2ra-89/18 — încasarea datoriei ș.a.

prima instanță: N. Costaș dosarul nr. 2ra-89/18

instanța de apel: A. Gheorghieș, E. Bejenaru, A. Toderaș

Î N C H E I E R E

10 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Tamara Chișca-Doneva, Nina Vascan

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Gorbatîi

Stanislav împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 04 iulie 2017,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de reprezentantul

societății cu răspundere limitată „Gloria-Qvarc”, avocatul Dmitrii Gubceac

împotriva lui Gorbatîi Stanislav, intervenient accesoriu societatea cu răspundere

limitată „Gloria” cu privire la încasarea datoriei,

c o n s t a t ă:

La 21 martie 2016 reprezentantul societății cu răspundere limitată „Gloria-

Qvarc” (în continuare – SRL „Gloria-Qvarc”), avocatul Dmitrii Gubceac a înaintat

cerere de chemare în judecată împotriva lui Gorbatîi Stanislav, intervenient

accesoriu societatea cu răspundere limitată „Gloria” cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii a menționat că, prin contractul de vînzare-cumpărare

nr.266 din 25 noiembrie 2013 SRL „Gloria-Qvarc” a transmis în proprietate SRL

„Gloria”, în conformitate cu anexa nr.1 din 09 ianuarie 2014 la contractul

respectiv, produsele petroliere motorină E5 și benzină A92 în cantitate totală de 2,5

tone în valoare totală de 40650 de lei, Gorbatîi Stanislav avînd calitate de fidejusor.

Menționează că SRL „Gloria” se află în proces de insolvabilitate, iar creanța

confirmată și inclusă în tabelul definitiv al creanțelor nu a fost achitată.

Susține că, obligația de achitare a produselor petroliere urma a fi achitată pînă

la 30 ianuarie 2014, însă stingerea creanței nu a fost executată în termenul stabilit.

Afirmă că s-a adresat pîrîtului cu reclamație pentru soluționarea litigiului pe

cale extrajudiciară.

Solicită încasarea datoriei în mărime de 40650 de lei, dobînda de întîrziere în

sumă de 17917, 85 de lei și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți din 01 februarie 2017 s-a admis acțiunea. S-a

încasat de la Gorbatîi Stanislav în beneficiul SRL „Gloria-Qvarc” datoria în sumă

de 40650 de lei, dobînda de întîrziere în sumă de 17917,85 de lei, iar în total suma

1

de 58567,85 de lei. S-a încasat de la Gorbatîi Stanislav în beneficiul SRL „Gloria-

Qvarc” cheltuielile compuse din taxa de stat în mărime de 1757 de lei, cheltuielile

de citare a pîrîtului în sumă de 124,74 de lei, iar în total suma de 1881,74 de lei.

În susținerea poziției prima instanță a reținut că, din partea pîrîtului nu a fost

executată obligația asumată prin contractul de vînzare-cumpărare. Totodată,

instanța a conchis că SRL „Gloria-Qvarc” este îndreptățită de a pretinde încasarea

de la Gorbatîi Stanislav datoria în mărime de 40650 precum și dobînda de întîrziere

pentru perioada neexecutării obligațiunii corespunzătoare în mărime de 17917,85

de lei.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 04 iulie 2017 s-a respins apelul declarat

de Gorbatîi Stanislav și s-a menținut hotărîrea primei instanțe.

La 29 septembrie 2017 Gorbatîi Stanislav a depus cerere de recurs

(înregistrată în Curtea Supremă de Justiție la 02 octombrie 2017) împotriva

deciziei Curții de Apel Bălți din 04 iulie 2017, solicitînd admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi

hotărîri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat motivele de fapt ale cauzei și a susținut că,

în privința acelorași persoane și aceluiași obiect există o hotărîre judecătorească

irevocabilă la o sumă mai mică decît cea încasată, invocînd prevederile art. 140

alin. (1) din Legea insolvabilității.

Consideră că, lipsește dovada recepționării reclamației cu privire la restituirea

datoriei, iar intimatul nu dispune de dreptul de a pretinde la restituirea sumei

datorate.

Susține că, sumele încasate au constituit obiect al acțiunii la momentul

validării creanțelor la 02 februarie 2015.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil

pentru următoarele.

Conform art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra

admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

2

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art.433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și

(4);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.

