3ra-32/18 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra–32/18 Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul central, judecător N. Șova Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători A. Minciuna, V. Sîrbu, V. Mihăila ÎNCHEIERE 31 ianuarie 2018 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecător – Svetlana Filincova, Judecători – Nicolae Craiu, Dumitru Visternicean examinând admisibilitatea recursului declarat de către SRL „Softron” împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 octombrie 2017, prin care a fost admis apelul Biroului Vamal Centru și casată hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul central din 06 iunie 2017, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a SRL „Softron” către Biroul Vamal Centru cu privire la anularea actului de inspecție și obligarea aplicării metodei 1 de calcul a valorii în vamă și încasarea sumelor percepute nefondat, c o n s t a t ă: La 28.12.2016, SC „Softron” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Centru (anterior Chișinău), prin care a solicitat anularea deciziei Biroului Vamal Centru privind majorarea valorii în vamă și a actului de inspecție a Biroului Vamal Centru nr. I 23640 din 22.11.2016, obligarea Biroului Vamal Centru să aplice metoda 1 de calcul a valorii în vamă pentru mărfurile importate în baza declarației vamale cu nr. I 23640 din 22.11.2016 cu recalcularea impozitelor și taxelor aferente achitate suplimentar și restituirea acestora în beneficiul SRL „Softron”.

În motivarea cererii reclamantul a indicat, că la 22.11.2016, SRL „Softron” a depus la Biroul Vamal Chișinău 3019 declarația vamală I 23640 pentru vămuirea unor loturi de mărfuri printre care 300 de încălzitoare de apă electrice instantanee „KITCHEN KRAFT K5L 2kw”, iar la declarația vamală a anexat documentele necesare și obligatorii care justifică valoarea declarată a mărfurilor, în corespundere cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 974 din 15.08.2016 pentru aprobarea Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor.

De către reprezentantul împuternicit al SRL „Softron” a fost completat formularul tipizat a DV1 și anunțată valoarea mărfurilor în vamă, conform metodei 1 „Metoda de evaluare în baza valorii tranzacției cu marfa respectivă ori în baza prețului efectiv plătit sau care urmează să fie plătit”, după cum prevede Hotărârea Guvernului nr. 974 din 15.08.2016 cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor, respectiv pentru lotul de marfă menționat mai sus a fost declarată valoarea mărfurilor conform prețului tranzacției, indicat în factura comercială (invoice).

În pofida faptului că de către SRL „Softron” au fost prezentate actele necesare și suficiente care justifică valoarea declarată în vamă a mărfurilor importate, de către reprezentatul organului vamal nu a fost acceptată valoarea declarată, acesta operând majorare fără a justifica motivul neacceptării valorii declarate și necesitatea majorării valorii în vamă pentru produsele menționate, care în consecință a prejudiciat material compania, fiind obligată să achite nejustificat taxe si proceduri vamale. Prin urmare, reprezentantul organului vamal neîntemeiat a refuzat aplicarea metodei nr. 1 de determinare a valorii în vamă, iar decizia de aplicare a metodei nr. 6 a fost una ilegală și corespunzător decizia de majorare a valorii în vamă fiind una ilegală.

La 25.11.2016, în adresa Serviciului Vamal a fost depusă o cerere prealabilă privind dezacordul cu decizia de majorare, iar prin răspunsul nr.28/11- 19641 din 22.12.2016, Serviciul Vamal a respins cererea ca fiind neîntemeiată. În opinia reclamantului refuzul pârâtului privind respingerea cererii prealabile, precum și majorarea valorii în vamă pentru lotul de marfă nominalizat este neîntemeiată, ori atât la examinarea cererii prealabile, cât și la aprecierea valorii în vamă, reprezentanții organului vamal au examinat superficial actele aferente pentru vămuirea lotului de marfă menționat, ignorând documentele care cu certitudine confirmă autenticitatea valorii declarate în vamă. Prin decizia de majorare a valorii în vamă, precum și refuzul anulării acesteia, s-a lezat dreptul și interesele legitime ale SRL „Softron”, prin urmare decizia emisă fiind una ilegală și neîntemeiată care urmează a fi anulată.

