2ra-95/18 — repararea prejudiciului moral

prima instanță: L. Țurcan dosarul nr. 2ra-95/18

instanța de apel: St. Procopciuc, A. Garbuz, E. Grumeza

Î N C H E I E R E

10 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Tamara Chișca-Doneva, Nina Vascan

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Valentina

Lesnic împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 08 august 2017,

adoptată în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Valentinei

Lesnic împotriva Svetlanei Iațiuc cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin

infracțiune,

c o n s t a t ă:

La 02 decembrie 2016, Valentina Lesnic a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Svetlanei Iațiuc cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune.

În motivarea acțiunii menționează că, prin sentința Judecătoriei Dondușeni din

30 septembrie 2016, definitivă și irevocabilă, Svetlana Iațiuc a fost recunoscută

vinovată în comiterea infracțiunii prevăzută de art. 361 alin. (1) din Codul penal,

procesul penal fiind încetat în legătură cu intervenirea termenului de prescripție de

atragere la răspundere penală.

Susține reclamanta că, prin sentința dată s-a constatat faptul că, Svetlana Iațiuc

deținând funcția de controlor superior la controlul energetic SA„ RED Nord-Vest”,

a falsificat actul nr. 000161 datat cu 17 ianuarie 2011 cu privire la montarea,

demontarea și instalarea contorului sau a sigiliului pe strada Alecu Russo, 25 din

satul Tîrnova, r-nul Dondușeni, or, semnăturile la rubricile „numele, prenumele

consumatorului” și „Consumatorul” au fost executate nu de către Evstolia Lesnic,

dar de o altă persoană

Susține că Evstolia Lesnic este mama sa, iar în urma comiterii infracțiunii de

către Svetlana Iațiuc, a suportat o nevroză puternică, i-au fost cauzate suferințe

psihice și stres psihoemoțional.

Invocă reclamanta că, pe parcursul examinării cauzei penale, timp de 5 ani a

avut de suferit retrăit, circumstanțe ce i-au creat o stare de disconfort psihic și lipsa

siguranței în viitorul apropiat. Mai mult decât atât, în cadrul urmăririi penale și pe

parcursul examinării cauzei penale, a fost chemată pentru a da declarații și

explicații, care la fel i-au cauzat un disconfort psihic. Deopotrivă, relevă că prin

1

acțiunile Svetlanei Iațiuc i-a fost lezată onoarea și demnitatea mamei sale, fapt care

î-l consideră inadmisibil.

Solicită a încasa din contul Svetlanei Iațiuc în beneficiul său suma de 100 000

de lei cu titlu de reparare a prejudiciului moral cauzat în rezultatul comiterii

infracțiunii.

Prin hotărârea Judecătoriei Edineț (sediul Dondușeni) din 08 februarie 2017

(f.d. 66, 69-72) s-a admis parțial acțiunea, s-a încasat de la Svetlana Iațiuc în

beneficiul Valentinei Lesnic suma de 500 de lei cu titlu de despăgubire pentru

prejudiciul moral. Totodată, s-a încasat de la Svetlana Iațiuc în beneficiul statului

taxa de stat pentru prejudiciul moral în mărime de 100 de lei.

În consolidarea soluției emise, prima instanță a reținut că, Valentina Lesnic nu

a prezentat probe suficiente care confirmă faptul că, prin acțiunile Svetlanei Iațiuc i

s-au cauzat dereglări grave sănătății și psihicii, întru-cît să fie apreciate în cuantum de

100 000 de lei. Or, înscrisurile prezentate de aceasta denotă faptul că, nevroza

puternică și stresul psihoemoțional, invocate de reclamantă, are antecedente

patologice de 30 de ani în urmă.

Totodată, constatând că prin sentința Judecătoriei Dondușeni din 30 septembrie

2016 s-a recunoscut vinovăția Svetlanei Iațiuc în comiterea infracțiunii prevăzută de

art. 361 alin. (1) din Codul penal, instanța inferioară a ajuns la concluzia că prin

acțiunile acesteia au fost încălcate drepturile și interesele Valentinei Lesnic, iar suma

de 500 de lei ar putea aduce o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral cauzat

prin aceste acțiuni.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 08 august 2017 (f.d. 98, 99-101 recto-

verso) s-a respins apelul declarat de Valentina Lesnic și s-a menținut hotărârea

Judecătoriei Edineț (sediul Dondușeni) din 08 februarie 2017.

