2ra-187/18 — partajarea bunului proprietate comună

prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, dosarul nr. 2ra-2431/2017

judecător: O. Parfeni 2ra-187/2018

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău

judecători: A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol

Î N C H E I E R E

24 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, Iulia Sîrcu

judecători Ion Druță, Galina Stratulat

examinând, fără înștiințarea participanților la proces, admisibilitatea

recursului declarat de Inessa Șolohova, prin intermediul avocatului Tatiana

Gaeva,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Elena Candu

și Svetlana Covaliova împotriva Inessei Șolohova cu privire la partajarea în natură

a proprietății comune pe cote părți,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 septembrie 2017, prin

care s-a respins apelul declarat de Inessa Șolohova și s-a menținut hotărârea

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 19 ianuarie 2017,

c o n s t a t ă :

La 09 octombrie 2015, Elena Candu și Svetlana Covaliova au depus în

instanță cu cererea de chemare în judecată împotriva Inessei Șolohova cu privire

la partajarea în natură a proprietății comune pe cote-părți.

În motivarea acțiunii au indicat că, Elena Candu este proprietara a ½ cotă-

parte din imobilul situat pe adresa XXXXX în baza contractului de înstrăinare a

bunului cu condiția întreținerii pe viață încheiat la 07 mai 2015 cu Svetlana

Covaliova, contractul fiind înregistrat la OCT la 07 mai 2015, iar Inessa Șolohova

deține ½ cotă-parte din imobilul indicat mai sus în baza certificatului de

moștenitor din 09 septembrie 2005.

Au mai indicat precum că, imobilul situat în XXXXX este compus din

terenul cu suprafața de 0,06 ha, înregistrat cu nr. cadastral XXXXX estimat la 459

648 lei, casa de locuit înregistrată cu nr. cadastral XXXXX, estimată la 487 583

lei și construcție accesorie cu nr. cadastral XXXXX estimată la 50 568 lei.

De asemenea, au indicat că, în privința casei de locuit nu sunt careva

divergențe, fiecare proprietar folosindu-se de partea sa și anume Elena Candu se

folosește de încăperea nr. 1 cu suprafața de 3,7 m.p., încăperea nr. 6 cu suprafața

de 5 m.p., încăperea nr. 7 cu suprafața de 5,3 m.p., încăperea din lit. a1 cu

suprafața de 5,9m.p., iar Inessa Șolohova se folosește de încăperea nr. 2 cu

suprafața de 7,5 m.p., încăperea nr. 3 cu suprafața de 8,6 m.p., încăperea nr. 8 cu

suprafața de 18,5 m.p., încăperea nr. 9 cu suprafața de 10,5 m.p., încăperea nr. 10

1

cu suprafața de 2,9 m.p., încăperea nr. 11 cu suprafața de 3,9 m.p. și încăperea nr.

12 cu suprafața de 5,5 m.p., însă în privința terenului și a construcției accesorii

apar mai multe probleme.

Au susținut reclamantele că, construcția accesorie reprezintă un garaj, iar

asupra garajului este amenajată o terasă, intrarea fiind atât din ogradă cât și din

stradă, doar că intrarea din ogradă aduce multe neplăceri, deoarece pârâta și

membrii familiei ei invită prieteni cu care fac petreceri aproape zilnic, consumă

băuturi tari, fac zgomot mare, au loc certuri, își fac veceu în jurul construcției,

fiind la terasă aruncă gunoi, scuipă și toate acestea se întâmplă în fața lor și a

copiilor minori.

Au menționat precum că, toate încercările de a conlocui în bună vecinătate

nu au avut efect și încercarea de a partaja terenul în mod benevol nu s-au soldat cu

succes.

Au solicitat reclamantele partajarea în natură proprietatea comună a

terenului cu suprafața de 0,06 ha, amplasat pe XXXXX proporțional cotelor din

imobil.

Prin hotărârea din 19 ianuarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani, acțiunea depusă de Elena Candu și Svetlana Covaliova a fost admisă, a

fost împărțit în natură terenul de pământ situat în XXXXX, care este proprietate

comună pe cote-părți a coproprietarilor Svetlana Covaliova și Inessa Șolohova,

conform variantei II stabilită prin raportul de expertiză nr. 337 din 31 octombrie

2016, întocmit de expertul judiciar Anatolie Achimov, după cum urmează: s-a

atribuit Svetlanei Covaliova partea II, hașurat în galben – sectorul de teren marcat

de punctele 2-19-18-17-16-15-14-13-12-11-10-9-8-7-2, cu suprafața de 300 m.p.;

s-a atribuit Inessei Șolohova partea I, hașurat în portocaliu – sectorul de teren

marcat de punctele 6-5-4-16-15-14-13-12-11-10-9-8-7-1; 17-3-19-18-17, cu

suprafața de 300 m.p..

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, Inessa Șolohova la 14

februarie 2017, a declarat apel împotriva hotărârii din 19 ianuarie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, solicitând admiterea acestuia, modificarea

hotărârii primei instanțe.

Prin decizia din 26 septembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

apelul declarat de Inessa Șolohova și s-a menținut hotărârea din 19 ianuarie 2017

a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

La 01 noiembrie 2017, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa

participanților la proces copia deciziei (f.d. 167).

Iar, la 14 noiembrie 2017, Inessa Șolohova, prin intermediul avocatului

Tatiana Gaeva a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe

cu remiterea cauzei spre rejudecare în prima instanță..

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale.

Astfel, prin prisma dispoziției citate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

2

declarat în termen, în cazul în care copia deciziei instanței de apel a fost expediată

participanților la proces la 11 noiembrie 2017 (f.d.159), iar la materialele cauzei

lipsește dovada recepționării acesteia de către părți.

În susținerea recursului, Inessa Șolohova, prin intermediul avocatului

Tatiana Gaeva a invocat că consideră neîntemeiată decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, deoarece nu a fost aplicată legea care trebuia să fie

aplicată, s-a aplicat legea care nu este aplicabilă, fiind de asemenea interpretată

eronat legea, încălcări care au dus la soluționarea eronată a cauzei.

A mai invocat în susținerea recursului, că instanțele au încălcat drepturile

procesuale a recurentei, în partea ce ține de numirea expertizei, prin faptul că

instanța nu a ținut cont la numirea expertului despre faptul că pârâta - recurentă nu

a fost de acord cu expertul ales, la propunerea intimatelor.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 21 decembrie 2017, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimatelor cererea de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

La 17 ianuarie 2018, Elena Candu a depus referință, în care și-a exprimat

dezacordul cu recursul declarat, solicitând respingerea acestuia ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin. (2).

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile

invocate în recurs în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus

la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului menționează că, Inessa Șolohova, prin intermediul

avocatului Tatiana Gaeva în cererea de recurs nu a invocat nici unul din

3

temeiurile de declarare prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) sau (4) Codul de

procedură civilă.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și

nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art.

432 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „...

art. 6 § 1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o

instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul

declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de

șanse de succes.” (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța

de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de

procedură și aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele

recursului, au fost verificate minuțios, la judecarea cauzei în ordine de apel,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Inessa

Șolohova, prin intermediul avocatului Tatiana Gaeva, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de Inessa Șolohova, prin intermediul avocatului Tatiana

Gaeva, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Iulia Sîrcu

judecători Ion Druță

Galina Stratulat

4