2rac-32/18 — incasarea datoriei de baza, a penalitatii si a dobanzii de intirziere, compensarea cheltuielilor de judecata; declararea nulitatii contractului de vanzare-cumparare si a facturilor fiscale, compensarea cheltuielilor de judecata
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incasarea datoriei de baza, a penalitatii si a dobanzii de intirziere, compensarea cheltuielilor de judecata; declararea nulitatii contractului de vanzare-cumparare si a facturilor fiscale, compensarea cheltuielilor de judecata
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilitatii recursului
2rac-32/18 — incasarea datoriei de baza, a penalitatii si a dobanzii de intirziere, compensarea cheltuielilor de judecata; declararea nulitatii contractului de vanzare-cumparare si a facturilor fiscale, compensarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Prima instanță: Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău (judecător A. Danilov)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (judecători N. Vascan, E. Fistican și V. Clima)
Dosar nr. 2rac-32/18
Î N C H E I E R E
24 ianuarie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în următoarea componență:
Președintele completului Ala Cobăneanu
Judecători Dumitru Mardari
Luiza Gafton
examinând admisibilitatea recursului declarat de „Autosella“ SRL, prin
intermediul avocatului Staruș Denis,
în cauza civilă în procedura contencioasă la cererea de chemare în judecată
înaintată de „Rovigrup“ SRL împotriva „Autosella“ SRL cu privire la încasarea
datoriei de bază, a penalității și a dobânzii de întârziere, precum și compensarea
cheltuielilor de judecată; și la cererea reconvențională înaintată de „Autosella“
SRL, prin intermediul avocatului Berezovschi Adrian, împotriva „Rovigrup“ SRL,
cu privire la declararea nulității contractului de vânzare-cumpărare și a facturilor
fiscale, precum și compensarea cheltuielilor de judecată.
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 mai 2017, prin care s-a
respins cererea de apel înaintată de „Autosella“ SRL și s-a menținut hotărârea
judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, din 28 octombrie 2016,
C O N S T A T Ă:
La 26 ianuarie 2015 „Rovigrup“ SRL a înaintat o cerere de chemare în
judecată împotriva „Autosella“ SRL (vol. I, f.d. 2-4), prin care a solicitat: (1)
încasarea în beneficiul „Rovigrup“ SRL, din contul „Autosella“ SRL, a datoriei de
bază în sumă de 196 965, 02 lei; (2) încasarea în beneficiul „Rovigrup“ SRL, din
contul „Autosella“ SRL, a penalității în sumă de 35 453, 7 lei; (3) încasarea în
beneficiul „Rovigrup“ SRL, din contul „Autosella“ SRL, a dobânzii de întârziere
în sumă de 9 046, 88 lei; și (4) încasarea în beneficiul „Rovigrup“ SRL, din contul
„Autosella“ SRL, a sumei de 7 243, 9 lei cu titlu de compensare a cheltuielilor de
plată a taxei de stat la înaintarea cererii de chemare în judecată.
În motivarea acțiunii, „Rovigrup“ SRL a susținut că la 03 iulie 2014 între
1
„Rovigrup“ SRL și „Autosella“ SRL a fost încheiat contractul de vânzare-
cumpărare nr. 6, prin care „Rovigrup“ SRL s-a obligat să-i livreze „Autosella“
SRL mărfurile ce vor fi indicate în facturi fiscale, iar „Autosella“ SRL s-a obligat
să achite prețul mărfurilor timp de 15 zile calendaristice din data livrării.
A invocat că la 03 iulie 2014 i-a livrat „Autosella“ SRL mărfuri în sumă
totală de 197 915, 02 lei, fapt confirmat prin facturile fiscale seria BV nr. 9010403
și BV nr. 9010404, dar Autosella“ SRL nu a achitat prețul mărfurilor în termenul
convenit.
A notat că avea o datorie în sumă de 950 lei față de „Autosella“ SRL, fapt
confirmat prin actul de verificare f/n pentru perioada 01 iulie 2014 – 21 iulie 2014,
semnat de ambele părți, din care motiv solicită încasarea sumei de 196 965, 02 lei
cu titlu de datorie de bază rezultată din contractul de vânzare-cumpărare nr. 6 din
03 iulie 2014.