La 01 noiembrie 2017, Valentina Lesnic a declarat recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Bălți din 08 august 2017, solicitând casarea integrală a deciziei

recurate și hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri în sensul

admiterii integrale a acțiunii (f.d. 114-117, 118).

În motivarea recursului menționează că, suma încasată de la intimată în contul

reparării prejudiciului moral, este una nejustificată. Or, pe parcursul urmăririi

penale, a fost invitată pentru a da explicații și declarații. Astfel, pe parcursul

examinării cauzei penale, în perioada anilor 2011-2016, starea sa de sănătate s-a

agravat considerabil.

La caz, evocă faptul că, în anul 2011, vederea sa era: ochiul drept + 2,15 și

ochiul stâng + 2,75; iar în anul 2014 ochiul drept + 4,0 și ochiul stâng +4,5.

Aderent, opinează că falsificarea semnăturii mamei sale constituie o înjosire,

deoarece ultima era paralizată și nu se putea mișca.

Consideră că, circumstanțele relevate demonstrează examinarea superficială a

speței, fără a intra în esență și care a dus la emiterea unei soluții absolut nemotivate

în partea cuantumului sumei încasate întru repararea prejudiciului moral.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul de admisibilitate al Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil

din următoarele motive.

Articolul 431 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (2) că,

asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

2

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art.433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și

(4);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni

este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Instanța de recurs consideră calea de atac ca fiind demarată în interiorului

termenului legal, deoarece conform avizului de recepție DS3118082355AS (f.d. 103),

recurenta Valentina Lesnic a recepționat la 01 septembrie 2017 decizia Curții de Apel

Bălți din 08 august 2017 (f.d. 98, 99), iar cererea de recurs fiind predată oficiului

poștal la 01 noiembrie 2017, fapt confirmat prin amprenta sigiliului aplicată pe plic

(f.d. 118).

3

Completul de admisibilitate apreciază ca fiind lipsite de substanță și care nu pot

fi acceptate alegațiile recurentei conținute în cererea de recurs, or, recursul împotriva

deciziilor instanței de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate

legalitatea actului de dispoziție contestat.

Însă, distinct acestui raționament, se deduce că, memoriul expus în cererea de

recurs nu conține motive în sensul netemeiniciei deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe, iar circumstanțele faptice expuse în cererea de recurs, în

esență, pot fi încadrate în temeiurile prevăzute de art. 386 alin. (1) lit. b) din Codul de

procedură civilă, aplicabil doar procedurii de apel, și nu se regăsesc în dispozițiile

art.432 din Codul de procedură civilă, aplicabil procedurii în recurs.

Astfel, ipoteza relevată certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al

recursului declarat, deoarece nu conține niciun argument plauzibil în vederea

justificării ilegalității deciziei instanței de apel, circumstanță care în esență

profilează caracterul declarativ al acesteia și desprinde simplul fapt al dezacordului

recurentei cu soluția dată de instanțele inferioare, precum și lipsa temeiurilor legale

de declarare a recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a

precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs efectiv sunt în

primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în principiu,

competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri de acest

tip (Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67). La acest capitol instanță de

recurs reține că recursul declarat de Valentina Lesnic nu s-a bazat exclusiv pe

chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări esențiale sau aplicarea eronată a

normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, iar ca urmare nu

corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind lipsit de șanse de succes și nu este

capabil să ofere îndreptarea situației din decizia recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că Valentina Lesnic a depus

prezenta cerere de recurs după ce a avut posibilitatea de a fi auzită de o instanță de

fond și de o instanță de apel, fiecare dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea

mutatis mutandis „Levages Prestations Services” împotriva Franței, cererea

nr.21920/93 din 23 octombrie 1996, §48-50).

Prin urmare, completul apreciază că recurentei Valentina Lesnic i-a fost

asigurat dreptul de acces la o instanță și dreptul de a fi auzită combinat cu dreptul la

un recurs efectiv. De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea

echității procedurii din perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au

reușit să pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe

care le considerau necesare în vederea apărării punctului său de vedere (Blücher

împotriva Cehiei, cererea nr.58580/00 din 11 aprilie 2005, §65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel a

examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele

prezentate, a aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și procedural,

iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de

art.432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul de admisibilitate

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție, în unanimitate, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

Valentina Lesnic, în baza art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, ca fiind

inadmisibil.

4

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de Valentina Lesnic împotriva deciziei Curții de Apel Bălți

din 08 august 2017 se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

5