2ra-96/18 — anularea ordinelor de sanctionare si de concediere

dosarul nr. 2ra-96/18

prima instanță: Judecătoria Edineț (sediul central)

Judecător: Gh. Bîrsan

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți

Judecători: S. Procopciuc, E. Grumeza, A. Garbuz

Î N C H E I E R E

10 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

examinând admisibilitatea recursului declarat de Starodub Zinaida,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Starodub Zinaida

împotriva Întreprinderii de Stat ,,Întreprinderea pentru Silvicultură Edinețʼʼ,

intervenient accesoriu Carcea Viorica cu privire la anularea ordinelor de aplicare a

sancțiunilor disciplinare, restabilirea în funcție, încasarea prejudiciului material,

moral și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 7 septembrie 2017, prin care a

fost admis apelul declarat de Întreprinderea de Stat ,,Întreprinderea pentru

Silvicultură Edinețʼʼ și a fost casată parțial hotărârea Judecătoriei Edineț (sediul

central) din 10 ianuarie 2017 și în partea casată emisă o nouă hotărâre de respingere

a acțiunii,

c o n s t a t ă :

La 22 septembrie 2016 Starodub Zinaida a depus cerere de chemare în

judecată împotriva ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Edineț”, intervenient

accesoriu Carcea Viorica cu privire la anularea ordinelor de aplicare a sancțiunilor

disciplinare, restabilirea în funcție, încasarea prejudiciului material, moral și a

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, prin ordinul nr. 75-C din 1

august 1985 a fost angajată în funcția de inginer pentru regenerarea pădurilor, fiind

eliberată din funcție de contabil deținută anterior la ÎS ,,Întreprinderea pentru

Silvicultură Edineț”.

A comunicat că, în funcția de inginer pentru regenerare a activat până la 15

ianuarie 2004, când a încheiat cu angajatorul contractul individual de muncă nr.99

pe un termen nedeterminat.

1

A reiterat reclamanta că prin ordinul nr.175 din 4 august 2016 a fost desfăcut

contractul individual de muncă nr. 99 din 15 ianuarie 2004 din inițiativa

angajatorului, în temeiul art. 86 alin. (l) lit. g) Codul muncii, pentru încălcarea

repetată pe parcursul unui an a obligațiunilor de muncă.

A susținut că desfacerea contractului individual de muncă din inițiativa

angajatorului și eliberarea din funcția deținută sunt ilegale.

A afirmat că nu este de acord cu ordinul nr. 144 din 27 iunie 2016, din motiv

că registrele de evidență a lucrărilor executate în pepinierele silvice și de evidență

a semințelor lipsesc pentru ca nu au fost întărite de Agenția „Moldsilva”.

Totodată, a indicat că, registrul de evidență a suprafețelor parcurse cu tăieri

rase, se completează de doi ingineri, prima parte cu înregistrarea autorizațiilor de

tăieri și tipul de tăieri, înscrierea pachetelor se completează de inginerul de resurse

de lemn materie primă (inginer fond forestier), iar după această mai departe se

completează de inginerul pe regenerare: La momentul controlului pe anul 2016 nu

a fost completat de inginerul de fond forestier și nu a fost posibil de completat mai

departe.

A menționat că registrul de evidență a suprafețelor parcurse cu măsuri de

ajutoare a regenerării naturale a fost completat conform cerințelor pentru anul 2015

și 2016. Registrul de evidență a culturii silvice a fost completat conform cerințelor

pentru anul 2015 și 2016, cu privire la trecerea la pierderi a suprafeței de 3,5 ha.

Materiale au fost prezentate la Agenția „Moldsilva”, unde au fost primite fară

observații.

A relevat că, potrivit actului de revizie complexă întocmit de către specialiștii

Agenției „Moldsilva” din 4 mai 2015, toate aceste registre au fost controlate de

specialiștii agenției și este indicat, că documentația tehnică este perfectată conform

nomenclaturii în vigoare. Acest control s-a efectuat în lipsa reclamantei, însă în

registre nu-i nici o semnătura precum că aceste registre au fost controlate.

Astfel, a insistat că ordinul nr.144 din 27 iunie 2016 este neîntemeiat și

necesită a fi anulat.

Mai mult, a specificat că, peste 12 zile de la ordinul de sancționare din 27

iunie 2016, directorul întreprinderii la 5 iulie 2016 a emis ordinul nr. 154 prin care

i-a fost aplicată sancțiune disciplinară în formă de mustrare aspră.

Astfel, a notat că, dacă inventarierea a avut loc în ultima zi din toamna anului

2015, de atunci au trecut 8 luni, sancțiunea fiind aplicată peste termenul stipulat în

art. 206 alin. (2) Cod muncii.

A invocat că, și-a exercitat obligațiunile de serviciu în funcția pe care a

exercitat-o mai bine de 25 ani, conform fișei de post. Pe parcursul anilor de

activitate nu i-au fost aplicate sancțiuni disciplinare, doar stimulări pentru succese

în muncă.

A solicitat anularea ordinului nr. 144 din 27 iunie 2016 privind aplicarea

sancțiunii disciplinare sub formă de mustrare, a ordinului nr. 154 din 5 iulie 2016

privind aplicarea sancțiunii disciplinare sub formă de mustrare aspră, a ordinului

nr. 175 din 4 august 2016 privind desfacerea contractului individual de muncă nr.