A precizat că potrivit acordului adițional f/n la contractul de vânzare-
cumpărare nr. 6 din 03 iulie 2014, părțile au convenit asupra unei clauze penale
sub formă de 1% pentru fiecare zi de întârziere, dar, luând în considerare practicile
comerciale existente, solicită încasarea penalității în cuantum de 0, 1% pentru
fiecare zi de întârziere.
A arătat că la 24 iulie 2014 a expediat în adresa „Autosella“ SRL o somație
privind achitarea datoriei de bază în sumă de 196 965, 02 lei în termen de 30 de
zile calendaristice din data recepționării.
A specificat că somația a fost recepționată de „Autosella“ SRL la 02 august
2014, rămânând fără efect.
La 30 ianuarie 2015 „Autosella“ SRL a înaintat, prin intermediul avocatului
Berezovschi Adrian, o cerere de chemare în judecată împotriva „Rovigrup“ SRL
(vol. II, f.d. 2-6), prin care a solicitat: (1) declararea nulității contractului de
vânzare-cumpărare nr. 6 din 03 iulie 2014; (2) declararea nulității facturii fiscale
seria BV nr. 9010403; (3) declararea nulității facturii fiscale seria BV nr. 9010404;
și (4) obligarea „Rovigrup“ SRL la compensarea în beneficiul „Autosella“ SRL a
cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, avocatul Berezovschi Adrian a susținut că la 16 iulie
2014 la sediul „Autosella“ SRL au fost depistate facturile fiscale seria BV nr.
9010403 și BV nr. 9010404 din 03 iulie 2014 și contractul de vânzare-cumpărare
nr. 6 din 03 iulie 2014, care au trezit suspiciuni, fiindcă în ultimii doi ani între
„Autosella“ SRL și „Rovigrup“ SRL nu au existat raporturi comerciale.
A afirmat că niciun angajat al „Autosella“ SRL nu a semnat contractul de
vânzare-cumpărare nr. 6 din 03 iulie 2014 și facturile fiscale seria BV nr. 9010403
și BV nr. 9010404 din 03 iulie 2014, iar faptul falsificării acestor acte se dovedește
și prin aceea că ștampila destinată doar pentru facturi fiscale a fost aplicată și pe
contractul de vânzare-cumpărare nr. 6 din 03 iulie 2014.
A indicat că la 07 august 2014 „Autosella“ SRL a depus o plângere la
Inspectoratul de Poliție Buiucani, iar la 29 octombrie 2014 în adresa „Autosella“
SRL a parvenit ordonanța judecătorească nr. 2po-656-14 din 26 septembrie 2014,
prin care s-a ordonat încasarea în beneficiul „Rovigrup“ SRL, din contul
2
„Autosella“ SRL, suma de 199 919, 5 lei.
A invocat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 6 din 03
iulie 2014 și a facturilor fiscale seria BV nr. 9010403 și BV nr. 9010404 din 03
iulie 2014, actele date fiind bazate pe o cauză ilicită și venind în contradicție cu
normele imperative ale legii.
Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, din 10 decembrie
2015 (vol. II, f.d. 96-97), s-au conexat într-un singur proces cauza la cererea de
chemare în judecată înaintată de „Rovigrup“ SRL și cauza la cererea de chemare în
judecată înaintată de „Autosella“ SRL, cu titlu de acțiune reconvențională.
Prin hotărârea judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, din 28 octombrie 2016
(vol. I, f.d. 166; 169-176), (1) s-a admis integral acțiunea inițială; (2) s-a încasat în
beneficiul „Rovigrup“ SRL, din contul „Autosella“ SRL, datoria totală în sumă de
241 465, 6 lei; (3) s-a încasat în beneficiul „Rovigrup“ SRL, din contul „Autosella“
SRL, suma de 7 243 lei cu titlu de taxă de stat achitată la înaintarea cererii de
chemare în judecată; și (4) s-a respins ca neîntemeiată acțiunea reconvențională.
La 28 noiembrie 2016 „Autosella“ SRL a depus o cerere de apel nemotivată
împotriva hotărârii judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, din 28 octombrie 2016
(vol. I, f.d. 178), solicitând casarea integrală a acesteia și emiterea unei noi
hotărâri, prin care acțiunea inițială să fie respinsă ca neîntemeiată, iar acțiunea
reconvențională să fie admisă integral.
La 22 februarie 2017 „Autosella“ SRL a depus, prin intermediul avocatului
Staruș Denis, cererea de apel motivată (vol. I, f.d. 188-191).
