității

economico – financiare a IGP al MAI. ( f.d. 3-9, vol.I)

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a indicat, că în urma

inspectărilor financiare tematice a activității economico-financiare a IGP al MAI și

subdiviziunilor subordonate privind corectitudinea retribuirii muncii angajaților IGP

al MAI, pentru munca prestată peste durata normală a timpului de muncă în perioada

septembrie 2015 - februarie 2016, efectuate de către Inspecția Financiară, s-au

constatat iregularități.

Prin prescripția nr. 27-04-04/466 din data de 05 aprilie 2016 s-a solicitat de la

IGP al MAI să examineze rezultatele inspectării și să întreprindă măsuri pentru

înlăturarea iregularităților depistate și neadmiterea acestora pe viitor, întreprinderii

măsurilor pentru recuperarea conform legislației în vigoare a cheltuielilor

neîntemeiate în sumă totală de 6 226,1 mii lei - efectuate în legătură cu achitarea

muncii suplimentare a angajaților IGP al MAI.

1

Nefiind de acord cu prescripția nr. 27-04-04/466 din data de 05 aprilie 2016,

IGP al MAI a depus cerere prealabilă, prin care a solicitat anularea acesteia, prin

scrisoarea nr. 27-12-04/602 din data de 03 mai 2016 Inspecția Financiară a refuzat în

admiterea cererii prealabile.

În opinia reclamantului concluziile inspectorilor financiari, precum că polițiștii

nu pot beneficia de compensarea orelor suplimentare din motiv că legislația în

vigoare nu acordă asemenea drepturi, reținând drept temei prevederile Legii nr. 355 -

XVI din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar și

a Hotărârii Guvernului nr. 650 din 12 iunie 2006 cu privire la salarizarea militarilor,

efectivului de trupă și corpului de comandă angajați în serviciul organelor apărării

naționale, securității statului și ordinii publice, sunt neîntemeiate, ori activitatea

Poliției este reglementată de Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la

activitatea Poliției și statutului polițistului, care presupune atragerea colaboratorilor

poliției la munca suplimentară și dreptul acestora de a beneficia de o remunerație

suplimentară sau de timp de odihnă suplimentar.

Reclamantul consideră, că modul de antrenare la muncă suplimentară și

achitarea orelor suplimentare lucrate de către angajații IGP al MAI este strict

reglementată de Codul Muncii și actele legislative speciale.

Astfel, IGP al MAI menționează, că nu pot fi reținute argumentele invocate în

prescripție precum că retribuirea muncii funcționarilor publici cu statut special, sub

incidența cărora se înscriu și polițiștii, este reglementată doar prin Legea nr. 355 din

23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar și Hotărârea

Guvernului nr. 650 din 12 iunie 2006 privind salarizarea militarilor, efectivului de

trupă și corpului de comandă angajați în serviciul organelor apărării naționale,

securității statului și ordinii publice, întrucât din punct de vedere juridic, nu pot fi

negate unele relații contractuale de muncă, la caz achitarea orelor suplimentare, din

considerentul că nu sunt prevăzute în unele acte legislative de specialitate, dar sunt

reglementate în alte acte legislative.

În opinia reclamantului Inspecția Financiară nu a ținut cont de faptul că în

conformitate cu prevederile pct. 19 din Hotărârea Guvernului nr. 650 din 12 iunie

2006, MAI este învestit cu dreptul de a stabili modul și regulile de achitare a altor

drepturi bănești militarilor, efectivului de trupă și corpului de comandă în diverse

cazuri de serviciu.

Astfel, MAI a emis ordinul nr. 168 din 17 iunie 2015 cu privire la aprobarea

Regulamentului cu privire la modul de stabilire și achitare a drepturilor salariale,

sporurilor, indemnizațiilor și compensațiilor angajaților cu statut special din MAI și

ordinul nr. 158 din 08 iunie 2015 cu privire la aprobarea Regulamentului privind

munca prestată peste durata normală a timpului de muncă de către angajații MAI,

acte interne ce prevăd modalitatea de retribuire a muncii suplimentare.

Consideră reclamantul, că relevant prezentei spețe este și principiul de drept in

dubio mitius sau semper in dubiis benigniora praeferenda, potrivit căruia în cazul

existenței dubiilor asupra soluției care urmează a fi dată, se va lua în vedere soluția

cea mai favorabilă, iar soluția cea mai favorabilă, pe care de altfel o consideră corectă

și legală, este cea de a achita angajaților poliției pentru munca prestată în ore

suplimentare.

La data de 09 decembrie 2016 Inspecția Financiară a depus demers, prin care a

solicitat încetarea procesului indicând, că prescripția este un act premergător, care stă

2

la baza emiterii actului administrativ și nu poate constitui de sine stătător obiect al

contenciosului administrativ. ( f.d. 106-107,vol.I)

Judecătoria Centru, mun. Chișinău prin încheierea din data de 09 decembrie

2016 a respins demersul înaintat de către Inspecția Financiară cu reținerea cauzei

civile spre examinare. ( f.d. 119-120, vol.I)

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din data de 15 decembrie

2016 s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de către IGP al MAI, s-a

anulat prescripția privind înlăturarea iregularităților constatate în rezultatul

inspectărilor financiare tematice a activității economico-financiare a IGP al MAI și

subdiviziunilor subordonate cu nr.27-04-04/466. ( f.d. 129, 131-140)

Inspecția Financiară a contestat hotărârea primei instanțe, invocând că

prescripția nr. 27-04-04/466 din data de 05 aprilie 2016 nu constituie act

administrativ, fiind un act preparatoriu, nu poate fi contestat în instanța de judecată

separat.