Până în prezent SRL „Softron” nu cunoaște motivele și temeiurile potrivit cărora reprezentanții organului vamal au majorat valoarea mărfurilor, nu a primit un act administrativ în acest sens, atât în cadrul procedurii de determinare a valorii în vamă, precum și în răspunsul la cererea prealabilă, or pârâtul s-a limitat doar să declare cererea prealabilă neîntemeiată. În drept si-a întemeiat cererea pe prevederile Legii nr. 1380 din 20.11.1997 cu privire la tariful vamal, Hotărârea Guvernului RM nr. 974 din 15.08.2016 și Legea cu privire la contenciosul administrativ.

Astfel, a solicitat anularea deciziei Biroului Vamal privind majorarea valorii în vamă și a actului de inspecție a Biroului Vamal Chișinău nr. I 23640 din 22 noiembrie 2016 ca fiind neîntemeiat, obligarea Biroului Vamal Chișinău să aplice metoda 1 de evaluare a valorii în vamă pentru mărfurile importate conform declarației I 23640 cu recalcularea impozitelor și taxelor aferente achitate suplimentar și restituirea acestora în beneficiul SRL „Softron”. Prin cererea de concretizare a cerințelor depusă la data de 24 mai 2017, SRL „Softron” a solicitat anularea deciziei Biroului Vamal Centru privind majorarea valorii în vamă și a actului de inspecție a Biroului vamal Chișinău nr.I23640 din 22.11.2016, obligarea Biroului Vamal Centru să aplice metoda 1 de evaluare a valorii în vamă pentru mărfurile importate conform declarației 123640, încasarea din contul pârâtului a prejudiciului material cauzat în mărime de 5480,74 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul central din 06 iunie 2017, a fost admisă acțiunea integral. S-a anulat ca fiind emis contrar prevederilor legii și fără efecte juridice actul cu caracter administrativ (actul de inspecție), emis la declarația vamală cu nr. 3019 I 23640 din 22.11.2016 de către Biroul Vamal Chișinău privind calculul (recalcul) drepturilor de import față de Societatea Comercială „Softron” SRL și s-a obligat Biroul Vamal Centru să aplice metoda 1 de calcul a valorii în vamă pentru mărfurile importate în baza declarației vamale cu nr. 3019 I 23640 din 22.11.2016. S-a încasat din contul Biroului Vamal Centru în beneficiul Societății Comerciale „Softron” SRL a sumei percepute nefondat în baza actului de inspecție (act cu caracter administrativ) contestat în valoare de 5 480,74 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 octombrie 2017, a fost admis apelul Biroului Vamal Centru și casată hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul central din 06 iunie 2017, cu pronunțarea unei hotărâri noi de respingere a acțiunii. La 07.11.2017, SRL „Softron” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii primei instanțe. În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la examinarea cauzei nu a luat în considerație faptul în speță sarcina probației îi revine organului vamal, iar acesta nu a prezentat nici o probă întru confirmarea legalității actului administrativ contestat.

La 22.12.2017, Biroul Vamal Centru a depus referință la cererea de recurs, prin care a solicitat declararea recursului ca inadmisibil. Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către SRL „Softron” ca fiind inadmisibil, din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin.(1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă. Dat fiind faptul că temeiurile declarării recursului împotriva deciziei curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII din Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art.432, Completul reține că, reieșind din prevederile art.437 alin.(1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau acelor circumstanțe ale aplicării eronate ale normelor de drept material sau procedural, care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, criticile aduse de societatea-recurentă, însoțite de argumentarea circumstanțelor de fapt ale pricinii, percepute din propriul punct de vedere al recurentei, nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art.432 din Codul de procedură civilă, în condițiile în care se insistă asupra reaprecierii probelor și circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de judecată. Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului. Se cere a fi precizat că, specific recursului declarat în condițiile secțiunii a 2- a, Capitolul XXXVIII, Cod de procedură civilă, este că recursul nu provoacă o rejudecare a fondului pricinii.

Rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) și (4). Abordarea recurentei în speță evidențiază în mod clar dezacordul acesteia cu soluția dată de instanța de judecată, iar argumentele recursului nu permit identificarea omisiunilor sau erorilor instanței de apel, care ar impune declararea recursului ca fiind admisibil. Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, iar recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, caracter care nu poate fi evidențiat de cererea de recurs în cauză.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către SRL „Softron”. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecător Svetlana Filincova, Judecători – Nicolae Craiu Dumitru Visternicean