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 mai 2017 (vol. I, f.d. 219; 220-
227), s-a respins cererea de apel înaintată de „Autosella“ SRL și s-a menținut
hotărârea judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, din 28 octombrie 2016.
La 13 octombrie 2017 „Autosella“ SRL a depus, prin intermediul avocatului
Staruș Denis, o cerere de recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24
mai 2017 (vol. III, f.d. 2-7), solicitând casarea integrală a acesteia și a hotărârii
judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, din 28 octombrie 2016, cu pronunțarea unei
noi hotărâri, prin care acțiunea inițială să fie respinsă ca neîntemeiată, iar acțiunea
reconvențională să fie admisă integral.
În motivarea recursului, avocatul Staruș Denis a susținut că în cadrul
examinării cauzei în ordine de apel, a fost prezentat actul Inspectoratului Fiscal de
Stat nr. 1-659637 din 09 octombrie 2014, prin care la „Rovigrup“ SRL s-au
constatat lipsuri de marfă în sumă de 33 240, 15 lei.
A invocat că instanțele ierarhic inferioare nu au luat în considerare
argumentele „Autosella“ SRL privind corectitudinea întocmirii facturilor fiscale
seria BV nr. 9010403 și BV nr. 9010404 din 03 iulie 2014, cât și faptul că
necorespunderea semnăturilor a fost constatat prin raportul de expertiză judiciară
nr. 787-788 din 24 iunie 2016.
A indicat că în conformitate cu art. 19 alin. (6) lit. g) Legea contabilității nr.
113 din 27 aprilie 2007, facturile fiscale trebuie să conțină funcția, numele,
prenumele și semnătura, inclusiv digitală, a persoanelor responsabile de efectuarea
și înregistrarea faptelor economice.
3
A notat că, conform pct. 10 29) din Instrucțiunea privind modul de
completare a facturii, aprobată prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 47 din 31
martie 2010, în rîndul 13 „Primit, beneficiar” pe exemplarele doi, trei și patru ale
facturii se indică funcția, numele, prenumele și semnătura persoanei care a
recepționat activele și se aplică ștampila.
A precizat că aceeași reglementare se conține la pct. 9 din Instrucțiunea
privind completarea formularului tipizat de document primar cu regim special
„Factură fiscală”, aprobată prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 115 din 06
septembrie 2010.
A arătat că potrivit pct. 9 23) din Instrucțiunea privind completarea
formularului tipizat de document primar cu regim special „Factură fiscală”,
aprobată prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 115 din 06 septembrie 2010, în
cazul când mărfurile sunt primite în baza delegației vizate de cumpărător, persoana
autorizată confirmă prin semnătură în rândul 17 “Primit bunurile (serviciile)
cumpărătorul”.
A specificat că o atare delegație trebuie să fie anexată la factura fiscală.
A notat că în conformitate cu art. 101 și 114 Cod fiscal, ulterior prezentării
facturilor fiscale, „Rovigrup“ SRL urma să le înregistreze și să achite TVA.
A afirmat că, în contradicție cu art. 19 alin. (1) Legea contabilității nr. 113
din 27 aprilie 2007 și art. 195 și 210 alin. (1) Cod civil, instanțele ierarhic
inferioare au calificat facturile fiscale ca acte contabile primare, și nu ca acte
juridice.
A declarat că instanțele ierarhic inferioare nu au ținut cont că, contractul de
vânzare-cumpărare nr. 6 din 03 iulie 2014 este lovit de nulitate din motivul viciului
de consimțământ al administratorului „Autosella“ SRL.
A făcut trimitere la reglementarea reprezentării societăților cu răspundere
limitată (art. 71 lit. b) Legea nr. 135 din 14 iunie 2007 privind societățile cu
răspundere limitată) și la instituția repezentării civile (art. 242 alin. (1) și 249 Cod
civil).
La 18 decembrie 2017 Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa
„Rovigrup“ SRL o copie a cererii de recurs, cu înștiințarea despre necesitatea
depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii copiei
respective, dar „Rovigrup“ SRL nu a prezentat referința în termenul stabilit,
admisibilitatea recursului urmând a fi decisă în lipsa acesteia.
Examinând admisibilitatea recursului potrivit rigorilor prevăzute de art. 440
Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ ajunge la concluzia că recursul declarat de „Autosella“ SRL, prin
intermediul avocatului Staruș Denis, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din
24 mai 2017 urmează a fi considerat inadmisibil din următoarele raționamente.
