2ra-141/18 — recunoasterea dreptului de proprietate si obligarea efectuarii rectificarilor necesare

Prima instanță, Jud. Ungheni: M. Stratan dosarul nr. 2ra-141/18

Instanța de apel, Curtea de Apel Bălți:

A. Albu, A. Toderaș, E. Bejenaru

Î N C H E I E R E

24 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță

examinând, fără înștiințarea participanților la proces, chestiunea privind

admisibilitatea recursului declarat de către Căniță Alexandru prin intermediul avocatului

Bobu Anatolie,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Căniță Alexandru împotriva

Consiliului comunei Mănoilești r-ul Ungheni cu privire la recunoașterea dreptului de

proprietate și obligarea efecturării rectificărilor necesare,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 26 septembrie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de către Căniță Alexandru și menținută hotărârea Judecătoriei

Ungheni din 26 ianuarie 2017 prin care acțiunea a fost respinsă,

c o n s t a t ă

La 05 august 2016, Căniță Alexandru a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Consiliului comunei Mănoilești, r-ul Ungheni cu privire la recunoașterea

dreptului de proprietate asupra terenului aferent casei amplasate în satul Mănoilești, r-ul

Ungheni și obligarea efecturării rectificărilor necesare.

În motivarea acțiunii reclamantul Căniță Alexandru a indicat că, prin decizia nr. 9

din 18 februarie 1993 a Primăriei s. Mănoilești, r-ul Ungheni, i-a fost atribuit în

proprietate teren pentru construcții cu suprafața de 0,30 ha. În urma înregistrării masive

a terenurilor, care a avut loc la 24 mai 2002, dânsului i-a fost eliberat titlu de

autentificare a dreptului deținătorului de teren doar pe suprafața de 0,1092 ha, identificat

cu nr. de înregistrare XXXXX.

Menționează reclamantul că s-a adresat către Consiliul comunei Mănoilești r-ul

Ungheni cu solicitare de a-i fi recunoscut dreptul de proprietate pe suprafața totală de

0,30, cu rectificarea erorilor în privința diferenței suprafaței terenului de 0,1908 ha și

eliberarea unui titlu de autentificare a dreptului deținătorului de teren în acest sens, însă

Consiliul comunal, deși a recunoscut că s-a comis o eroare tehnică, i-a refuzat în

satisfacerea solicitării, din motiv că o asemenea categorie de litigii urmează a fi

soluționată pe cale judiciară.

Susține reclamantul că, drepturile reale asupra terenului cu suprafața de 0,30 ha

rezultă din decizia nr. 9 din 18 februarie 1993 a Primăriei s. Mănoilești, r-ul Ungheni,

1

iar prin refuzul pârâtului în satisfacerea cerințelor sale, îi este afectat dreptul de

proprietate.

Prin urmare, solicită Căniță Alexandru recunoașterea dreptului de proprietate

asupra terenului cu suprafața de 0,1908 ha, emiterea deciziei și eliberarea titlului de

autentificare a dreptului asupra terenului cu obligarea efecturării rectificărilor necesare.

Prin hotărârea Judecătoriei Ungheni din 26 ianuarie 2017 acțiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 26 septembrie 2017 apelul declarat de către

Căniță Alexandru a fost respins și menținută hotărârea Judecătoriei Ungheni din 26

ianuarie 2017.

Atât prima instanță, cât și instanța de apel analizând circumstanțele de fapt și de

drept ale cauzei au constatat că, în condițiile în care s-a comis o eroare la efectuarea

măsurărilor și eliberarea titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren,

recunoscută de către ambele părți, rectificarea acesteia se realizează de către

administrația publică locală prin intermediul Oficiului Teritorial Cadastral.

La 23 noiembrie 2017, în termenul prevăzut de art. 434 CPC, Căniță Alexandru

prin intermediul avocatului Bobu Anatolie a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, cerând admiterea acestuia, casarea deciziei Curții de Apel Bălți din 26

septembrie 2017 și hotărârii Judecătoriei Ungheni din 26 ianuarie 2017 cu emiterea unei

noi hotărâri privind admiterea acțiunii.