99 încheiat la 15 ianuarie 2014 și concedierea Zinaidei Starodub din funcția de

2

inginer regenerarea pădurilor la ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Edineț”,

repunerea în funcția deținută anterior de inginer regenerarea pădurilor la ÎS

„Întreprinderea pentru Silvicultură Edineț”, încasarea prejudiciul material - salariul

pentru lipsa forțată de la muncă din ziua de 4 august 2016 pînă în ziua restabilirii

în funcție, reieșind din salariu mediu lunar în sumă de 9 462 lei, încasarea

prejudiciul moral cauzat prin concediere ilegală din funcția exercitată mai bine de

25 ani în sumă de 150 000 lei; încasarea tuturor cheltuielilor suportate pentru

asistență juridică.

Prin hotărârea Judecătoriei Edineț (sediul central) din 10 ianuarie 2017, a

fost admisă parțial acțiunea. S-a anulat Ordinul directorului ÎS „Întreprinderea

pentru Silvicultură Edineț” cu nr. 154 din 5 iulie 2016 ,,Cu privire la aplicarea

sancțiunii disciplinare față de inginerul regenerarea pădurilor Starodub Zinaida”,

prin care s-a aplicat inginerului regenerare pădurii Starodub Zinaida sancțiune

disciplinară sub formă de mustrare aspră, ca fiind ilegal.

S-a anulat ordinul directorului ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Edineț”

cu nr. 175 din 4 august 2016 ,,Cu privire la concedierea inginerului regenerarea

pădurilor Starodub Zinaida”, prin care conform art. 86 alin. (1) lit. g) Codul muncii

s-a desfăcut contractul individual de muncă cu nr. 99 din 15 ianuarie 2004 pe durata

nedeterminată cu inginerul regenerarea pădurii Starodub Zinaida din inițiativa

angajatorului, ca fiind ilegal.

S-a restabilit Starodub Zinaida în funcția ocupată de inginer regenerarea

pădurilor al ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Edineț”.

S-a încasat de la ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Edineț” în beneficiul

Zinaidei Starodub despăgubire pentru întreaga perioadă de absență forțată de la

muncă în mărime de 47 310 lei.

S-a încasat de la ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Edineț” în beneficiul

Zinaidei Starodub, prejudiciul moral în mărime de 10 000 lei.

În rest, pretențiile Zinaidei Starodub împotriva ÎS „Întreprinderea pentru

Silvicultură Edineț” au fost respinse, ca neîntemeiate.

S-a încasat de la ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Edineț” în beneficiul

statului taxa de stat în sumă de 1 719,3 lei.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 7 septembrie 2017 a fost admis apelul

declarat de ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Edineț”, casată parțial hotărârea

Judecătoriei Edineț (sediul central) din 10 ianuarie 2017 în partea în care s-au admis

cerințele privind anularea ordinului nr. 154 din 5 iulie 2016 de aplicare a sancțiunii

disciplinare sub formă de mustrare aspră, anularea ordinului nr. 157 din 4 august

2016 privind concedierea din funcția de inginer regenerarea pădurilor Starodub

Zinaida, restabilirea în funcție, încasarea prejudiciului material și moral și în partea

casată a fost emisă o nouă hotărâre prin care au fost respinse cerințele. În rest,

hotărârea instanței de fond a fost menținută.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a menționat că abaterea disciplinară

pentru care reclamantei i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară sub formă de

mustrare aspră a fost constatată de către angajator la data de 1 iulie 2016, iar

sancțiunea disciplinară i-a fost aplicată în termenii prevăzuți de Codul muncii - la

3

5 iulie 2016, astfel, respingând argumentul reclamantei privind omiterea

termenului de aplicare a sancțiunii disciplinare.

Instanța de apel a reținut că din 1 octombrie 2015 - ziua comiterii abaterii

disciplinare și până la 5 iulie 2016, data emiterii ordinului de sancțiune disciplinară,

au trecut 9 luni și 3 zile - termen care se încadrează în termenul de 2 ani prevăzut

de art. 209 alin. (2) Codul muncii pentru aplicarea sancțiunii disciplinare în cazul

petrecerii reviziei sau a controlului activității economico-financiare.

La 16 noiembrie 2017, Starodub Zinaida a declarat recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Bălți din 7 septembrie 2017, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei contestate cu menținerea hotărârii instanței de fond.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel incorect a aplicat

prevederile art. 209 alin. (2) Codul muncii, or sancțiunea disciplinară nu poate fi

aplicată după expirarea a 6 luni din ziua abaterii disciplinare.

A mai susținut că potrivit contractului individual de muncă nr. 99 din 15

ianuarie 2004 și fișei de post nu a exercitat obligațiuni economico-financiare și nu

cade sub incidența prevederilor normei legale invocate de instanța de apel.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de

la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen

de decădere și nu poate fi restabilit.

La caz, se denotă că Curtea de Apel Bălți a expediat în adresa părților copia

deciziei din 7 septembrie 2017 la data de 24 octombrie 2017, fapt confirmat prin

scrisoarea de însoțire nr. 21296 (f. d. 230), și a fost recepționată de către recurenta

Starodub Zinaida la 27 octombrie 2017 (f. d. 232) .

Astfel, recursul declarat la data de 16 noiembrie 2017 împotriva deciziei

Curții de Apel Bălți din 7 septembrie 2017, se consideră a fi depus în termen.

La data de 4 decembrie 2017, în adresa intimatei ÎS „Întreprinderea pentru

Silvicultură Edineț” a fost expediată copia recursului declarat de către Starodub

Zinaida, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței.

Însă, intimata ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Edineț” nu și-a exercitat

dreptul procedural și nu a depus referință în termenul prevăzut de lege.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Starodub Zinaida în raport

cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

4

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Starodub Zinaida, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de către Starodub Zinaida.

5

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Starodub Zinaida, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

6