În conformitate cu art. 439 alin. (3) Cod de procedură civilă, Judecătorul
raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și
face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu
alin. (2).
Conform art. 433 lit. b) Cod de procedură civilă, Cererea de recurs se
4
consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului
de declarare prevăzut la art. 434.
Potrivit art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, Recursul se declară în
termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Avocatul Staruș Denis a prezentat plicul (vol. III, f.d. 8) care conținea
decizia integrală a instanței de apel din 24 mai 2017 și atestă că actul judecătoresc
contestat i-a fost expediat la 15 august 2017.
La materialele dosarului nu se află vreo probă care ar confirma comunicarea
nemijlocit către „Autosella“ SRL a deciziei integrale a instanței de apel.
Astfel, declararea recursului la 13 octombrie 2017 se consideră a fi
îndeplinită cu respectarea termenului prevăzut de art. 434 Cod de procedură civilă.
În continuare, audiind raportul verbal al judecătorului raportor cu privire la
încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs, completul constată
existența temeiului de inadmisibilitate stipulat de art. 433 lit. a) Cod de procedură
civilă.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, Părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
Conform art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă, Se consideră că normele
de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța
judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
Potrivit art. 432 alin. (3) Cod de procedură civilă, Se consideră că normele
de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care:
a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la
judecarea ei;
b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a
comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;
c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare
a procesului;
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost
implicate în proces;
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
Art. 432 alin. (5) Cod de procedură civilă prevede că Temeiurile prevăzute la
alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu și în toate cazurile.
Aceste dispoziții legale fundamentează ideea că judecarea recursului
exercitat conform Secțiunii a 2-a, Cap. XXXVIII, Cod de procedură civilă, are un
caracter devolutiv și privește în exclusivitate probleme de drept material și
procedural, verificându-se legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în fapt.
5
Astfel, sarcina instanței de recurs este de a verifica temeiurile recursului și
argumentele privind caracterul ilegal al deciziei atacate, în limitele în care au fost
formulate și prin prisma drepturilor garantate de Convenția Europeană a
Drepturilor Omului.
Completul evidențiază că în lumina jurisprudenței Curții Europene a
Drepturilor Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în materie
civilă trebuie să corespundă garanțiilor unui proces echitabil, consfințite de art. 6
din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în special cu referire la dreptul de
acces liber la justiție și la dreptul de a fi audiat de o instanță judecătorească
(hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra
Greciei din 27 martie 2014).
În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la
justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a
admisibilității recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea
unei cereri introduse pe o cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât
condițiile stabilite pentru o cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc scopul
de aplicare și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de
administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din
Convenția Europeană a Drepturilor Omului (hotărârea Trevisanato contra Italiei
din 15 septembrie 2016).
Totodată, completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate
varia în funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din 2
octombrie 2014), iar în concepția Curții Europene a Drepturilor Omului, nu se
impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se
pe dispoziții legale specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes”
(hotărârea Nersesyan contra Armeniei din 19 ianuarie 2010).
Completul notează că în recurs se invocă neaplicarea legii care trebuia să fie
aplicată și interpretarea eronată a legii de către instanțele ierarhic inferioare,
inclusiv ca urmare a omisiunii de a aprecia unele probe din dosar.
În esență însă, recurentul a reluat, în mare parte, criticile formulate în faza
procesuală anterioară, asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat cu suficientă
putere de convingere, iar argumentele invocate în recurs nu au vocația de a duce la
modificarea soluției în prezenta cauză, or instanțele ierarhic inferioare au examinat
raportul juridic litigios cu respectarea normelor de drept material și procesual.
În conformitate cu art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, În cazul în care
se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3
judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu
conține nicio referire cu privire la fondul recursului.
Din raționamentele nominalizate și având în vedere că cele invocate în
recursul declarat de „Autosella“ SRL, prin intermediul avocatului Staruș Denis, nu
se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2)-(3) Cod de procedură
civilă, completul ajunge în mod unanim la concluzia de a considera recursul ca
inadmisibil.
6
Conform art. 433 lit. a) și 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție
D I S P U N E:
Recursul declarat de „Autosella“ SRL, prin intermediul avocatului Staruș
Denis, se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului Ala Cobăneanu
Judecători Dumitru Mardari
Luiza Gafton
7