În susținerea recursului Căniță Alexandru a invocat ilegalitatea și netemeinicia

hotărârilor instanțelor de judecată ierarhic inferioare, acestea ignorând faptul refuzului

Consiliului comunei Mănoilești r-ul Ungheni în satisfacerea cerințelor sale.

La 18 decembrie 2017, în adresa intimatului Consiliului comunei Mănoilești r-ul

Ungheni a fost expediată copia recursului declarat de către Căniță Alexandru cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

La 16 ianuarie 2018, Consiliul comunei Mănoilești, r-ul Ungheni a depus referință

la recursul declarat, în care a invocat caracterul neîntemeiat al acestuia, solicitând

respingerea lui ca fiind inadmisibil. Astfel, menționează intimatul, că lui Căniță

Alexandru i-a fost recunoscut dreptul de proprietate asupra terenului pentru construcții,

situat în s. Mănoilești, r-ul Ungheni, cu suprafața totală de 0,30 ha, fiindu-i eliberat titlul

de autentificare a dreptului deținătorului de teren (duplicat din 02 noiembrie 2017) nr.

XXXXX, în baza căruia, precum și în temeiul extrasului din Registrul de evidență a

gospodăriilor (duplicat de ieșire 947 din 14 noiembrie 2017) nr. 525 din 30 martie 2002,

a fost înscris în Registrul bunurilor imobile.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile și obiecțiile

expuse în referință, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Căniță Alexandru

este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin.

(2), (3) și (4).

Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

2

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Căniță Alexandru nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu soluția

pronunțată de către instanțele de judecată ierarhic inferioare și nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respinse.

Sânt neântemeiate argumentele recurentului precum că Consiliul comunei

Mănoilești r-ul Ungheni refuză emiterea deciziei de rectificare a erorii comise privind

suprafața terenului pe care-l deține și eliberarea unui titlu de autentificare a dreptului

deținătorului de teren. Or, după cum rezultă din actul întocmit de către Comisia

Primăriei comunei Mănoilești r-ul Ungheni nr. 320 din 23 decembrie 2015, se

recunoaște că în urma măsurărilor masive a terenurilor efectuate în anul 2002, în

privința lui Căniță Alexandru s-a strecurat o eroare tehnică referitor la suprafața

terenului de care dispune de fapt ultimul, fiind de acord de a interveni către Oficiul

Teritorial Cadastral Ungheni pentru a efectua măsurările repetate și a elibera titlu de

autentificare a dreptului deținătorului de teren corespunzător.

Prin urmare, în cazul din speță, fiind consimțământul intimatului-pârât privind

rectificarea înscrierilor în suprafața terenului pe care-l deține Căniță Alexandru, acestea

urmează a fi realizate nemijlocit la Oficiul Teritorial Cadastral. Or, prin prizma

prevederilor art. 505 al. (2) Cod civil, rectificarea se va încuviința în temeiul unei

hotărâri judecătorești irevocabile doar în lipsa consimțămîntului titularului.

Mai mult ca atât, la momentul declarării prezentului recurs, eroarea comisă a fost

rectificată, fiind emis la 02 noiembrie 2017 duplicatul titlului de autentificare a

dreptului deținătorului de teren cu indicarea suprafeței corecte a terenului nr. cadastral

XXXXX – 0,30 ha.

Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanță, deoarece nu denotă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

3

procedural, respectiv nu constituie temei pentru casarea deciziei recurate și urmează a fi

respinse.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din CPC

are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și de drept

procedural, verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar și nu temeinicia în

fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de Curtea

Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună de

puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c. Irlandei, decizia cu

privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speță

sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra cărora instanțele de

judecată ierarhic inferioare s-au pronunțat deja în modul corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către

Căniță Alexandru prin intermediul avocatului Bobu Anatolie ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) și (2), art.

433 lit. a) și art. 440, CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Căniță Alexandru prin intermediul avocatului Bobu

Anatolie se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță

4