434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2

luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Raportînd data deciziei Curții de Apel Bălți din 04 iulie 2017 (f.d.139-145)

și data predării cererii de recurs (f.d.159-160) oficiului poștal – 29 septembrie

2017, fapt confirmat prin amprenta sigiliului aplicată pe plic (f.d.161), completul

de admisibilitate conchide că calea de atac a fost exercitată în termen.

Argumentele invocate în recurs precum că, în privința acelorași persoane și

aceluiași obiect există o hotărîre judecătorească irevocabilă la o sumă mai mică

decît cea încasată, invocînd prevederile art. 140 alin. (1) din Legea insolvabilității,

nu pot fi reținute, deoarece în speță nu sunt întrunite toate elementele identificabile

ale autorității lucrului judecat întrucît din tabelul definitiv al creanțelor SRL

„Gloria” nu se desprinde un raport obligațional dintre SRL „Gloria-Qvarc” și

Gorbatîi Stanislav.

Mai mult, recurentul deține calitate de fidejusor în contractul de vînzare-

cumpărare nr. 266 din 25.11.2013, la caz fiind aplicabile prevederile art. 1156 alin.

(1) din Codul civile care prevede că, în cazul neexecutării obligației principale,

fidejusorul și debitorul sînt obligați solidar în fața creditorului dacă în contract nu

este prevăzut altfel, or conform pct.2.4 din contractul de vînzare-cumpărare din 25

noiembrie 2013 (f.d.6) în cazul în care obligațiunea de plată a mărfii nu este

executată de cumpărător în termenii stabiliți de prezentul contract, aceasta este

3

garantată de către fidejusor. Astfel, dispozițiile art. 140 alin. (1) din Legea

insolvabilității nu sunt aplicabile speței.

Din raționamentele descrise supra nu pot fi reținute nici cele invocate în

recurs precum că intimatul nu dispune de dreptul de a pretinde la restituirea sumei

datorate și că sumele încasate au constituit obiect al acțiunii la momentul validării

creanțelor la 02 februarie 2015.

Cu referire la argumentele din recurs precum că la materialele cauzei lipsește

dovada recepționării reclamației cu privire la restituirea datoriei, completul

menționează că reclamația din 08 octombrie 2014 (f.d.9) expediată în adresa SRL

„Gloria” și fidejusorului Gorbatîi Stanislav a fost recepționată de ultimii la 15

octombrie 2014 reieșind din copia avizelor de recepție (f.d.10).

Completul constată că, argumentele invocate în cererea de recurs în esența

lor sunt similare cererii de apel (f.d.92-93) și constituie o interpretare a normelor

de drept efectuată de recurent care nu pot fi puse la baza recursului, deoarece

vizează temeinicia deciziei instanței de apel și ar putea fi încadrate în temeiul

prevăzut de art.386 alin.(1) lit. b) din Codul de procedură civilă, aplicabil doar

procedurii de apel, însă asemenea temei nu se regăsește în art. 432 din Codul de

procedură civilă aplicabil recursului. Ba mai mult, acestea au fost deja supuse

examinării minuțioase și aprecierii juste de către instanțele inferioare prin prisma

art. 130 și 139 din Codul de procedură civilă, în raport cu dispozițiile art. 118 din

aceeași lege, fiindu-le oferite concluziile de rigoare și respectiv nu urmează a fi

reiterate în ordine de recurs, iar normele juridice ce guvernează raportul juridic

litigios au fot interpretate elocvent și aplicate just cu respectarea garanțiilor ce

derivă din dreptul la un proces echitabil.

Astfel, instanța de recurs notează că, recurentul nu a invocat niciun

argument plauzibil în vederea ilegalității deciziei instanței de apel și a hotărîrii

primei instanțe.

Mai mult, completul de admisibilitate relevă că Gorbatîi Stanislav a depus

cererea de recurs, după ce a avut posibilitate de a fi auzit de o instanță de fond și

de o instanță de apel, fiecare dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea

mutatis mutandis „Levages Prestations Services” împotriva Franței, cererea nr.

21920/93 din 23 octombrie 1996, §48-50).

În acest sens, completul de admisibilitate reamintește prin prisma

jurisprudenței CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art. 6 §1 al Convenției, nu

impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes.”

(cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului,

25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanțele

inferioare au examinat cauza sub toate aspectele, au verificat și au apreciat corect

probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în

temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă,

completul de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

4

recursul declarat de Gorbatîi Stanislav, în baza art. 433 lit. a) din Codul de

procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Gorbatîi Stanislav se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

5