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 17 octombrie 2017 a admis

cererea de apel depusă de către Inspecția Financiară din cadrul Ministerului

Finanțelor, a casat hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din data de 15

decembrie 2016, cu emiterea unei noi hotărâri sub formă de încheiere privind

încetarea procesului, pe motiv că pricina nu urmează a fi judecată în procedura civilă.

( 220, 221-225, vol.I)

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la data de 04 decembrie 2017 IGP

al MAI a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

recurate cu remiterea cauzei la rejudecare la instanța de apel, în alt complet de

judecători. ( f.d. 1-6, vol.II)

În motivarea recursului recurentul a indicat, că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, prin faptul constatării că prescripția emisă de către

Inspecția Financiară nu este un act administrativ, care urmează a fi contestat în baza

prevederilor Legii contenciosului administrativ, ori Inspecția Financiară este o

subdiviziune a Ministerului Finanțelor, care este o autoritate administrativă de

specialitate și în activitatea sa emite prescripții, care produc efecte juridice și care

sunt obligatorii de a fi executate, fiind astfel susceptibile de a fi contestate în ordinea

contenciosului administrativ.

La data de 10 ianuarie 2018 Inspecția Financiară din cadrul Ministerului

Finanțelor a depus referință, prin care a solicitat declararea recursului ca fiind

inadmisibil.

În conformitate cu art. 434, alin. (1), (2) al CPC recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Materialele cauzei atestă, că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

data de 17 octombrie 2017, expediată părților prin intermediul oficiului poștal la data

de 16 noiembrie 2017, recursul depus de către IGP al MAI la data de 04 decembrie

2017, este depus în termen.

În conformitate cu art. 439, alin. (2) al CPC, după parvenirea dosarului, un

complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea

copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii

a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței

în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

3

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție prin încheierea din 31 ianuarie 2018 a considerat recursul

admisibil.

În conformitate cu art. 441 CPC, în cazul în care recursul este considerat

admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Conform art. 442, alin. (1) al CPC, judecând recursul declarat împotriva deciziei

date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs și în baza referinței

depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi dovezi.

Potrivit art. 444 CPC recursul se examinează fără înștiințarea participanților la

proces.

Conform art. 445 alin. 1, lit. c) CPC instanța, după ce judecă recursul, este în

drept să admită recursul și să caseze integral decizia instanței de apel și să trimită

pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

Verificând cele invocate în recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul depus de către

IGP al MAI întemeiat și care urmează să fie admis din următoarele considerente.

IGP al MAI a contestat în instanța de judecată în procedura contenciosului

administrativ prescripția Inspecției Financiare nr. 27-04-04/466 din data de 05 aprilie

2016 privind înlăturarea iregularităților constatate în rezultatul inspectărilor

financiare tematice a activității economico – financiare a IGP al MAI.

Judecătoria Centru, mun. Chișinău, fiind investită cu soluționarea cauzei, a

admis cererea de chemare în judecată, a constatat că prescripția Inspecției Financiare

este act administrativ, adoptat neîntemeiat și a dispus anularea ei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din data de 17 octombrie 2017 s-a admis

cererea de apel depusă de către Inspecția Financiară, s-a casat hotărârea Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din data de 15 decembrie 2016, cu emiterea unei noi hotărâri

sub formă de încheiere prin care s-a încetat procesul, pe motiv că pricina nu urmează

a fi judecată în procedura civilă. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a

reținut, în esență, că prescripția Inspecției Financiare nu constituie act administrativ

în sensul art.3 al Legii contenciosului administrativ.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit constată prematură

concluzia instanței de insolvabilitate, din considerentele ce preced.

Potrivit prevederilor art. 265, lit. a) CPC instanța judecătorească dispune

încetarea procesului în cazul în care pricina nu urmează a fi judecată în procedură

civilă.

În temeiul acestei dispoziții, instanța va înceta procesul dacă pricina nu urmează

a fi judecată în instanță judecătorească în procedură civilă, în sens că cererea nu poate

fi judecată în procedură civilă, aceasta fiind de competența unui alt organ

jurisdicțional, Curții Constituționale, organului de urmărire penală, etc. La stabilirea

circumstanțelor ce indică la necesitatea încetării procesului în temeiul menționat

urmează să se țină cont de faptul că art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale indică faptul că orice persoană ale

cărei drepturi și libertăți recunoscute de Convenție au fost încălcate are dreptul să se

adreseze efectiv unei instituții naționale. Termenul „recurs efectiv”, în sensul acestui

articol, urmează a fi privit nu ca o cale de atac instituită prin lege, ci ca un remediu

real instituit la nivel național. Adică, în cazul în care legea națională nu prevede

dreptul la recurs efectiv în privința încălcării unui anumit drept prevăzut de

4

Convenția Europeană, instanța de judecată urmează să primească cererea respectivă

și să o soluționeze conform procedurii civile, aplicând direct prevederile acesteia.

Mai mult, în conformitate cu art. 5, alin. (2) CPC, nici unei persoane nu i se poate

refuza apărarea judiciară din motiv de inexistență a legislației, de imperfecțiune,

coliziune sau obscuritate a legislației în vigoare. Astfel, înainte de a refuza în

primirea cererii de chemare în judecată în temeiul enunțat sau înainte de a înceta

procesul pentru aceleași temeiuri instanța mai întâi de toate va analiza cererea în

aspectul celor reținute.

La caz este cert că IGP al MAI a contestat prescripția Inspecției Financiare, fiind

în dezacord cu constatările Inspecției în partea salarizării colaboratorilor de poliție

pentru munca efectiv prestată în afara orelor de program.

În conformitate cu prevederile art. 3, alin. 1, lit. a) al Legii contenciosului

administrativ nr. 793- XIV din 10 februarie 2000 obiect al acțiunii în contenciosul

administrativ îl constituie actele administrative, cu caracter normativ și individual,

prin care este vătămat un drept recunoscut de lege al unei persoane, inclusiv al unui

terț, emise de: a) autoritățile publice și autoritățile asimilate acestora în sensul

prezentei legi.

Obiect al litigiului în prezenta speță în constituie anularea prescripției emise de

către Inspecția Financiară nr. 27-04-04/466 din data de 05 aprilie 2016 privind

înlăturarea iregularităților constatate în rezultatul inspectărilor financiare tematice a

activității economico – financiare a IGP al MAI.

Ambele instanțe au avut concluzii diferite asupra naturii juridice a prescripției,

emise de Inspecția Financiară cu nr. 27-04-04/466 din data de 05 aprilie 2016, care în

fapt a indicat adresatului asupra neregularităților identificate în cadrul controlului

financiar, fără aplicarea cărorva sancțiuni , dar sub amenințarea aplicării acestora în

cazul neînlăturării neajunsurilor stabilite în activitatea instituției publice. Astfel,

instanțele trebuiau să stabilească dacă prescripția în sensul în care a fost emisă are

vre-un impact asupra drepturilor și obligațiilor instituției publice IGP al MAI și dacă

după natura sa prezintă semnele caracteristice ale unui act administrativ.

Argumentul instanței de apel precum că prescripția nu este un act administrativ

nu constituie temei de a înceta procesul, ori instanța nu a identificat care ar fi organul

statal, unde ar fi posibil contestarea prescripției nici nu a stabilit care este impactul

prescripției asupra drepturilor și obligațiilor IGP al MAI.

În situația descrisă instanța de apel urma să soluționeze fondul apelului și să se

expună asupra temeiniciei cererii de anulare a prescripției din perspectiva naturii

juridice a acesteia, influenței ei asupra drepturilor și obligațiilor reclamantului

precum și dacă a vătămat cumva prescripția dreptul reclamatului.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că instanța de apel nu a

constatat și elucidat pe deplin circumstanțele pricinii, ce au importanță pentru

aplicarea corectă a normelor de drept material și procedural, instanța de recurs

apreciază decizia instanței de apel ca fiind prematură.

Totodată, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

consideră imposibilă corectarea erorii admise de către instanța de apel în condițiile în

care nu s-a expus asupra fondului cauzei, deoarece a încetat procesul și potrivit

procedurii prevăzute de către legislația procesuală cauza urmează a fi restituită spre

rejudecare.

Astfel, la rejudecarea pricinii, instanța de apel urmează să țină cont de cele

indicate, să verifice dacă prescripția emisă de către Inspecția Financiară nr. 27-04-

5

04/466 din data de 05 aprilie 2016 constituie un act administrativ care a vătămat

cumva drepturile reclamantului, precum și să verifice și alte circumstanțe ce prezintă

importanță pentru soluționarea corectă a litigiului, să aprecieze sub toate aspectele,

complet și obiectiv, conform exigențelor art. 130 CPC, probele administrate pe dosar

și în dependență de situația stabilită, în raport cu normele de drept material, să adopte

o hotărâre legală și întemeiată.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că s-a constatat o eroare

judiciară, care nu poate fi corectată de către instanța de recurs, Colegiul lărgit ajunge

la concluzia de a casa hotărârea Curții de Apel Chișinău din data de 17 octombrie

2017.

În temeiul celor expuse, în baza art. 445, alin. (1), lit. c) CPC Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Se admite recursul declarat de către Inspectoratul General al Poliției al

Ministerului Afacerilor Interne.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău 17 octombrie 2017, în cauza civilă

la acțiunea Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne

împotriva Inspecției Financiare din cadrul Ministerului Finanțelor cu privire la

anularea actului administrativ, cu remiterea cauzei la rejudecare la Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecători.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

judecători Iuliana Oprea

Ion Druță

Dumitru Visternicean

Maria Ghervas

6